Visez mult să îmi cunosc cititorii. E motivul pentru care am început proiectul Mama Time Out. Ca să ne vedem, să vorbim, să ne îmbrățisăm, să aflăm lucruri împreună, să plângem, să devenim împreună. M-am întâlnit la cursuri sau evenimente cu oameni care mă citesc și care au exclamat: ”Uau, dar nu credeam că ești așa înaltă!”, ”Dar din poze se vedea că ești roșcată!”, ”Ești mai tânără decât în poze!” (asta e preferata mea), ”Ai o voce de copil!” sau ”Cât de caldă ești!” (și asta îmi place tare). E fain să vezi cum contactul cu omul sparge ziduri și demolează niște mituri. Aflați după ecran, scenariile se desfășoară mult în mintea noastră. Dincolo de sticlă ne închipuim lucruri și vedem ce suntem pregătiți să vedem. E posibil să fim înclinați întocmai și la întâlnirea cu omul, dar poate acolo un miros, o senzație, o vibrație, o culoare sau un zgomot ne trezesc și ieșim din mintea noastră. Ca să ne dăm șansa să vedem oamenii așa cum sunt. Ca să câștigăm prieteni autentici și/sau legături pe viață. Așa că am scris 33 de lucruri pe care nu le știți despre mine. Vă invit să ne cunoaștem!

7 lucruri pe care nu le știți despre mine

In februarie fac 41 de ani. Dar vârsta mea psihologică a rămas la 23 de ani. 🙂

Nu mai deschid televizorul cam de 5 ani. Urmăresc doar Urzeala Tronurilor și Vikingii. În fața ecranului a apărut un mare teanc de cărți în ultimul an, spre umirea părinților noștri.

Am fost învățătoare timp de 6 ani. În sufletul meu am rămas educator de-a pururi.

Muncesc de la 19 ani, cu foarte mici pauze. De fapt, am avut o singură pauză, 6 luni de concediu creștere copil, la prima fetiță.

Sunt nevastă de 17 ani. Și mă bucur zilnic de acest statut. Mi se mai întâmplă să mă mai prezint în diverse medii ca ”prietena lui I.” 🙂 Nu mă judecați prea aspru, am zis deja că vârsta mea psihologică a rămas la 23 de ani.

Deși am 2 copii și mă opresc aici, mă uit cu emoție la bebeluși. Miracolul vieții nu încetează să mă uimească.

Deși par independentă, sunt foarte atașată de partenerul meu. NU vreau și nu pot să îmi închipui viața fără el. Întâlnirea noastră, în urmă cu 18 ani a fost cel mai bun lucru din viața mea. Am mai scris în articole mai vechi, că încă mă mai ridic de pe canapea sau mă opresc din ce fac, atunci când intră el pe ușă. 🙂 So, nu sunt feministă, deci nu mai încercați să mă cooptați în proiecte cu astfel de tente.

Mă bucur de ce sunt. Mă bucur de ce am

Mă bucur de un instinct de conservare care m-a păzit de multe rele și nenorociri. Sau de relații toxice. Intuiesc repede că unele locuri sau relații nu sunt de mine și ies din ele. No regrets. Timpul mi-a arătat că am luat cele mai bune decizii.

Plâng des. De emoție. De stres. De bucurie. Pentru că sunt conștientă de darurile primite. I zice că sunt foarte sensibilă. Eu mai zic că nu plâng eu, că plânge copilul din mine, căruia nu i s-a permis la vremea respectivă să își simtă lacrimile.

Am un fix mare: corectitudinea. Am suferit multe nedreptăți în viața asta a mea. Așa că nu vreau, nu accept și nu încurajez lipsa de corectitudine. Îmi e greu să o explic fetelor mele și caut în continuare să o sabotez cât de mult pot.

Am nevoie să cred. În cel de lângă mine, în cei cu care lucrez, în mine. Fără încredere mi se zdruncină tot universul meu mic.

Dacă mă trădezi o dată, nu mai încerca să te apropii de mine. Nu mai pot. Nu mai e timp pentru așa ceva. Nu îmi mai permit timpul de a te aștepta pe tine să îți arăți bunele intenții.

Dăruiesc, nu pentru că sper să dobândesc. Ci pentru că am descoperit bucuria de a dărui. Atât.

Am credințe puternice, de nezdruncinat. Nu mă simt datoare să le explic nimănui. Una dintre ele e credința în Dumnezeu.

De un lucru vă asigur: vă puteți baza pe mine! Sunt partener de cursă lungă. Cred că am fost ogar într-o viață anterioară. 🙂 Glumesc, nu cred în vieți anterioare.

Ce am descoperit mă face mai puternică

Am descoperit că oamenii mă cred slabă pentru că ascult și sunt amabilă, dar și deschisă la idei. Par disponibilă. Doar par.

Am descoperit că unii mă numesc fițoasă. Pentru că nu frecventez anumite locuri și pentru că nu mă însoțesc cu oricine. Da, chiar așa e. Dar nu se numește fiță. Se cheamă respect de sine.

Unii zic că sunt scumpă. Și preferă să meargă dincolo, că e mai ieftin. Asta e. Fiecare alege ce își permite. Alegi ieftin, obții ieftin. Ești ieftin. Eu nu. Sunt corectă cu mine și valoarea mea. Mă respect. Livrez calitate.

M-am (mai) vindecat de perfecționism. Nu de tot. Mai durează. Dar sunt vigilentă, mă tem de opusul perfecționismului.

Am inspirat și încă mai inspir. Fără să o fac cu scop. Dar mă bucur de asta. Cineva mi-a scris aseară că, de când îmi citește blogul, a slăbit 5 kg. Doar citind și inspirându-se. Altcineva îmi scria că fata ei, adolescentă, și-a deschis blog în weekend, inspirată de mine. Nu mai zic nimic, sunt copleșită doar….și speriată. Să nu fac rău, fără să îmi dau seama.

Am făcut tot ce mi-am pus în gând în viața asta! Am devenit cine am vrut. Am câștigat câți bani am vrut, am fost în ce locuri mi-am dorit. Mi-am îndeplinit toate visurile. Am primit daruri la care nu visam. Nu am niciun regret. Dacă ar fi să iau viața de la capăt, aș face exact la fel și cu aceeiași oameni. Și, mai ales, cu Omul meu.

Puterea pe care am dobândit-o până acum îmi va fi energie pentru mai departe. Ce e mai frumos, abia acum începe!

Ce vreau să mai fac:

Vreau să fac bine!

Vreau să devenim o comunitate mare și unită, care să ne sprijinim la greu!

Vreau să le arăt femeilor că se poate trăi și altfel!

Vreau să le fiu mereu aproape fetelor mele, la bine și la mai puțin bine!

Vreau să colind fiecare colțișor de lume!

Vreau să vindec copiii de obezitate!

Vreau să descopăr frumosul în orice!

Vreau să îmi fac un dressing ca în Sex and The City!

Vreau birou acasă la mine!

Vreau să învâț să iubesc iarna!

Vreau să scriu cel puțin o carte!

Las lista deschisă și mai adaug în perioada următoare lucruri pe care mi le doresc.

Dar voi, cine sunteți și ce vă doriți?

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!