Mancarea are in zilele noastre doua functii: una strict fizica si una sociala. Dupa parerea mea, cele doua functii merg de mana in viata noastra, inca de cand deschidem mai bine ochii catre lume. Ba mai mult, functia ei sociala o sprijina pe prima, asa incat copilul mic sa prinda drag de mancare, sa se obisnuiasca cu gusturile si sa asocieze mancarea din viata lui cu ceva placut. De cand am inceput sa scriu pe blog si sa imi spun parerea despre cum vad eu integrarea mancatului sanatos in familie, am transmis 2 mesaje de baza, in care cred foarte mult: famiile trebuie sa se intalneasca la masa cel putin dimineata si seara, de la cel mai mic la cel mai mare si faptul ca relatia pe care o avem noi, parintii, cu mancarea se replica la nivelul copiilor. Copiii vad si aud cum ne raportam noi la mancare si integreaza fix in acelasi mod. Nu, nu am surse stiintifice care spun acest lucru, am doar experienta mea din familia de baza, experienta mea de mama de copii si experienta de fost educator, care a intrat in casele sutelor de familii cu care a interactionat in practica. Iata care sunt concluziile acestor interactiuni.

Copiii vad acasa urmatoarele tipuri de abordari cand vine vorba de mancare:

  • Parinti care nu iau micul dejun, pentru ca se grabesc si trebuie sa ajunga la serviciu devreme. In casa este o atmosfera tensionata, toata lumea se grabeste, copilul trebuie sa manance repede, ca sa fie toata lumea gata de plecare la timp. In aceste conditii, presat din toata partile, pe fuga si sub stres, copilul nu vrea sa manance.
  • Familia nu ia niciodata masa impreuna, fiecare mananca pe rand, cand ii este foame. Copilul intelege ca masa nu e importanta si nu vede componenta sociala a mancatului. Acesta devine un act neimportant, nu se acorda importanta alimentatiei, se mananca ”ce o fi” si cand striga deja stomacul dupa ajutor. De obicei, copilul mananca singur, supravegheat de mama, sa termine tot din farfurie.
  • Familia nu gateste si acasa nu exista niciodata mancare proaspat preparata in frigider. Copilul mananca la bunici sau primeste bani sa isi cumpere orice vrea el de la scoala. Acasa seara eventual parintii nu se aseaza la masa pentru ca ”seara, dupa ora 20.00 nu se mananca”. Copilul primeste ceva semipreparat luat in drum spre casa de catre parinti. Idem de mai sus. Ba, mai rau, banii pe care ii primeste copilul sunt cheltuiti pe snackuri nesanatoase si sucuri, care nu inseamna mancare si care nu ii dau energia de care are nevoie corpul si creierul lui aflate in dezvoltare.
  • Casa este plina de sucuri si dulciuri cumparate din supermaket, la discretie. Nimeni nu tine cont de cantitatile consumate zilnic, cosul de gunoi este in permanenta plin de ambalaje, nu exista restrictii si reguli legate de cantitate. Calitatea este deja un aspect neluat in seama in acest scenariu.
  • Copiii trebuie sa manance doar mancare bio, in timp ce parintii mananca separat mancare normala, cu deserturi clasice. Copiii nu inteleg acesta abordare si treptat incep sa se opuna ei. Poate parintii isi doresc ce este mai bun pentru copiii lor, iar pentru ei nu vor sa investeasca. Insa pe termen lung nu functioneaza aceasta abordare.
  • Bunica sta mereu in bucatarie si gateste non stop pentru toata familia, mancaruri traditionale. Bunica este cerberul de paza la usa bucatariei, pune si strange masa de 3 ori pe zi, burticile celor mici si ale celor mari sunt calde si fericite tot timpul. Intre mese copiii mesteca non stop biscuitei si prajiturele de casa, proaspete si aburinde. Familia nu duce lipsa meselor si nici a desertului. E lesne de inteles ca se mananca multa mancare gatita, prea putine feluri simple, fructe sau legume proaspete.

Abordarile sunt din registre diferite, nu sunt clasificate in vreun fel. Caracteristicile tuturora sunt insa comune:

  • Membrii familiei nu fac cumparaturile impreuna si nu decid asupra felurilor de mancare;
  • Familia nu petrece timp de calitate in bucatarie, nu gateste impreuna si nu isi organizeaza impreuna alimentele pe categorii;
  • Familia nu se bucura de mesele impreuna;
  • Altcineva decide pentru ei si pentru copii meniurile: fie bunica, fie ofertele magazinelor din drum.

Ne place sau nu, ca sa avem control asupra farfuriei noastre si mai ales a copiilor, e bine sa gatim acasa si sa mancam impreuna. Nu sunt nici eu vreo bucatareasa renumita si pasionata de stat in bucatarie, mai ales ca nu dau pe dinafara de rabdare. Imi e greu sa pun frunzulite decorative pe senvisuri sau sa fac ochi la tarte, insa am invatat sa fac lucruri simple, odata cu primul copil din viata noastra. Asa incat sa am controlul asupra a ceea ce mananca copilul meu. Toate alimentele preparate si comercializate au sare si zahar, in mod neasteptat. Nu cadeti in capcana de marketing a celor de la vitrinele asistate. Tot ce se comercializeaza trebuie sa se vanda, iar pentru a se vinde e nevoie de durata de viata pe raft si in vitrina cat mai mare, pentru ca ce se arunca inseamna pierdere. Ganditi-va tot timpul la acest lucru!

Top 7 argumente pentru a gati acasa:

  • Gatitul este un gest de iubire, care se simte in gustul mancarii. Eu cred ca de aici incep gusturile sa se separe. De aceea supa facuta de mama are un gust mai bun pentru mine decat supa mancata la restaurant, sa zicem.
  • Gatitul acasa, impreuna cu cei mici, formeaza obiceiuri si dezvolta atitudinile acestora in ceea ce priveste mancarea si ingredientele ei cele mai proaspete.
  • Gatitul impreuna cu cei mici inseamna o lectie a gusturilor, prin amestecul de arome care se intampla acolo si prin gustarea condimentelor si a ingredientelor.
  • Gatitul inseamna demonstratii si experimente. Nu cultivati frica de cutit si de instrumentele din bucatarie, in general. Sigur ca e bine sa fim prudenti si sa securizam totul, asa incat sa nu ii punem pe copii in pericol si sa incurajam accidentele domestice.
  • Gatitul este un ritual si o traditie. Ambele vor fi transmise copiilor si felul cum noi ne raportam la ele va desena si modelul pe care il transmitem copiilor nostri atunci cand cresc. Facand cunostinta copiilor cu retetele din familia noastra transmise de mama si bunica, nu facem decat sa transmitem valori de familie.
  • Prezenta copiilor in bucatarie inca de la varsta de cand pot sta in scaun de masa este foarte importanta. Copiii vad si inregistreaza ce se petrece acolo, simt starea trasmisa de mama si tata care gatesc impreuna, se simt iubiti si in siguranta, invata din ceea ce vad, aud si simt. Amintirile raman in subconstientul celui mic.
  • Gatitul acasa mentine starea de sanatate si incurajeaza un stil de viata sanatos si echilibrat.

Pe de alta parte, cand ii invitam pe copii in bucatarie avem tendinta sa ii criticam tot timpul si sa ii protejam, sa ii lasam doar spectatori, ca sa nu se raneasca, in loc sa ii implicam.
Ce isi doresc cei mici de la noi, cand sunt in bucatarie:

  • Nu ne mai criticati tot timpul. Ne simtim mici, inutili si neimportanti. A doua oara nu mai vrem sa venim in bucatarie, daca stati numai cu gura pe noi.
  • Dati-ne o sarcina importanta de facut si lasati-ne sa o ducem pana la capat, nu interveniti voi!
  • Suntem copii. Obosim si ne plictisim. E normal. Suntem copii. De ce va suparati pe noi? Daca am sti si am putea sa facem lucrurile ca voi, am sta singuri in bucatarie ore intregi. Dar asta ar insemna ca suntem oameni mari deja.
  • Nu va mai suparati cand gresim ceva. Omul din greseli invata, nu-i asa? Copiii sunt si ei oameni, nitel mai mici.
  • Lasati graba, nu ne place sa ne zoriti tot timpul. Si ce daca se mai arde ceva? Facem din nou, e mai distractiv asa. Avem nevoie de timp sa invatam, ati uitat? Nici Roma nu s-a construit intr-o zi.
  • Nu ne mai certati ca ne murdarim si facem mizerie in bucatarie. Voi nu ati auzit vorba aia care spune ca murdaria este buna? 🙂

Pe scurt, ideea e asa: faceti cumparaturile impreuna cu familia, pe indelete. Explicati copiilor de ce faceti unele alegeri si nu altele, insistati pe ideea de sanatate si aratati copiilor care sunt alimentele sanatoase. Petreceti timp in bucatarie si implicati-i in prepararea meselor. Mancati impreuna micul dejun si cina, precum si toate mesele in weekend. Toti, in acelasi timp, la masa. Respectati actul mancatului, cu timp si cu ingrediente de calitate. In felul acesta, cu timpul, veti obtine cooperarea copiilor si in ceea ce priveste mancarea unor alimente care acum nu le sunt pe plac. Le va fi greu sa refuze ceva ce au preparat ei cu mana lor. 🙂

Si, nu uitati: comerciantii nu se gandesc la sanatatea voastra si nici la obiceiurile alimentare ale copiilor vostri. Pe ei nu ii intereseaza daca ei sunt sanatosi sau ajung obezi, pe ei ii intereseaza profitul!

Sa ne fie de folos si pentru sanatate, ca e mai buna decat toate!

Am mai scris despre nocivitatea indemnului de a manca tot din farfurie: aici.

Despre topul preparatelor pentru mic dejun: aici.

Cateva idei despre ce putem face cu un copil mofturos la mancare: aici.

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!

Sursa foto: aici.