Da, se intampla cu 3 ani in urma. Alergam la birou intr-o dimineata, la ora 9, disperata. Abia lasasem copila la gradi in lacrimi, nici eu nu ma simteam foarte bine, imi suna incontinuu telefonul si primeam sms-uri. Din Drumul Taberei pana in Baneasa, aveam o ora zilnic pe care o munceam in trafic, cea mai stresanta ora de lucru a mea. Nu stiu cum facusem, dar invatasem oamenii ca ne putem auzi in intervalul acela si ma sunau toti clientii si colegii atunci, in momentul acela al zilei in care abia ieseam din starea de acasa si familie. Era o dimineata obisnuita pentru mine, cu stres de la ora 9, nimic nu parea iesit din comun.

Dar totusi, in dimineata aceea s-a intamplat. A fost lectia mea, care m-a trezit. Vorbeam, dezbateam si gesticulam. Da, eram pe hands free, e drept. Insa tocmai dadusem un sms cuiva si initiasem un apel. Pret de cateva secunde, cand am simtit ca imi scapa volanul din mana si eram izbita de ceva ce parea dincolo de la dimensiunea omeneasca. M-am uitat reflex in oglinda din stanga. Mi-am adus aminte ca mai facusem acest gest si cu 1 minut in urma, insa nu sesizasem pericolul. In mintea mea invalmasita de birou si proiecte si presata de timp, sa si ajung la birou in celalalt capat al orasului, am subestimat distanta pe care tirul ce il vazusem in oglinda o mai avea de parcurs si am intrat pe banda, desi indicatorul era de cedeaza trecerea. O minte obosita si un gest negandit.

Aceea a fost ziua in care m-am lovit cu tirul. Cea mai urata zi din viata mea de sofer. Ziua in care m-am trezit si mi-am dat seama cu adevarat ca nu faceam deloc bine ceea ce faceam, ca am lasat sa intre in viata mea, pe nesimtite, obiceiuri nocive, pe care de altfel le criticam public. Ziua in care m-a durut rau, emotional mai mult decat fizic – pentru ca impactul a fost atat de puternic incat sa ma trezeasca la realitate si sa zgarie masina un pic, nu sa ma bage pe mine in spital.

Multe lucruri ar fi putut fi mai rele in ziua aceea, dar semnul pe care l-am primit a fost unul subtil si care m-a indemnat sa imi schimb obiceiuri de dimineata si sa reflectez la timpul de dimineata, la calitatea momentelor in masina – eu cu mine si la alte lucruri pe care am inceput in anii urmatori sa ii integrez in viata mea. As fi putut sa fiu ranita, as fi putut sa lovesc masina iremediabil, as fi putut sa intalnesc un sofer agresiv care sa imi arate ca se confirma ce credeam si stiam despre unii soferi de tir, as fi putut ajunge la spital si petrece timp mult acolo, as fi putut ramane fara carnet multe luni si tot asa.

In schimb, am ramas cu lucruri bune, pentru ca am ales sa vad lectia din aceasta intamplare si partea buna a lucrurilor:

  • Pana la ora 10.00, cand incepea efectiv programul de lucru, nu am mai vobit la telefon. Ori nu raspundeam, ori scurt spuneam ca nu am ajuns la birou si prefer sa returnez de acolo apelul, ca sa imi si pot nota, ceea ce la volan in mod evident nu puteam face.
  • Muzica mea dimineata la maxim nu a mai existat – am profitat in schimb de audio book-uri sau linistea/zgomotul motoarelor. De multe ori, muzica de copii a fost o alternativa buna.
  • Nu am mai verificat mailuri si de cele mai multe ori nu am mai scos telefonul din poseta.
  • In general, m-am educat sa imi tin atentia treaza la drum. Experienta de condus de 13 ani mi-a arata ca o zecime de secunda de neatentie poate produce un accident. La volan nu exista accidente mari sau mici, ci doar accidente.

Ceea ce vreau sa spun este ca, de multe ori, avem nevoie de o astfel de experienta care sa ne arate ca, indiferent de cat de bun sofer esti, daca nu te mentii in stare de alerta, cu toate simturile treze, se poate intampla orice. Nu esti singur in trafic. Depinzi de multe necunoscute. Oamenii care conduc, alaturi de tine, pot avea reflexe mai putin dezvoltate, o experienta mai mica la condus, pot anticipa mai putin sau deloc, deci pericolul poate veni de oriunde.

De atunci imi dau seama ca vorbitul in general este nociv, indiferent de modalitatea aleasa: pe speaker sau hands free. Daca esti constient de faptul ca nu te poti concentra pe mai multe lucruri in acelasi timp, renunta la vorbit. Presupune prea multe actiuni simultan, cand tu deja efectuezi una: sofatul. Trebuie sa cauti numarul (iti comuti atentia de la drum), sa apelezi (din nou atentia comutata), sa vorbesti (din nou, sunt mai multe zone ale creierului antrenate in acelasi timp), sa asculti (un proces complicat, cand tu deja efectuezi manevre, trebuie sa descifrezi si interpretezi semne, sa iei decizii etc) si sa mai si raspunzi (toate acestea la un loc, in acelasi timp, intr-un peisaj deloc prietenos, cu soferi agresivi, care se grabesc, claxoneaza si injura).

Cat priveste sms-urile – uitati de ele la volan! Este primul scenariu la puterea a 10-a!

Nu mai cred ca pe noi, oamenii, ne conving statisticile! Cred ca ne convinge propria experienta. Si daca aveti norocul ca unul dintre cunoscuti sa fi trecut prin aceasta experienta si sa va relateze cat a fost de neplacut/periculos/socant, e bine sa invatati de la ei, sa ii credeti pe cuvant!

Daca trebuie si trebuie sa dai un sms sau sa efectuezi un apel, cred ca e mai bine sa tragi pe dreapta si sa o faci, chiar daca oamenii din jur nu te vor privi cu multa prietenie. E mai sigur asa.

Sa aveti ore multe de condus fara incidente, va doresc!

Sursa foto: aici