Campania ”Copilul meu nu mănâncă” continuă. Saptămâna aceasta vă vorbesc despre ce nu trebuie să facem niciodată când vine vorba de mesele copiilor și ce am putea încerca – o nouă perspectivă la care vă invit să reflectați și pe care o puteți încerca acasă. Astăzi vă voi vorbi despre voi, despre noi. De la noi trebuie să vină schimbarea, nu de la copii! Cei care vă așteptați să vă vând o metodă prin care copiii să mănânce mai mult, acest material și acest proiect, în general, nu este pentru voi! Vă rog, întâi de toate, să citiți și să semnați acest manifest!

Manifestul părinților la masă – ce să nu facem niciodată

Citiți și repetați după mine, cu voce tare:

”Copile drag, jur că de azi înainte nu o să te mai forțez niciodată să mănânci! Nu îți voi mai da mâncare atunci când nu îți este foame și nu voi mai insista să mănânci tot din farfurie! Nu o să mai insist să mai iei o lingură și încă o lingură! Nu te voi bate niciodată ca să mănânci! Nu te voi obliga și nu voi țipa la tine!

Dragul meu mic, promit ca țin minte ce alimente nu îți plac și îți fac silă și nu le mai aduc pe masa din bucătărie, pentru tine, decât atunci când vei cere tu!

Promit că am răbdare cu tine și că nu mă înfurii, dacă ai zile când nu vrei să mănânci! Dragul meu, promit că atunci când ceri, îți voi da să mănânci! Nu mă voi răzbuna pe tine, că nu ai dorit acum 1 oră să servești masa cu noi și nici nu te voi lăsa să flămânzești! Sunt mama ta și te iubesc, sunt alături de tine, când ai nevoie de mine și când îmi ceri mâncare, chiar dacă sunt obosită și supărată că lucrurile nu merg mereu așa cum vreau eu!

Eu, mama, voi zâmbi la masă și mă voi bucura de mâncare alături de tine! Eu, tata, nu voi sta încruntat și nu te voi plezni peste mâini, pentru că te-ai murdărit jucându-te cu mâncarea sau pentru că, în loc să mănânci îți pui mâncare în cap și pe față și râzi zgomotos! Noi, mami și tati, nu vom țipa unul la altul și amândoi la tine, nu vom vorbi despre nimic la masă – facturi, bani, școală sau serviciu – , nu vom răspunde la telefonul mobil și nu vom da sms-uri în timpul mesei, nu vom da drumul la televizor!

Copile drag, te primim cu noi la masă, nu te mai ținem legat într-un scaun înalt, singur. Și nu mai stăm toți să ne uităm la tine în gură, să te aplaudăm dacă mănânci și să înjurăm dacă scoți afară mâncarea! Scăunelul tău va sta alături se scaunele noastre și noi vom mânca cu poftă, cu toții, ne vom servi unul pe altul cu mâncare și te vom lăsa și pe tine să apuci mâncărica cu mânuțele tale! Ne vom prosti și ne vom maimuțări cu toții, chiar dacă masa va dura mai mult decât avem noi timp, oamenii mari!

Copile drag, mâncarea înseamnă dragoste și viață! Facem legământ aici, cu toții, că vom semna acest manifest și îl vom urma, în fiecare zi a vieții noastre împreună sau separat!”

Copilul meu nu mănâncă! Ce vrem, de fapt, de la copii?

Dragii mei, cum spuneam, eu nu mi-am propus să vă învăț cum să îi determinăm pe copii să mănânce mai mult! Nu, obiectivul nostru, al părinților, este acela de a-i ajuta pe copii să dezvolte o relație normală cu mâncarea și să mănânce într-un timp și ritm firești la masă, fără plânsete și fără lupte sau vărsături. Copiii au nevoie să se simtă fericiți când mănâncă și să înțeleagă singuri ce cantitate de mâncare îi ajută să devină sătui.

Sa ne respectăm copiii!

Respectul pentru copil nu înseamnă să îi facem toate poftele și să ne transformăm în bucătari profesioniști, care prepară zilnic câteva feluri de mâncare, cu scopul de a-l impresiona pe cel mic. Respectul pentru copil înseamnă să avem în gând faptul că el este o ființă independentă și e liber să aleagă în anumite limite. Să îi oferim hrană și să îi permitem să aleagă în ritm propriu și în cantitățile cerute de corpul lui.

Niciodată să nu lăsați un copil să flămânzească! Să nu vă luați după binevoitori și să credeți că cei mici vor cere ei mâncare, dacă le este foame. Nu toți copiii cer și nu toți copiii știu mereu când le e foame! 

Nu lăsați copiii nemâncați ca să îi pedepsiți pentru un comportament al lor! Nu folosiți mâncarea nici ca recompensă! Mâncarea trebuie să aibă rol de hrană doar!

Copilul meu nu mănâncă – atitudinea corectă a părinților

Nu uitați, obiectivul nu este să îl facem pe copil să mănânce mai mult, decât dacă acesta are indicație de la medic în acest sens, pentru că nu se încadrează în parametri normali pentru vârsta lui.

Porțiile pentru copii sunt diferite de cele pentru adulți! E valabil și pentru iaurt și pentru fructe. Dacă un copil mic nu termină un iaurt, nu insistați și nu vă întristați!

Nu oferiți copiilor tratații între mese! Mai ales celor care, la masă, nu au un apetit prea mare. Dacă până la ora mesei au ronțăit continuu, e normal să nu le mai fie foame!

Nu faceți feluri de mâncare diferite pentru copii! Preparați aceeași mâncare pentru toată familia, eventual fără sare. Noi procedăm așa cam de pe la 10 luni ale Măriucăi și se dovedește că merge. Doar că nu adăugăm potențiatori de gust în niciun preparat, doar condimente naturale.

Amintiți-vă că gusturile se cultivă și e nevoie de răbdare și perseverență până când un copil acceptă anumite feluri de mâncare sau alimente. Uneori, e posibil ca pe unele să nu le accepte niciodată!

Toți copiii se nasc cu preferința pentru gustul dulce, iar unii moștenesc anumite gusturi – ex: aversiunea pentru amar sau acru. Anumite preferințe pot apărea din viața intrauterină sau din primele luni de viață – gusturi din laptele mamei. Cu toate acestea, preferințele se învață prin experiențe, iar cele moștenite se pot educa și ele, la rândul lor.

Copiii refuză periodic alimente și există și o teamă pentru alimente noi. Aici este, de fapt, punctul de cotitură pentru noi, părinții – cum să îi facem pe copii să încerce gusturi și texturi noi. În episoadele următoare ale campaniei ”Copilul meu nu mănâncă” vă voi învăța ce am aflat eu și am aplicat cu succes.

Expuneți copiii, cât mai devreme, la cât mai multe gusturi și texturi, ca să vă bucurați împreună de acceptarea lor la masă!

Sfătuiți-vă cu medicul vostru pediatru cât mai mult, pentru că sunt copii care, într-adevăr, dezvoltă tulburări de alimentație. Se pare că 25% din copiii normali trec prin așa ceva…

Fricile cele mai mari ale părinților

Recunoaștem că cele mai mari frici ale noastre sunt 2:

  • anemia
  • copilul va muri de foame.

Anemia este un pericol, într-adevăr, însă nu cantitatea mâncării va rezolva această problemă de sănătate, ci consumul de anumite alimente sau de suplimente. Cel mai bine e sa vorbiți cu medicul pediatru, să faceți analizele specifice la sânge și apoi să aflați care sunt alimentele care vă ajută în acest sens, în afară de cele animale, la care ne gândim cu toții din start. Atenție, nu dați copilului suplimente cu fier, decât dacă vă recomandă medicul! Poate fi foarte periculos!

Ca o persoană să ajungă să moară de foame, trebuie mai întâi să piardă multe kilograme și să se îmbolnăvească foarte rău. Vă dați seama cât suntem de panicoase, da? 🙂

Episodul 1 al campaniei ”Copilul meu nu mănâncă”:

Copilul meu nu mananca! O campanie florinabadea.ro dedicata parintilor

Voi ce probleme aveți, legate de alimentația copiilor voștri?

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!

Sursa foto: aici