gluten free receipesDin nefericire, am primit diagnosticul de dermatita atopica de la medicul pediatru imediat dupa nastere, la prima vizita. Avea vizibile cateva semne, atat pe scalp, cat si pe alte zone ale corpului. Sa fiu sincera, eram tare confuza, nu ma pregatise nimeni pentru o asemenea provocare, care continua si dupa 7 ani, cu episoade si episoade, unele mai calme, altele mai vulgare.

Dar am inceput sa citesc, am pus medicului multe intrebari, am respectat igiena, produsele de imbaiere si de masaj pentru bebelus, fara creme grase, care mai mult sa imbacseasca pielea, fara sa frec energic pielea copilului, o masam inca umeda cu o pelicula usoara si tot asa. Pentru scalp aveam un preparat special de la farmacie, a carui reteta o repetam periodic si pe care il aplicam inainte de baie cu jumatate de ora. Doar ca pielea incepea sa se obisnuiasca tot mai repede cu un tip de crema si ajunsesem sa incerc tot ce aparea pe piata. Mai mult, picaturile orale de alergii de Xyzal devenisera din ce in ce mai folosite si deloc nu imi placea ideea, mai ales ca era mic copilul. Si atat timp cat le administram, totul era ok, dupa ce incetam, situatia revenea la normal – adica copilul se inrosea pe gat, pe brate si pe fata, ii apareau din ce in ce mai multe zone afectate de roseata si mancarimi. Cel mai mult, apareau  la incheietura dintre brate si deveneau din ce in ce mai vulgare. Oricum, incepusem sa rarim si alimentele cu potential alergen– babane, kiwi, capsune etc.

Asa am ajuns la dermatolog, evident, caci de la un moment dat incolo medicul pediatru a considerat ca e mai bine sa ne indrume catre specialist. Dr. Darmanescu, atenta si delicata cu fetita, a vazut-o de cateva ori, ne-a indicat alternative de tratament, ca sa nu fie nevoie sa ne vedem la consultatie chiar la fiecare saptamana. Intr-un final, pentru ca eforturile noastre au inceput sa fie zadarnice, ne-a indicat sa facem testele alergologice la sange. Si le-am facut, la alergeni naturali si alergeni alimentari. Rezultatul a picat peste noi ca cerul: alergie la faina de grau, faina de secara si albus de ou. Pentru ca ne-am dat seama pe loc de ceea ce urma pentru noi toti…Rontaielile urmau sa fie excluse, covrigeii si painica la fel, dar si putinul dulce pe care il manca din cand in cand, nu la initiativa noastra, ci la gradinita sau la petrecerile cu copii la care era invitata. Mai mult, orice produs in ambalaj urma sa fie cu atentie citit de noi, incepand cu cerealele, care erau preferatele ei in lapte sau iaurt. Urma o perioada destul de dificila, mai ales ca vorbeam de un copil de 3 ani, care, desi matur si intelegator, simtea totusi frustrari in anumite momente sau dupa o perioada prea lunga de restrictii.

In medicina de specialitate se spune ca acest compotament de tip alergic are tendinta familiala de aparitie. Riscul ca un nou nascut sa dezvolte simptome atopice este strans legat de prezenta acelorasi simptome la unul dintre parinti. Doar ca niciunul dintre noi nu avusesem astfel de simptome in copilarie si nu aveam nici ca adulti. Medicul ne-a vorbit despre cat de atenti putem fi, dar si despre faptul ca in unele situatii nu o vom putea pazi si, pentru a preintampina fustrari si un impact psihologic puternic, e bine sa slabim haturile vigilentei – ex: petreceri, sarbatori in familie, excursii etc. Si ca, odata cu intarirea sistemului imunitar, la adolescenta probabil, alergiile se vor diminua putin catre putin, spre deloc.

Am inceput sa ne gandim la partile bune – si anume faptul ca la ea se manifesta doar la nivel tegumentar si deloc la nivel digestiv sau respirator. Ceea ce ni se pare minunat, caci daca mai incalcam din reguli, nu trebuia sa chemam salvarea. De asemenea, la noi in casa nu mai era paine, nu mai aduceam ”rontaieli” sau alte deserturi nocive. Din ce in ce mai mult, fructele si legumele isi capatau locul lor, mai ales ca erau excluse alternativele. Era mai greu la gradinita, dar am rezolvat si acolo – duceam noi paine si desert. Am invatat sa folosim masina de facut paine, cu alternative din faina de orz, orez sau ovaz. La fel, biscuitii cu ovaz si stafide au devenit preferatii nostri acasa. 🙂 Am aflat de produsele Schar si Medalim (despre ele, intr-un material viitor). Ne-am informat toti prietenii si colegii, gradinita si apoi scoala, asa incat sa se stie, macar sa nu insiste sa ii ofere anumite alimente, daca nu se gandesc la alternative special pentru ea.

Asa ca am invatat treptat treptat cu totii sa traim si cu dermatita, dar si cu alergia. Am fost obligati sa invatam cum sa cunoastem alimentele, cosmeticele sau produsele de papetarie (lipici, plastelina) care contin proteine din grau si sa le evitam cat mai bine, asa incat sa prevenim reactiile alergice. Dar si sa nu mai facem o drama la fiecare mica eruptie, ci sa ne moblizam si sa apelam la medicatie sau sa mergem la medic urgent, daca ni se pare ceva diferit si grav.

I-am vorbit despre cat de frumoasa este si ce important este sa pastram pielea moale si catifelata si ca va trece si aceasta perioada de retinere de la unele alimente. Am rugat-o sa inteleaga, am reluat discutia de fiecare data cand a fost nevoie, am renuntat si noi la unele alimente, am descoperit alternative fara gluten si tot asa. Solutii sunt, doar de rabdare avem nevoie si de oameni in jur care sa inteleaga ca o alergie e ceva serios si ca nu trebuie si nu au dreptul sa incalce regulile familiei si restrictiile pe care un copil le are in alimentatie. Si nu, nici sa judece deciziile familiilor, pentru nu ai cum sa stii ce simte un parinte decat daca ai trecut prin anii aceia in care el a suferit alaturi de copil, a plans, a cautat alternative, a cautat opinii medicale – totul pentru a-l feri pe copil de suferinta.

Da, viata continua si cu dermatita atopica si cu alergii, doar ca e nevoie de rabdare, de atentie marita, de intelegere din partea celor din jur si de timp din partea parintilor pentru cercetare si discutii cu copilul.

Sursa foto: Pinterest