– Teo, iti place vacanta asta de 1 mai?

– Daaaa!!! (Imi acopar urechile, nu ma asteptam la atat entuziasm.)

– Uau, de ce iti place asa mult, piseta mica?

– Pentru ca suntem impreuna!

Se lasa linistea in masina. Simt ca mi se incalzeste inima, cand manuta ei mica o strange pe a mea si cand incepe sa se inghesuie cu drag in mine. Ii vad privirea lui taica-sau in oglinda. Stiu ca se bucura si el, ii sclipesc ochii, de aceeasi culoare cu ai ei, in oglinda retrovizoare. In dreapta, bebelusa isi freaca piciorusele de bucurie. Canta si rade, rade si canta. Eu, intre ele, fiecare cu centura, la ea in scaun. Masina se leagana pe un drum neasfaltat si plin de gropi, ca multe altele la noi in tara. Suntem la 300 si ceva de kilometri de casa, plecati in curand de o saptamana. E cea mai lunga vacanta a noastra in 4. Ne intoarcem dupa 1 mai.

Suntem bine. Suntem in Parcul National Gradistea Muncelului, in muntii Orastiei. Am planuit demult vacanta asta. E un alt concept pe care l-am imbratisat, se numeste turism cultural. L-am mai practicat si cu ani in urma, dar recent nu prea. Pentru ca eram prea obositi sa ne miscam de colo colo, preferam relaxare si spa. Acum facem trasee zilnic, cu masina sau pe jos. Am vazut ceva cetati, ramasite ale culturii dacice, o manastire, cea mai veche biserica de piatra de la noi, multi cai si multe oi. Si altfel de oameni. Mai asezati, mai prietenosi, mai putin zgomotosi.

Mariuca serveste mese pe drum, de lapte sau de fructe. Mesele principale le luam toti la pensiune. Am luat cu noi doar sterilizator si cana electrica. Fara storcatoare sau roboti. Marturisesc ca autodiversificarea ne face tututor viata mai usoara. Bebele poate manca alaturi de noi, aproape orice, fara sare si fara zahar. Si ii place foarte mult, se vede dupa expresia fetei, dupa sunete (amm, amm, iammm), dupa miscarea febrila a picioruselor sub scaunul de masa.

In urma cu 8 ani, la primul bebe, nu as fi plecat pentru nimic in lume cu el la 8 luni de acasa. Prima noastra iesire a fost la 1 an si jumatate. Ma ingrijoram din orice: orice buba, orice muc. Masa trebuia sa fie la fix, somnul la fix, in patul ei. Azi, nici vorba de asa ceva. Doarme in Manduca, in carucior, in scaunul de masina.

Suntem bine, noi 4, intr-o camera de cabana de munte, cu toate facilitatile. Ma rog, aproape toate, ca nu avem semnal la telefon deloc. Avem insa wi fi, cu limitarile lui, desigur. 🙂 E cald si bine. Cabana plapumica. Doar ca nu prea stam in plapumica. Umblam brambura intre mese, iar seara picam de-a dreptul in paturile noastre, la cald si liniste.

– Ce bine e in vacanta, mami! As vrea sa nu se mai termine niciodata! imi zice Fata cu Parul de Aur, strangandu-ma cu manuta ei mica, de fetita mare.

Cam asta facem noi anul asta de 1 mai. Si ne oprim din nou la Sibiu, intr-un sat si la o pensiune, despre care o sa va vorbesc la intoarcere, cand o sa imi vina cheful de scris din nou.

Sa ma iertati ca de o saptamana nu mai scriu nimic. Nu mai pot. Stau si ascult pasarile, miros iarba si ma minunez de natura asta, cat de verde si calma e. Ceea ce in Bucuresti nu am sa vad niciodata…

Ca sa va faceti o idee, va pun niste foto mai jos:

Daca aveti nevoie de inspiratie pentru 1 mai, haideti pe blog aici, unde am scris 40 de idei de explorat in weekend, in apropiere de Bucuresti.

Sa aveti soare afara si in inimi de acest 1 mai!

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!

Sursa foto: arhiva personala