Va suna cunoscut? Cand a fost ultima oara cand ati auzit o asemenea porunca? Sunteti norocosi daca a fost in copilarie. Mie imi spune mama si acum, pe acelasi ton ca atunci, de fiecare data cand iau masa la ea. Si mai abitir de sarbatori, cand avem ocazia sa facem o adevarata orgie culinara, la fiecare din cele 20 de feluri de mancare pregatite de ea. In fiecare din cele 2 sarcini mi-a poruncit la fel si s-a asigurat zilnic la telefon ca mananc cat pentru 2 si ca nu ma preocupa felul cum arat. Iar dupa ce am nascut, idem, ca doar am nascut de curand si nu e normal sa slabesc. Si credeti ca prima ei nepoata a scapat de porunca ”Mananca tot din farfurie?”. Ba mai mult, la fiecare puseu de crestere al celei mici, cu fluctuatii de apetit, mi-a varat sub nas ideea ca a slabit copilul cu ideile mele revolutionare de alimentatie a copiilor. Stiti care sunt ideile mele revolutionare de alimentatie? Cititi si va minunati!

Nu e nevoie sa mancam tot din farfurie!

In primul rand treaba cu farfuria este extrem de relativa. Farfuria mea poate sa nu fie farfuria voastra, ca dimensiuni ma refer. Deci portia pe care i-o ofer eu copilului este diferita de cea pe care i-o ofera mama, sa zicem. Oricum bunicile sunt disperate ca nu mananca copilul si nu se lasa pana nu le indeasa mancare de orice fel pe gat pana le vad burta conturandu-se sub tricou. Daca nu se vede burtica, a slabit copilul, e clar si de e de rau.

Deci mancam atat cat primim semnal de la creier ca e nevoie. E un fel de termostat de care trebuie sa tinem cont. Mancam incet si asteptam a ajunga informatia la creier. Dureaza cam 20 de minute pana se coordoneaza cele 2: stomacul si creierul. Credeti-ma, la copii functioneaza mai bine decat la noi termostatul, ei sunt mai prezenti decat noi in ceea ce se numeste actul mancatului. Noi mancam pe pilot automat, gandurile noastre zboara in cele 7 zari, vorbim, facem aerofagie si….mancam tot din farfurie, pentru ca suntem programati din copilarie sa o facem. Multumita mamelor noastre, deh! 🙂

Avem sansa sa nu repetam greseala lor si sa fim realisti cand vine vorba de portiile copiilor.

Stomacul e un muschi, cum il antrenam asa il avem!

Voi cei care mergeti la sala stiti despre ce vorbesc. Cum obisnuiesti corpul asa il ai. E valabil si pentru stomac. Daca il obisnuim cu portii imense de mancare, va ajunge sa le ceara el. Si nu mai exista satietate, pentru ca noi candva l-am obisnuit asa. E un cerc vicios. Sa rupem cercul pentru o perioada si sa vedem de fapt cam de cata mancare are nevoie stomacul nostru! Dar e nevoie de atentie si rabdare, de mai mult de 10 minute alocate mancatului pe tastatura. Pentru Dumnezeu, iubiti-va si respectati-va mai mult, mancati si voi tihnit!

Deci, de ce sa antrenam noi copiii pentru mancat non stop si cateva feluri la o singura masa? Stomacul lor e cat palma lor…priviti-le palmele, ca sa vedeti despre ce vorbesc!

Am scris aici despre portii si trucuri de micsorare a lor: 

10 moduri de a micsora portiile fara sa va infometati

Renuntati sa ii mai puneti voi copilului in farfurie mancare!

Daca ii veti pune mereu voi in farfurie sa manance, e posibil sa gaseasca mereu motive pentru a nu manca, din mai multe motive: nu l-ati intrebat daca doreste sa manance acele alimente (da, e perfect pertinent), ati presupus ca va manca acea cantitate (gresit, de unde puteti sti ce nevoie are copilul in acel moment? De fapt, nici pentru noi nu stim, dar noi ne-am obisnuit sa mancam atat cat ne punem in farfurie, indiferent cat de mare e farfuria) si nu l-ati implicat in alegerea si prepararea alimentelor pentru masa respectiva.

La noi merge cel mai bine asa: pregatim mai multe platouri cu diferite feluri de mancare (un platou cu cartofi rondele la cuptor, un platou cu legume fripte, un platou cu mini snitele de pui etc) si le punem pe toate pe masa alaturi de alte gustari precum humus sau salata de vinete. Fiecare isi alege de pe platouri si mananca din fiecare, dupa preferinte. Pitica nu e frustrata ca i-am pus mai mult sau mai putin dintr-un sortiment, pentru ca isi alege ea (observati ca intotdeauna discutiile se poarta in jurul cantitatii?). In felul acesta ii invatam si gusturile, e foarte interesant, dar este si o maniera cooperanta de a lua masa fara discutii.

Daca nu vreti ca cel mic sa manance anumite alimente, din categoria celor nocive, nu le puneti pe masa. Se intelege ca nici voi nu trebuie sa mancati pititi dupa frigider, spunand copilului ca nu are voie. Stiti despre puterea exemplului, nu?

Cel mai important – conteaza calitatea mancarii, nu cantitatea!

Asa deci, vrem cu orice pret ca cel mic sa manance! Mult! Sa se frece la final pe burtica si sa ne multumeasca pentru masa minunata si multa pe care i-am oferit-o! Ei bine, nu se va intampla decat in cazuri foarte rare, catre deloc. Pentru ca noi suntem inversunate sa ii varam pe gat mancare, nu conteaza ce si cat, doar sa nu faca copilul foamea. O sa va zic ceva: nu tot ce ii oferiti copilului la masa e chiar mancare. Pentru ca alegerile bazate exclusiv pe gust si nu pe considerentul calitatii si al nutrientilor, nu au nicio valoare. Au aditivi pentru gust si conservanti, multa sare si mult zahar. De fapt, el nu mananca atunci cand ii dati pufuleti sau orez cu vegeta! Doar se umfla si se programeaza metabolic pentru niste boli in viitor la a caror pronuntie va veti ingrozi sigur.

Asa ca daca la masa mananca doar salata de rosii cu branza de capra sau paste cu ciuperci sau doar o supa de legume, bucurati-va! Este in regula si suficient, atata timp cat nu mai cere.

Cateva idei despre cum am putea proceda cu un copil mofturos:

Ce facem cu un copil mofturos la mancare?

Copilul nu trebuie sa manance zilnic desert!

Este minunat si ne place si noua, nu e nevoie sa fim farisei. Doar ca obisnuinta zilnica pentru desert atrage zilnic dupa ea cateva probleme. Din nou despre programare: nu se mai serveste masa pentru ca la final nu exista desert. Motivatia desertului este gresita – copilul nu trebuie sa ia masa pentru ca la final mananca ceva dulce. ”Mananca tot ca sa primesti desert” este iarasi un indemn gresit. Mancam de foame si preferam anumite alimente altora, este normal. Rolul nostru de parinti este acela de a crea acea relatie sanatoasa intre copil si mancare. Pozitionarea mancarii in viata copiilor pica in sarcina noastra, a oamenilor mari. Dar ca sa ducem aceasta sarcina ok, e nevoie ca noi insine sa avem o relatie buna cu mancarea. Arareori am vazut copii supraponderali in familii normoponderale. Realitatea ne arata ca cei mai multi copii supraponderali provin din familii supraponderale. Acest lucru ne spune multe despre obiceiurile alimentare ale familiei respective.

Iata cateva trucuri legate de sucuri:

Cum am dezvatat copilul de sucuri

Daca practicam moderatia, nimic nu este interzis!

Ei, aici avem o problema. Avem o ciocolata, o mancam pe toata. Primim o cutie de bomboane, o devoram pe toata intr-o seara. De ce? Pai cum de ce? Ati uitat de porunca ”Mananca tot din farfurie?”. E un mesaj care ne vine din copilarie, valabil pentru felurile de mancare si pentru desert deopotriva. Vedeti si voi astazi prin parcuri bunici/mame/bone care indeasa deserturi pe gatul copiilor, in ciuda protestelor lor, nu? Ei bine, asa ajungem in situatiile de mai sus. Obisnuinta, bat-o vina!

Evitati portiile mari de la restaurante!

Alegeti meniurile mici, mai ales daca au 2 feluri de mancare si desert! Invatati-i si pe copii la fel! Sau mancati un singur fel. Sau impartiti un meniu de portii mari – cineva mananca supa si altcineva felul al doilea. Impartiti desertul. Intrebati mereu despre cantitati inainte de a comanda. Ciolanul pe varza de 600 gr nu e tocmai o optiune buna pentru copii. Poate pentru 3 copii, dar nicidecum pentru unul singur. Si in niciun caz nu rusinati copiii ca nu mananca tot (mai ales ciolanul de 600 gr.)!

Asa ca haideti sa spunem cu totii NU mancatului tot din farfurie, fara teama ca le suparam pe mamele noastre! In prezenta celor mici, ca sa nu se mai simta vinovati nici eu ca uneori le punem in fata portii imense fata de cat are nevoie stomacul si corpul lor!

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!

Sursa foto: aici