copil mergandIn PR se spun povesti, iar cele mai frumoase, emotionante sau convingatoare devin si cele mai vizibile si implicit apreciate de public, atragand dupa sine rezultatele dorite de povestitori. Parintii spun povesti copiilor lor, iar la final, copiii adorm fericiti cand totul s-a terminat cu bine. Ei bine, noi insine ne spunem povesti in capul nostru, doar ca cele mai multe sunt povesti de groaza. Care ne provoaca frica, anxietate si durere. De ce alegem calea aceasta, daca tot avem puterea de a ne spune povesti pe care nu le contestam nicicum si le tratam ca pe niste adevaruri de neclintit? Am rugat-o pe Elena Iorga, psihoterapeut de cuplu si familie – colaborator al blogului de viata sanatoasa – sa ne detalieze povestea din culisele…capului nostru. 🙂 Sa ne fie de folos!

”Totul este o poveste. Traim din povesti – istoria, stirile, filmele, cartile, ziarele, chiar si gandurile noastre, prin care ne imaginam viitorul sau reiteram intamplari deja incheiate. Tot povesti sunt si gandurile altora despre noi.

Cream  realitatea prin gandurile noastre, iar realitatea creata de noi este influentata de gandurile celorlalti creatori din jurul nostru. Suna a magie? Se poate, pentru ca noi avem puterea magica de a crea prin alegerile pe care le facem. Avem cu totii puterea de a ne transforma vietile schimbandu-ne povestile pe care ni le spunem si pe care le ascultam.

Te invit sa afli din randurile urmatoare cum sa faci asta!

Atentia noastra poate cuprinde intre 5 si 9 elemente simultan. Adica nu ne putem concentra pe mai mult de 9 tipuri de informatii pentru a le retine si a lucra cu ele. Daca am o tavita cu 20 de jucarii micute, pe care ti-o arat cateva secunde si apoi o acopar, ma astept sa iti amintesti in jur de 9 jucarii de pe ea. Totusi, daca tu reusesti sa aranjezi in mintea ta jucariile pe categorii, ai putea retine mai multe jucarii, poate chiar pe toate. Pentru ca si categoria este un element. Cel mai probabil este sa iti amintesti jucariile care iti sunt cel mai familiare. Ma astept sa nu retii acele obiecte despre care nu stii ce sunt.

Acum gandeste-te ca tavita cu jucarii reprezinta toata realitatea inconjuratoare, cu toate posibilitatile si oportunitatile existente, iar Universul iti intinde clipa de clipa aceasta tava sa alegi din ea ingredientele pe care vrei sa le folosesti in crearea zilei/anului/vietii tale. In jurul tau exista tot ce iti trebuie pentru a construi orice combinatie de sanse iti doresti sa ai. Totusi, tu nu le vei putea accesa pe toate, pentru ca povestile pe care ti le spui sau povestile altora in care crezi te fac sa fii orb la o parte dintre aceste oportunitati.

Ai vrea sa poti vedea mai mult? Sa poti alege din mai multe? Sa iti dai sansa la o viata de abundenta pe toate planurile? Hai sa vedem ce rol joaca povestile in toata povestea aceasta.

Intr-un articol recent (Cum ne sabotam singuri) aratam cum gandurile, emotiile si comportamentele noastre sunt intr-o relatie de interdependenta. Prin gandurile pe care le avem (povestile pe care ni le spunem si in care credem), ne setam niste asteptari de la mediul inconjurator – ne asteptam la anumite evenimente, anumiti oameni, anumite reactii. Iar aceste asteptari ne fac sa fim vigilenti la stimulii externi care se potrivesc. Stii cum este atunci cand cauti intr-o multime o persoana cu haina verde? Iti atrag atentia toate persoanele care poarta verde, pentru ca i-ai dat creierului comanda sa te atentioneze la verde. In acelasi timp, toate celelalte culori par sa se estompeze – pur si simplu nu le vezi, pentru ca nu te intereseaza.

Imagineaza-ti acum ca ai o anumita credinta – un fel de eticheta – pentru un grup de persoane. Despre copii, de exemplu. Copiii sunt manipulatori este o eticheta frecvent intalnita. S-ar zice ca toata lumea a ajuns la un consens in privinta asta. Sa vedem care ar fi influenta acestui gand: daca tu crezi acest lucru, sunt sanse mari sa privesti cu o atitudine suspicioasa un copil care are nevoie de prezenta iubitoare a unui adult. Daca aceasta nevoie se manifesta altfel decat te astepti – prin planset, iritabilitate sau neliniste, raspunsul tau emotional poate fi unul de respingere. Crezand ca aceste comportamente sunt doar o manipulare, te vei distanta emotiona de copil – poate ca nu ii mai vorbesti, te indepartezi fizic sau ii spui cateva cuvinte taioase ca sa il disciplinezi. Lipsa ta de disponibilitate se va transmite copilului, iar acesta va deveni si mai plangacios/iritabil/nelinistit, pentru ca acesta este modul prin care stie el sa ceara iubire. Cu alte cuvinte, el va face mai mult din ceea ce stie, sperand sa obtina ceea ce ii trebuie. Printr-un ciclu vicios, totul se va transforma intr-un joc de Urmarit – Urmaritor, in care copilul revendica din ce in ce mai neplacut disponibilitatea emotionala pe care i-o refuzi.

Cel mai probabil, in acest punct nu te gandesti ca este vorba de o situatie creata de tine. Dar adevarul este ca un gand in care ai crezut – Copiii sunt manipulatori – a generat toate aceste  comportamente.

Gandeste-te acum ca fiecare gand pe care il hranesti iti influenteaza viata intr-un fel, pentru ca in baza lui faci anumite alegeri. Reflecteaza la efectul gandurilor de tipul Asa e la noi, la romani/Viata e grea si fericirea e de scurta durata/Daca esti bun, esti prost/fata de gandurile de tipul Toti oamenii sunt amabili si gata sa ma ajute/Totul e bine in lumea mea/Cei din jur oglindesc iubirea pe care o simt fata de mine.

Toate problemele sunt intretinute de idei, credinte si principii. Actele de violenta si abuz ale barbatilor impotriva femeilor pot exista doar daca sunt sustinute de idei de patriarhie si dominanta masculina, care servesc la justificarea violentei. Anorexia si bulimia pot supravietui doar in culturile care valorizeaza formele subtiri, acolo unde succesul si competenta sunt masurate in termeni de forma si marime, in culturile care promoveaza egocentrismul si individualismul. Nici frica nu este reala – ea este doar povestea pe care ne-o spunem cu privire la un eveniment viitor.                                    .
Cand mi-am dat seama de puterea gandurilor mele, m-am simtit dintr-odata foarte puternica – daca eu le-am creat, atunci pot crea altele care sa schimbe circumstantele din viata mea. Si atunci m-am lovit de urmatorul obstacol: toate aceste ganduri, idei, credinte sunt atat de bine impletite in sistemul meu de gandire, incat le iau de bune si nu ajung sa le pun la indoiala. Pur si simplu, nu observ cand fac o presupunere, ca sa o pot verifica si sa ma pot razgandi. Asa mi-am dat seama cat de important este sa devenim constienti de povestile noastre pentru a nu mai lua lucrurile ca atare, pentru a renunta la etichete si a dobandi o viziune completa asupra identitatii noastre si a situatiilor. In plus, devenim constienti si de practicile sociale care genereaza si sustin probleme globale (vezi exemplele despre violenta si tulburari alimentare).

Iata un proces prin care poti deveni constient de povestile care iti conduc viata:

Cand observi ca in viata ta se repeta situatii similare care te nemultumesc, ia hotararea sa cauti tiparul de gandire din spatele acestora. Intreaba-te:

Care sunt presupunerile mele asociate cu aceste situatii?

Cum au aparut aceste idei?

Ma simt confortabil sa intretin aceste idei?

Care dintre ele imi sunt de ajutor? Care dintre ele reprezinta obstacole? Cum imi afecteaza viata?

Daca descoperi credinte care nu iti sunt utile, gaseste idei noi in care sa decizi sa crezi. De fiecare data cand te surprinzi actionand conform vechilor credinte, aminteste-ti de decizia pe care ai luat-o si corecteaza-te. Apoi cauta in viata ta momente unice, care sustin noua poveste pe care vrei sa o dezvolti. Poate fi vorba despre o actiune, un plan, un sentiment, o afirmatie, o calitate de-a ta, un vis pe care il ai, un gand care ti-a trecut prin minte, o credinta, o abilitate, un angajament – oricare dintre aceste aspecte poate fi aliniat la noua poveste pe care o construiesti.

Anticipez o intrebare: Daca e vorba de o poveste, atunci ne mințim singuri? Dimpotriva, abia acum incetam sa ne mai mintim, cand acceptam ca adevarul e multifatetat si exista zone de gri. Nu suntem doar intr-un fel, avem o multitudine de posibilitati inlauntrul nostru. Iar felul in care devenim depinde de posibilitatile pe care alegem sa le activam mai des.

Povestile poarta o amprenta puternica asupra vietii. Psihoterapeutii explorează povestile oamenilor despre vietile si relatiile lor, evaluează efectele povestilor, sensurile lor si contextul in care acestea s-au nascut.

Psihoterapia este un proces de creare de noi povesti – povesti despre resursele pe care deja le ai, pe care le-ai activat la un moment dat si ai uitat de ele.

Reconecteaza-te si tu la resursele tale interioare creand o poveste alternativa!”