In ultimele luni, de cand burtica e la vedere, am surprins tot felul de reactii interesante la copiii din jur, dar si la parintii sau bunicii lor. Cand zic copiii din jur, ma refer la vecini, colegi de clasa ai fetei sau cunostinte, pur si simplu. Din fericire, nu am avut surprize de acest gen cu prietenii nostri. 🙂 Asadar, copiii se uita insistent si mirati la burta mea. Reactiile sunt de la cele mai diverse: ”Ce ai acolo?”, ”Ce ai bagat sub bluza?”, ”A venit barza la voi? Ca vreau sa o chemam si la noi!”, ”Nu iti cade bebelusul pe jos cand te apleci?”. Mai sunt si cateva variante pe care imi e greu sa le reproduc, la care m-am amuzat nitel in spate, dar oricum ideea e foarte clara – multi copii habar nu au despre cum au venit ei insisi pe lume si cum apar bebelusii in general. In capul lor, barza e in continuare un personaj simpatic, in directa legatura cu maternitatea. Iar parintii si bunicii le intretin mitul, din mai multe motive.

Dar de ce intretin adultii mitul berzei? Dupa mai multe discutii, dupa ce am mai citit si participat la diferite seminarii/cursuri pe tema, explicatiile sunt cateva:

  • Le e rusine sa vorbeasca despre venirea pe lume a copiilor, pentru ca ar trebui sa atinga subiectul sexualitatii
  • Nu stiu nici ei foarte multe lucruri despre cum ar trebui sa abordeze subiectul
  • E mai comod/simplu sa invoce barza – care mai apare prin diferite carti de povesti sau poezii
  • Pana la varste destul de mari ale copiilor – 7-8 ani – nu au reusit sa le raspunda acestora la intrebari legate de propriul corp, nu denumesc corect partile corpului, inclusiv cele intime.
  • Tot amana momente de acest gen cu copiii, in speranta ca o va face scoala, prin instructorii ei – desi nici cu scoala nu sunt intru totul de acord, pentru ca nu au incredere in ce mesaje ar putea transmite copilului.

Parerea mea este ca barza trebuie sa dispara! Nu de pe fata pamantului, pentru ca este o pasare admirabila si extrem de simpatica. 🙂 Ci din discutia legata de maternitate si conceperea copiilor. Cred ca ne va fi din ce in ce mai greu sa le vorbim copiilor despre corpul lor si al nostru cu onestitate si in mod cat mai stiintific, daca prietenii si colegii lor afla de la parintii lor versiunea Barza. Avem datoria sa le spunem copiilor adevarul, cu mesaje in acord cu varsta lor. Suntem in secolul 21, avem acces la informatie, putem citi, putem merge la cursuri, putem cere ajutorul psihologilor sau trainerilor de specialitate. Faptul ca noi nu am beneficiat de o educatie corecta ne-a adus astazi pe unii dintre noi la ideea ca educatia sexuala inseamna…discutie despre pozitii. 🙁 Educatia sexuala a copiilor este educatie pentru sanatate, inseamna cunoastere si mai inseamna ca ii invatam sa se protejeze de abuzuri. Un copil informat stie sa se apere de cei care ar putea vrea sa il abuzeze intr-un moment dat al vietii lui. Stiu ca nimeni nu vrea sa gandeasca ca asa ceva i se poate intampla copilului lui, dar lumea e plina de neprevazut si e bine sa ne pregatim ca sa ne putem apara.

Eu cred ca putem face pasi mici in directia aceasta, fara sa navalim pe usa copiilor si sa le povestim despre sex de la 2 ani, cu lux de amanunte. Am putea incepe cu urmatoarele:

  • Sa nu ii mai mintim. Sa ne intelegem, barza chiar e minciuna si nu foloseste nimanui. Distorsioneaza realitatea si face sa devina si mai dificil momentul ”adevarului” odata cu trecerea timpului. Si daca noi nu suntem onesti cu copiii nostri, ei isi vor gasi singuri surse de informare, pentru care nu avem garantia ca sunt la fel de corecte cum ne-am dori noi. Daca nu credeti, veti afla poate dupa prima excursie sau prima tabara.
  • Sa ne cautam ajutoare, ca sa ne poata fi mai usor in discutia cu cei mici. Va recomand cartea lui Meg Hickling: ”Ce le spunem copiilor si adolescentilor despre sex”. Am citit-o, am fost la conferinta lui Meg, totul mi se pare mai simplu acum. Parca mi s-a luat ceata de pe ochi. Va asigur, nu este nimic complicat si nici pornografic. Totul este cat se poate de stiintific.
  • Sa le spunem copiilor cum au venit si ei pe lume – faptul ca si ei au crescut in burtica si au fost nascuti – si pe unde. In aceeasi carte autoarea ne explica cum am putea formula usor aceasta explicatie, asa incat sa nu ii punem pe copii si mai mult pe ganduri. Sunt unele lucruri cu care ne va fi foarte greu sa ne obisnuim ca le putem comunica copiilor – modul cum a ajuns bebelusul in burtica. Depinde de fiecare dintre noi cand alegem sa le spunem aceasta parte – Meg ne sfatuieste cum sa le spunem, avem si aceasta informatie de la ea.
  • Copiii au nevoie sa inteleaga ca au aparut din iubirea parintilor, ca nu este nimic rau si nici rusinos si ca este minunat ca parintii lor s-au iubit si inca se mai iubesc, daca mai aduc pe lume inca un bebelus.

Bunicii vor fi oripilati, cel mai probabil, de faptul ca dam atata informatie copiilor. Si e posibil sa ne saboteze. Ii putem salva si pe acestia in ochii copiilor, spunandu-le ca poate pe vremea lor lucrurile stateau un pic altfel si ei nu isi mai amintesc, poate din cauza varstei. 🙂

Asadar, haideti sa ne propunem sa ii redam berzei rolul ei din fauna tarii si sa o scoatem din capul copiilor cand vine vorba de maternitate! Mai sanatos si mai realist, zic eu! Sa ne fie de folos!

Sursa foto: aici