Într-o zi, în cabinetul medicului pediatru intră o femeie panicată, cu un copilaș de mână. ”Cu ce vă pot ajuta?”, întrebă medicul. Femeia îi spuse pe scurt, aproape șoptit: ”Cei de la școală cred că Ionuț are deficit de atenție. Mi-au zis că e o boală și că trebuie să merg la medic cu el. Am venit!”, adaugă ea. Medicul o privi îndelung, se uită la copil și se uită încă o dată la mamă. ”Deficit de atenție? Hm! Ia spuneți-mi ce a mâncat copilul de dimineață?”. Femeia se bâlbâi: ”Aaaaa, păi nu știu, noi nu prea mâncăm dimineața…a mâncat un rest de tartă cu fructe de aseară și a băut niște Nesquick!”. Medicul o privea liniștit: ”Dar la gustarea de la școală?”. ”La școală își cumpără el niște chipsuri!”, adăugă femeia. ”Dar la prânz?”, insistă doctorul. ”A, la prânz este singur acasă și de aceea își cumpără niște pizza, pe care o mănâncă în drum către casă!”. Medicul se ridică de la birou și îi spuse femeii: ”Doamnă, copilul nu are nicio boală de care ziceți dvs.! Copilul are boala deficitului de alimentație!”. Femeia se blocă. ”Aaaa, adică cum??? Adică nu trebuie să ia medicamente și să facă vreun tratament?”

NU e banc, e întâmplare din realitate

Nutrition Deficit Disorder (NDD) este boala deficitului de alimentație, despre care medicul pediatru William Sears vorbește în cărțile sale, inspirate din practica medicală. Este un termen pe care medicul l-a patentat și pe care îl explică pe larg în articolele sale. Pe scurt, acesta explică părinților uimiți că cel mai afectat de ceea ce mâncăm, dintre toate organele, este creierul. Dacă îi oferim creierului junk food, copilul va manifesta un comportament junk, capacitatea sa de învățare va fi junk, starea sa de spirit va fi junk! Opusul lui ”junk food”ste ”real food”adică hrana adevărată, hrană pentru creier, combustibil care să îl dezvolte cu adevărat.

Mâncarea poate afecta felul cum copilul învață, se simte, se poartă. Noi, părinții, trebuie să ne amintim acest lucru atunci când le punem copiilor farfuria în față!

Are copilul tău NDD (boala deficitului de alimentație)? Iată câteva simptome!

Iată care sunt simptomele pe care medicul le urmărește la copiii care pot avea NDD:

  • frecvente fluctuații în starea de spirit;
  • tantrumuri repetate;
  • somn agitat;
  • perioade de concentrare foarte mici;
  • izbucniri dese, impulsive;
  • probleme de comportament la școală, acasă, cu cine are grijă de ei;
  • dificultăți de învățare;
  • hiperactivitate;
  • infecții frecvente;
  • piele uscată;
  • probleme intestinale: reflux, disconfort abdominal, constipatie, diaree;
  • probleme de vedere;
  • alergii frecvente;
  • păr uscat și tern;
  • unghii fragile;
  • piele foarte palidă, în special pe lobii urechii.

Povestea lui Ionuț. băiatul care mânca doar junk food

Ca să înțelegeți pe deplin cum poate afecta mâncarea un copil, vă invit să petrecem împreună o zi în corpul și creierul unui copil de 7 ani care mănâncă junk food.

Ionuț se trezește dimineața, după o noapte agitată. Pentru că s-a dus la culcare după ce a mâncat junk food, a avut, cum spuneam, o noapte junk. Dimineața, molfăie câteva resturi din mâncarea junk de aseară și fuge la școală. Așa că, din cauza somnului de slabă calitate și a micului dejun sărac în nutrienți, își începe ziua cu un mare D: de la dezavantaj. Pentru că a ratat startul real pe care hrana adevărată o dă creierului și balanța biochimică pe care această o oferă corpului, el intră la ore un pic obosit și confuz. Ionuț începe ziua de școală în dezechilibru biochimic din punct de vedere al minții și al corpului, așa că pur și simplu nu se poate concentra pe ceea ce citește și pe ceea ce profesorul îi transmite.

În jur de 9.30 – 10.00, lui Ionuț începe să i se facă foame din cauza mâncării….false pe care a servit-o de dimineață. Începe să îi scadă glicemia din cauza carbohidraților răi serviți dimineață, care s-au absorbit repede în sânge. Acum deja îi este și mai greu să se concentreze. Între timp, creierul îi spune corpului: ”Am nevoie de combustibil!” Așa că trimite semnal către glandele suprarenale, ca să pompeze hormonii stresului, care pompează din energia depozitată în ficat ca să hrănească creierul înfometat. Acești hormoni ai stresului îl invadează pe Ionuț, care nu își mai găsește locul în bancă. Începe să se uite pe geam. simte plictiseală, iar hormonii, care deja i-au invadat corpul, îl îndeamnă: ”Trebuie să te miști!”. Doar că profesoara îi zice: ”Trebuie să stai!” Așa că în timp ce corpul lui Ionuț stă în clasă, mintea e în pauză. Pentru că deja creierul e în dezechilibru biochimic, așa este și comportamentul lui, așa că îl pocnește pe colegul de bancă.

La prânz, Ionuț merge și își cumpără ceva de la magazinul școlii, tot din categoria junk food, la care adaugă o sticlă de suc. După asta se mai calmează nițel, dar pentru puțin timp și oricum e prea moale să meargă să se joace cu copiii, ceea ce ar fi trebuit să facă după masă, oricum. Se întoarce în clasă, obosit și la corp și la creier. Se simte somnoros, distras și fără chef. După școală, merge acasă, înhață un senddiș lăsat de mama și fuge afară. Pentru puțin timp, se simte mai bine. Dar la întoarcere urmează o cină plină de carbohidrați și, bineînțeles, creierul și corpul lui Ionuț nu se mai pot concentra pe teme.

Ionuț nu numai că mănâncă mâncare….fără niciun nutrient, dar și trăiește într-o zonă poluată, mai ales că școala lui e într-o zonă centrală, aproape de o intersecție.

Pentru că nu se hrănește cum ar trebui, sistemul să imun este și el dezechilibrat. Ionuț se îmbolnăvește des și lipsește de la școală, așa că rămâne în urmă la toate materiile. Corpul lui e afectat de erupții alergice, așa că strănută și tușește toată noaptea. Creierul și corpul lui practic nu se odihnesc. Și cercul vicios continuă.

Profesorii lui observă faptul că I. are probleme cu atenția și nu numai. Pentru un copil, să i se spună că este diferit de ceilalți este o prăpastie, de fapt. Se simte….mai puțin decât ei. Stima lui de sine scade considerabil. E trimis de școală la medic. Medicul, poate aflat și el într-o stare de alertă și grabă veșnică, pentru că vede prea mulți pacienți în prea puțin timp, cine știe ce diagnostic îi pune. Eventual, îi prescrie și medicamente. Pentru I. înseamnă că își începe ziua deja cu mai multe probleme: mâncarea de slabă calitate, dar și un dezechilibru cauzate de medicamentele pe care le ia. Acum corpul și creierul lui sunt într-o…mare dezordine metabolică.

Apar poftele și mai acut. Așa că își dorește și mai multă mâncare de tip junk food. Pentru că asta cunoaște corpul și cu ea a fost obișnuit, așa că vrea și mai multă și așa I. ajunge să aibă și probleme de greutate. Acest ciclu determină și un mai mare dezechilibru în corp și minte și e nevoie de alte medicamente, cel mai probabil.

Stop! Părinții pot spune STOP

Copilul nostru nu se urcă la volan și nu conduce până la supermarket, ca să ia de pe raft și să plătească mâncarea. Noi facem toate acestea, pentru el. Noi îl programăm și îi cultivăm gusturile! Haideți să o facem responsabil, mai ales acum, că ați înțeles care este circuitul și cum o problemă duce la o altă problemă. Să rupem acest cerc!

Sursa: NDD Book – How Nutrition Deficit Disorder affects your child ‘s LEarning, Behaviour and Health and What You can Do about it without Drugs, William Sears, MD

Urmăriți și campania COPILUL MEU NU MĂNÂNCĂ!

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!

Sursa foto: aici