Ce-si doresc femeile la 40 de ani

Am facut si 40 de ani. In februarie. N-a fost furtuna, nu au crapat cerurile si nu a urlat nimeni la microfonul lumii, sa anunte omenirea ca eu am 40 de ani. M-am dus la culcare intr-o seara frumoasa, in Spania, unde eram in vacanta, iar a doua zi, cand m-am trezit dimineata, gata, aveam 40 de ani. A fost asa simplu si firesc, incat nici nu am stiut cum sa reactionez. Cred ca am fost cam serioasa in dimineata aia, la micul dejun. Mi se parea o gluma. Apoi, au aparut prietenii la masa, au aruncat cu pupaturi si imbratisari, au pus frumos un cadou pe masa, a inceput chitaiala, in timp ce strainii din jur se uita perpelex la noi, sigur ne purtam ca la majorat. Incepusem sa ma simt ca o impostoare, eu facusem 40 de ani, nu 18. 🙂 In fine, mi-am vazut de treaba, sa imi umplu farfuria de salata cu ton, ca doar mancarea sanatoasa e importanta in viata unei femei de 40 de ani.
Si atat. Asta a fost. Nu am facut bilant, nu am filosofat, nu am lacrimat, nicio analiza swat, nimic. Ba parca am trimis un gand de recunostinta la cer, ca sunt sanatoasa si ca am atatia oameni in jur care ma iubesc.
Cineva m-a intrebat apoi: ”Ce iti doresti la 40 de ani?”. M-am uitat asa cam ca o pisica primavara la pomii infloriti, cred ca n-am inteles prea bine intrebarea. Probabil am parut nitel senila si oarecum ciudata, eu care am fost intotdeauna extrem de precisa si care eram vestita ca am raspuns la orice. ”Aaaaa, aaaa, iiiiii….hm….”. Hal de raspuns, vedeti? Toate privirile atintite pe mine si eu, de colo, nu am fost in stare sa scot nimic inteligent decat un ”Nimic” simplu. Soc, groaza, stupoare. Ma uitam amuzata la fiecare. Sigur au crezut ca imi bat joc de ei. Eu, cu glumele mele care imi plac doar mie si pe care le inteleg doar eu…
As vrea sa ma pot da mare, sa va zic ce tare sunt la 40 de ani, ca sunt mai cool si ma simt mai bine decat la 20, ca arat asa si pe dincolo, ca sunt inteleapta pamantului, ca gresesc mai putin si iert mai mult, ca am nas la oameni mai ceva decat pe vremuri, ca acuma stiu secretele barbatilor si ce ii face pe copii fericiti, sa nu mai planga in masina la drum lung. Ca sunt atat de tare incat nu mai dau bani pe tricouri de unica folosinta, ca nu mai iau tepe de la asa zisi prieteni, ca am gasit piatra filosofala. Oameni buni, nu am gasit nicio piatra! Am invatat o parte din cele de mai sus, insa nu sunt experta in niciuna.

Dar stiti ce secret am?

Chiar nu ma simt de 40 de ani! Adica ma uit in oglinda acum si ma vad la fel, va jur! La fel ca anul trecut, ca acum cativa ani, ca acum 20 de ani. Pozele astea, pardalnicele, astea ne dau in vileag, ca de n-ar fi ele, noi am trai in bula noastra! Pe dinauntru insa nu simt cei 40 de ani. Nu sunt obosita, nu ma simt plictisita si nici superioara celor de o varsta mai mica. Ma gandesc ca numaratul asta de an cu an e o inventie prosteasca a lumii, ca sa avem si noi ce face, sa nu para ca trece timpul pe langa noi degeaba, fara sa il marcam undeva.

Si mai am un secret!

Spuneti-mi cum vreti voi, dar eu ma bucur de momentele de acum. Si nu vreau nimic inapoi de acum 20 de ani. Nici ten, nici par, nimic. Imi place de mine asa cum sunt acum. Ma simt completa.

Stiti ce-mi place cel mai mult acum?

Ca nu mai am indoieli. Adicatelea chiar sunt sigura pe mine. Orice prostie as face, nu imi mai bat capul. Mi-o asum, cum zic adultii. 🙂 (Ce imi place cuvantul asta!!) Come what may! Adica hei, de ce sa stau atata la raft sa decid pe o napolitana, ca doar nu cumpar o casa, pe bune acuma?!
Si imi mai place ca nu am regrete. Nici cand pierd unele lucruri. Le iau ca pe lucruri firesti, asa e ordinea lucrurilor si a universului.
De unele lucruri nu imi mai pasa. Zau, nu voi schimba eu lumea si nici mersul pamantului.
Ma concentrez pe ceea ce este cu adevarat important pentru mine: familia mea, pe primul loc.
Banii sunt importanti, dar nu cu orice pret. In sensul ca astazi cantaresc bine in ce proiecte ma implic si pe care sa le refuz, pur si simplu. Ele trebuie sa indeplineasca 2 criterii: sa fie platite corect si sa imi faca placere ce fac si cu cine fac. Nu mai fac exceptii. Am destule fire albe in cap de la framantarile varstelor de 20 si de 30 de ani, nu mai vreau, multumesc.
Fara frica! Da, la 20 si la 30 de ani nu mai puteam de frica. De orice. De judecata altora, de feedbackul sefilor, de barfa colegilor etc. Cred ca am consumat tot pachetul de frica, nu mai e pentru 40. Ce bine! Cum ziceam, come what may!
Ma simt mai linistita. Nu stiu cum se vede din afara, dar zau ca nu mai am asa framatari existentiale.
Oamenii nu ma mai mira. Ma bucur cand vad ca ajung sa se manifeste asa cum anticipam undeva la inceput de relatie. Ii las sa se duca, e clar ca nu au fost pentru mine.
Pun mai mult accent pe calitate, in orice: mancare, relatii, timp petrecut cu familia.

Pentru ce sunt recunoscatoare la 40 de ani

Cristina Otel, prietena mea, m-a inspirat cu postarea ei aniversara, in care a lista 34 de motive pentru care se simte recunoscatoare, asa ca o sa fac si eu un exercitiu simplu. Fara sa numar.
Sunt sanatoasa si ai mei la fel (copii, sot, parinti, socri, frati, fini, prieteni apropiati).
Sunt inca plina de energie si entuziasmata la nou, as putea spune mai entuziasmata decat in alta vreme.
Sunt un om simplu, cu un trai simplu. Incerc sa ma eliberez si de modul de gandire, pe alocuri mai complicat. Lucrez inca la asta.
Sunt curajoasa – am 2 ani si jumatate de cand sunt freelancer si, desi mai ezit uneori, tot gasesc plusuri zilnice la acest statut.
Sunt curajoasa sa am un copil de nici 1 an la cei 40 de ani ai mei.
Ma bucur ca azi pot trai in prezent, aici, acum, in clipa asta. Ceea ce la 20 de ani nu stiam sa fac si nu stiam de ce e important acest lucru.
Nu imi lipseste nimic. Sau, mai bine zic, nu e nimic din ce sa imi doresc si sa nu am. Probabil imi doresc putine lucruri. Dar cica ar fi bine, zic marii intelepti ai lumii. Arta fericirii nu sta in a avea toate lucrurile de pe lume, ci a dori cat mai putine din acestea.
Pot sa imi organizez timpul si programul de lucru, nu mai semnez condica de ceva vreme. Desi la inceput am fost infricosata, azi vad din ce in ce mai mult avantajele acestui mod de viata.
Imi privesc copilele minunate cum cresc si pot petrece mai mult timp cu ele in fiecare zi.
Am impartit timpul nostru in asa fel incat sa ma pot ingriji si pe mine. Sa fiu eu bine cu mine.
Cand simt ca alerg prea mult, ma opresc si ma intreb de ce fac asta si daca e neaparat necesar. Fac un exercitiu simplu: imi raspund la intrebarea ”ce s-ar intampla daca nu as mai face-o?”. Repede de tot ma opresc si ma simt mult mai bine brusc.
Sunt tot mai putin patimasa, ma supar mult mai greu decat anii trecuti. Prin urmare, consum mai putina energie pe care o pot directiona catre alte zone din viata mea.
Am invatat sa ma pun si papucii celuilalt, nu doar sa ma gandesc la mine. Imi trece mai repede supararea.
Am prieteni buni de ani buni. Care imi incalzesc sufletul in momente in care chiar am nevoie.
Calatoresc cand poftesc, unde doresc. Companie sa am. 🙂
Ma simt libera. Ceea ce la 20 de ani nu prea simteam. Probabil barierele erau in mintea mea. Chiar si asa, daca nu mai sunt acolo azi, e mare lucru!
Simt ca invat zilnic cate ceva nou, ceea ce ma anima foarte tare. In trecut imi era nitel frica de nou.
Am un produs al meu, care creste si tot creste, desi nu are 2 ani de cand l-am conceput si lansat: blogul. Sunt atat de mandra de el, cum nu va inchipuiti!
Copiii nostri sunt sanatosi si se simt bine impreuna, parca se stiu dintotdeauna, desi ii despart aproape 8 ani.

Dar cel mai important si mai important

Fac parteneriat cu tatal lor, care imi e sot de 17 ani si cu care am traversat anii astia exact asa cum ne-am propus la inceputul relatiei noastre: am impartit tristeti si am dublat bucurii! Si ce frumos este! Ne-am daruit iubire, incredere si sustinere unul altuia, in tot ceea ce am facut impreuna sau separat.
Deci am si simt toate acestea si mai mult chiar.
Este ceea ce imi doresc la 40 de ani si ce am. Nimic mai mult.

Respir linistita, cu incredere si recunostinta ca astazi incepe o noua zi, ca soarele rasare si pentru mine!

Voi ce va doriti la varsta voastra, indiferent care este ea? Haideti pe blog sa facem o lista de dorinte!
Va las si un bonus, mai jos:

Totul despre ce-si doresc barbatii de la femei


Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!
Sursa imagini: arhiva personala
Credit foto: georgeionita.com

Related posts

No Comments

  • Catalina

    La multi ani! Eu o sa fac anul acesta 30 de ani, o alta varsta privita cu frica. Eu cred ca varsta e doar un numar si sunt recunoscatoare pentru tot ce am primit. In alta ordine de idei cum reusesti sa te organizezi ca sa faci fata si proiectelor de freelancer, dar si bebelusului?

    • Florina Badea

      Ooo, frumos la 30! 🙂 Dar da, cu frica multa si intrebari…lista nesfarsita! Cred ca, de fapt, perioada dintre 30 si 40 cu asta mi-am petrecut-o: cu raspuns la intrebari. 🙂
      Stii ca mai am o fetita, mai mare? Are 8 ani si jumatate. Deci e provocator, nu gluma. Din toate punctele de vedere. Cat priveste organizarea, oooo, e poveste lunga. Ma planific cu tot dinvreme, ca sa nu raman descoperita. Si tot sunt sanse sa raman, din cand in cand. Dar le accept, nu ma mai supar. Asta e, fac parte din viata mea acum.

  • Alina

    Mi-a placut ce ai scris 🙂 Mai am foarte putin pana la 40 si pot confirma ca frica de a fi judecata de ceilalti, teama de ce se va intampla daca … dispare. Conteaza sa fim bine, noi cu noi 🙂
    Succes in tot ce ti-ai propus, Florina!

    • Florina Badea

      Ah, ma bucur sa aud la fel si la tine!
      Multumesc tare, asemenea!

  • vavaly

    ce frumos ai scris si ce mult ma regasesc in toate scrise de tine!
    eu m am blocat la 40 de ani ca si varsta :)).
    ma apuc si eu sa mi fac lista de recunostinta, ca acusi vine aniversarea.

    • Florina Badea

      Da, da, neaparat sa faci lista! Te vei simti mult mai bine! 🙂 La multi ani!

  • Nicole

    Florina, mi-a placut mult ce ai scris!Simt ca este asa, ca pentru sufletul meu. Si eu mai am putin pana la 40 de ani si acum, dupa ce am citit gandurile tale, imi doresc sa simt acelasi lucru cand ii voi implini. Am invatat multe din articolul tau!Multumesc! La multi ani!

    • Florina Badea

      Nicole, la multi ani si tie! Astept sa scrii, dupa ce mai trece un pic de timp. Sa facem schimb de idei si simtiri. 🙂

  • Ioana Beatrice

    Foarte frumos transpus in cuvinte trairile tale simple, modeste, dar foarte reale, autentice. Eu am implinit in noiembrie 40. Raman la parerea ca varsta e doar o cifra, ce nu modifica felul in care traiesti si simti.

    • Florina Badea

      🙂 Pai, cum ziceam, sunt o fata simpla, cu dorinte putine probabil. 🙂
      La multi ani! Sanatate multa!

  • Cristina

    Să trăieşti! Când te-am văzut ultimele dăți erai tare plină de energie. Cui îi pasă câți ani ai? :*

    • Florina Badea

      :))) Chiar asa! Hai sa fim sanatoase zic!

  • Andreea

    Am auzit la mai multe persoane chestia asta cu indiferenta la 40 de ani cred ca e ceva firesc la varsta respectiva, adica poti sa faci fata mai usor anumitor situatii. Eu nu stiu, am totusi 20 de ani si simt cum am acea frica de societate si ca uneori sunt nesigura pe mine, mi-as dori sa schimb asta dar consider ca mai am de acumulat experienta. Fiecare varsta e o etapa ce isi pune amprenta asupra noastra. Sunt curioasa totusi: pretrniile de-a lungul vietii au un rol important de-a lungul anilor? Eu nu prea am ca sa zic asa, toate relatiile de prietenie m-au dezamagit si ma rezum doar la cunostinte in rest petre cmai mult timp in familie si cu prietenul, la 40 de ani asta ar fi o necesitate? La prietenii ma refer

Leave a comment