IMG_9913E atat de frumoasa aceasta vara care a sosit mai repede decat ne-am fi inchipuit, cu toate capriciile ei, pe care eu sunt chiar deschisa sa le mai suport nitel! 🙂 Pentru starea de bine a noastra si pentru bucuria copiilor, a meritat toata asteptarea. Cand ii vad cat de bucurosi alearga in parc, parca simt cum mi se umple inima ca un pahar cu apa tocmai buna de baut…Am facut ieri o lunga plimbare pe jos, printre intalnirile pe care le-am avut – prilej de amintiri din copilaria mea si din copilaria fetei mele, cu 7 ani in urma, in aceasta perioada cand eram bucuroasa ca deschisesem sezonul de plimbari ajutata de caruciorul sport in care o mutasem si de care se bucura din plin.

Plimbarea de vara, cand bebe este inca mic si in carucior, mi se pare neasemuita, pentru ceea ce poti face de fapt cu el la plimbare. Mai ales daca este primul anotimp de acest fel pe care i-l arati, pe care il vede si il simte. Probabil ca am facut treaba buna in trecut, daca acum cand iesim afara, sunt martora unei navaliri in natura a copilului meu. Frunze, pomi, flori, insecte, pamant, pasari – toate acestea sunt pipaite, mirosite si imbratisate cu veselie (mai putin pasarile :)). Este o experienta senzoriala completa, care ma face si pe mine sa zambesc, indiferent de cum ma simt in acel moment.

Dar de ce zic ca plimbarea de vara este deosebita, cu bebe mic. Pentru ca este perioada aceea in care el se uita incremenit la tot ceea ce ii arati – de la un fir de iarba la o frunza de copac, de la o papadie la un floare colorata. Vrea sa o apuce si nu stie cum, incearca sa spuna ceva, dar renunta suparat si totusi fericit pentru ocazia pe care i-ai oferit-o. Incearca sa se uite dupa pasarea aceea care canta asa frumos, dar ea zboara nepasatoare in alta parte, trage de o creanga de copac si aceasta il mangaie pe fata cu frunzele ei verzi si catifelate, atunci cand ii da drumul. Dupa care, la final, adoarme epuizat de atatea experiente, culcusit in carucior si strangand in manuta jucaria lui draga, care il insoteste peste tot.

Conteaza mult sa ii vorbim bebelusului inca de mic si sa ii aratam lumea inconjuratoare, mai ales natura, cerul, stelele, luna. Sa il invatam sa desprinda ochii din asfalt si sa mai vada si altceva. Daca parintii ne arata stelele si pasarile, vom invata sa le vedem singuri la 30 de ani si sa ne gasim bucuria si energia uitandu-ne la ele. Am incredintarea ca bebelusii nu uita ce i-am invatat noi in primul an de viata. Cred ca ramane acolo in creierul si in pielea lor. Depinde mult de noi, mamele, de universul nostru interior si de unde ne luam resursele din exterior. Plimbarea cu bebe mic, daca noi stam doar cu glasul si ochii in telefon, ne va indeparta si deconecta de frumusetea pe care o putem descoperi pentru copilul nostru. Sigur ca el se va bucura de fiecare plimbare, dar se va bucura si mai mult daca ii vorbim lui si numai lui, daca ii aratam si ii explicam ce se petrece in jur. Sunt persoane care spun ca este inutil sa ii vorbim copilului de cateva luni, ca oricum nu intelege. Eu le contrazic si afirm ca intelege f bine inca de cand s-a nascut, daramite la cateva luni. Si, mai mult decat atat, il va ajuta pe el sa vorbeasca mai repede si mai bine, in ceva timp, sa iti arate si explice el cum stau lucrurile, in viziunea lui. Vorba dulce a mamei nu se uita niciodata si lucrurile invatate de la ea, oricat ar parea de neinsemnate, raman acolo, in coltul lor special din inima copilului.

Asa cum vara aceasta frumoasa, prilej de explorari impreuna cu copiii nostri, ne ramane in inima si peste iarna si ne umple de miresmele ei inchipuite. Ramai, vara, cat mai mult pe la noi! Ramai si nu pleca, vorba cantecului. 🙂

Sa aveti o vara de neuitat, impreuna cu cei mici!