NIC_2748Mirela Tiganas – Psiholog clinician specialist

Vulcanii sunt un fenomen natural spectaculos, dar la fel de periculos. Ne place si gasim absolut incantator spectacolul  pe care un vulcan il face atunci cand erupe. Elementul surpriza ne tine cu inima stransa si cu sufletul la gura. Focul, lava portocaliu-rosiatica, pietrele aruncate, maretia cenusii care se ridica pana unde nu mai poti cuprinde cu ochii lasa fantezia sa o apuce incotro vrea ea!

Dar, una e sa fii langa vulcan si alta e sa privesti asta de la kilometri departare, eventual pe un ecran TV. Experienta langa copiii care se infurie si fac adevarate crize sunt asemanatoare exploziei unui vulcan, insa, de aceasta data, suntem exact LANGA vulcan, e „live”. Lava ne frige, pielea ne sfaraie, pietrele ne cad in cap si ne lovesc, iar cenusa te sufoca. Ca parinte, cred ca ai trecut si tu cel putin o data prin asa ceva.

E bine stiut ca dispozitia exploziva este un cumul de factori genetici, de mediu si educationali. Ca parinte, rolul tau este sa ajuti copilul mediind factorii de mediu si pe cei educationali.

Desi neplacuta, furia este o emotie cat se poate de „naturala” si necesara, pentru ca ne semnaleaza ca ceva nu este in regula; e ca un semnal de alarma pe care corpul nostru il trage si ne comunica ceva. Furia este necesara pana la un punct. Din punctul in care ia proportii si scapa de sub control (de obicei, totul se intampla de ordinul milisecundelor), furia se transforma intr-o emotie disfunctionala si nu ne da energia care sa ne ajute pe noi sa ne atingem scopul, ci, dimpotriva, ne impiedica in rezolvarea problemelor.

Furia vine acompaniata de schimbari de ordin psihologic si fiziologic: creste ritmul cardiac, respiratia se intensifica, nivelul de adrenalina din corp creste, iar senzatia de caldura invadeaza tot corpul.

Intrebarea fireasca ce-ti trece prin minte este: „Ce anume face ca vulcanul sa erupa?”

  • Cei foarte mici isi pun, pur si simplu, parintii la incercare; altii sunt frustrati sau sufera, iar altii au comportamente de opozitie.
  • Copiii cu varste cuprinse intre 3 si 6 ani se infurie tot ca rezultat al frustrarii (la magazin, Alin, 5 ani, se infurie ca mama nu-i cumpara ciocolata); refuza sa renunte la o activitate placuta (Georgiana, 3 ani, refuza sa plece de la locul de joaca, astfel ca, atunci cand mama ii cere sa plece, ea incepe sa tipe, sa loveasca cu picioarele si cu mainile), sau ca rezultat al oboselii (pentru ca nu doarme la amiaza, Ana, 4 ani, devenea obosita dupa ora 17, iar singurul ei mod de a comunica era urland si tipand); vulcanul poate erupe la aceste varste si ca o consecinta a impulsivitatii copilului, ca rezultat al nerabdarii copilului (cand trebuie sa astepti la medic, sau la magazin).
  • La copiii cu varste cuprinse intre 6 si 10/11 ani, furia poate fi cauzata de dificultatile pe care copilul le are la scoala (fie ca sunt probleme de concentrare a atentiei, de memorare, de invatare); refuzul respectarii regulilor, lipsa abilitatilor de a gestiona conflictele cu ceilalti copii, frica (frica de esec), dezamagirile.
  • La adolescenti, furia poate veni din atitudinea rebela, lipsa acelorasi abilitati de a gestiona conflictele cu ceilalti sau cu sine, frica de a nu dezamagi, comparatia cu ceilalti de aceeasi varsta, o imagine de sine scazuta, ganduri cenusii, nerespectarea regulilor (pentru ca e „cool” sau din dorinta de a apartine unui grup).

Dar, de cele mai multe ori, furia are la baza ganduri irationale. Ce trebuie sa faci tu, ca parinte? Sa ajuti copilul sa-si inteleaga gandurile, sa le „controleze”, sa puna altele in locul celor irationale, dar sa il inveti si o serie de abilitati (ca de exemplu, solutionarea unui conflict sau abilitati de comunicare asertiva).

Dar de ce „trebuie” sa „imblanzim” vulcanul? Pentru ca studiile au demonstrat faptul ca cei care se stapanesc mai bine sunt mai placuti, isi fac mai usor prieteni, iar prieteniile sunt mai trainice, se descurca mai bine la scoala, iar toate acestea la un loc il fac un copil fericit, care va deveni, ulterior, un adult fericit. Aceleasi abilitati pe care el acum le dezvolta pentru a-si face prieteni, a se juca cu ceilalti, a imparti cu ceilalti,  a se decurca bine la scoala il vor ajuta mai tarziu la locul de munca, in relatiile cu prietenii, cu familia pe si-o va forma, cu sine insusi.

Stiati ca vulcanii au fost denumiti dupa zeul roman al focului, Vulcanus!?! Furia este asemenea unui foc, iar toti stim cum se face focul. Si mai stim ca, daca vrei sa tii focul aprins, atunci trebuie doar sa pui lemne si sa sufli putin, iar daca vrei sa-l stingi,  fie nu mai pui lemne, fie torni apa peste el ca sa-l stingi mai repede.

Ca parinte, probabil vrei sa stingi focul cat mai repede! Ce-i de facut?

  • Cand piticul tau are intre 1 si 3 ani ( si acum e ca un buretel care absoarbe tot), a-i asculta emotiile si de a-i da sentimentul sigurantei poate fi de real ajutor. Dupa ce „criza” a trecut, doar asculta-l si fii ca o oglinda pentru el, o oglinda care-l intelege, il iubeste si-l tine in brate. Evitati sa etichetati copilul („esti rau!”, „esti urat!”). De asemenea, o metoda buna este sa-i distragi atentia cand simti ca este „pe punctul” de a se infuria. Cand deja s-a infuriat, ai grija sa nu se loveasca, sa nu-si faca singur rau, sa nu loveasca pe altcineva, sau sa nu arunce cu obiecte. Cel mai bun moment de a interveni este inainte ca vulcanul sa explodeze, pentru ca in momentul eruperii, nicio metoda sau tehnica nu da roade.

Cand este mic, copilul are nevoie de rutine, iar lipsa acestora poate da nastere unei nesigurante, iar aceasta nesiguranta este un teren propice pentru aparitia furiei. Ofera-i alternative! Comunica-i ferm ca nu esti de acord cu ceea ce face/spune el! Nu va infirbantati, pentru ca doi vulcani incinsi sunt mai periculosi decat unul singur. Daca este mai energic, poti sa-l incurajezi si sa-l lasi sa faca activitate fizica sustinuta. Uneori, un simplu masaj face minuni! Stii bine ca un copil infuriat este un copil incordat, iar masajul o sa-l ajute sa se relaxeze.

Intre 3 si 6 ani, copilul invata foarte usor ca furia este eficienta  pentru a obtine ceea ce doreste, doar daca parintii „vor” repede sa-si calmeze copilul dandu-i ceea ce vrea. Va trebui sa-l inveti contrariul! Asculta-l! Fii empatic! Incurajeaza-l sa-si gaseasca cuvintele care sa exprime ceea ce l-a infuriat! Incurajeaza-l sa-si recunoasca emotiile! Cand sunteti la cumparaturi, implica-l si incurajeaza-l sa se comporte ca un cumparator. Se va simti UTIL si … ADULT (nu asta vor copiii, sa fie adulti!?!). Daca trebuie sa asteptati, jucati-va! Da-i responsabilitati si ofera-i feedback pozitiv copilului. Daca s-a infuriat, totusi, invata-l cum sa-si descatuseze energia acumulata: sa mearga in camera lui sa tipe (mai incet), sa stranga in brate o perna. Ofera-i alternative: cand simte ca e pe punctul de a se infuria, ar putea merge in camera lui pentru a sta intins in pat, a asculta muzica/povestia-si tine animalul preferat in brate, ar putea merge cu biciclta in parc, cu rolele sau poate vorbi cu un prieten sau cu dumneavoastra despre ceea ce simte ca i se intampla. Ii puteti construi povesti in care personajul principal a invatat cum sa-si controleze starile de furie.

Invata-l sa respire! Cand simte ca e pe punctul de a se infuria, invata-l sa respire adanc de 3-5 ori. Asa i se va racori si mintea, si trupul.

Comunica ferm, calm, coborandu-te la nivelul lui (inclusiv fizic), nu-l ironiza (nici macar in gluma), nu-ti schimba parerea pe parcurs.

Pentru copiii mai mari, intre 6 si 11 ani, dar si pentru adolescenti, este important sa apreciezi comportamentele pozitive, punctele lor tari, sa-i responsabilizezi (pentru a-i creste increderea in fortele proprii), lauda-i de fata cu prietenii tai, implica-i in discutii si decizii. Invata-i sa-si rezolve conflictele (ofera alternative la rezolvarea problemelor, conflictelor). Poate fi de ajutor sa-l ajuti sa-si  intocmeasca o lista cu lucruri „care-l scot din minti”, apoi, alaturi sa scrie gandurile care-i trec prin minte cand se intampla acel lucru (asta pentru a sesiza legatura dintre gand si emotie). Ofera-i, apoi, ganduri alternative (Daca in loc de „este goaznic!” ai spune „este neplacut!”, cum te-ai simti?).

Scoate in evidenta lucrurile pe care le pierde daca se infurie si lucrurile pe care le castiga daca poate sa-si stapaneasca aceasta emotie.

Indiferent de varsta, cauza si metoda pe care doresti sa o aplici, un lucru ramane esential: FII TU  PRIMUL care face tot ceea ce vrei sa-l inveti! Puterea exemplului este prea mare pentru a putea fi contestata.

Daca dupa toate acestea iti este greu sa ramai calm ori de cate ori erupe vulcanul, nu ezita sa apelezi la un specialist!

Foto: Arhiva personala a autorului