Mamele vorbesc intre ele. Online, la locul de joaca, la telefon, la cafea – cand are loc o reuniune a carucioarelor sau la petrecerile organizate pentru copiii lor. Mi se pare fascinant cum fiecare opinie medicala este pusa sub lupa si analizata de grupul de prietene, iar la final, caderea cea mai mare o poate avea o prietena in detrimentul medicului pediatru. Subiectele dezbatute de mame sunt de la cele mai simple (tipuri de scutece, tinuta copilului la botez sau mot), pana la cele legate de ingrijire (baia bebelusului, produse de ingrijire) si la cele foarte importante, in opinia mea, legate de sanatatea copilului (de la raceli si administrare de medicamente, pana la folosirea unui aspirator nazal sau a unui aparat de aerosoli si chiar cele mai grave – alergii, vaccinuri sau boli dintre cele mai complicate).

Eu ma bucur cand oamenii vorbesc intre ei, comunica – se sfatuiesc si impartasesc din experiente. In fond, aceasta este marea valoare a comunitatilor care fac acest schimb permanent de opinii. Asa au ocazia sa se gandeasca la lucruri la care nu se gandisera din proprie initiativa si pe care le pot aprofunda prin informare si documentare individuala si, mai ales, prin apelul la sursa cea mai de incredere – medicul specialist. Aflam perspectiva si experienta unei alte mame, reflectam la ea si dam fuga la documentare de incredere. Asa vad eu procesul firesc prin care ar trebui sa trecem, odata cu o noua informatie aflata de la o alta mama. E bine sa nu uitam ca mama aceea are un alt istoric in spate cu bebelusul ei si nu este specialista. Niciun copil nu seamana cu celalalt, un simptom al unui bebelus poate duce la un diagnostic, in timp ce acelasi simptom la bebelusul vostru poate duce la alt diagnostic. Doar medicul este cel care stabileste diagnosticul si tratamentul medicamentos. Este infricosator ceea ce citesc pe grupurile de mame – cum isi schimba una alteia medicatia copiilor, durata tratamentului si dozele. Oare nu ne dam seama cat este de riscant si cat rau putem ajunge sa ii facem copilului nostru?

Poate ca imi veti spune ca sunt cazuri in care medicul nu poate fi apelat, pentru ca nu are timp si nu este de gasit pe telefon. Ceea ce poate fi adevarat. Dar tine de fiecare din noi sa stabilim cu medicul o cale de comunicare – sms sau telefon, in anumite cazuri de urgenta, pe care le definim cu acesta inainte. E putin probabil ca un pediatru sa stea cu noi pe telefon si sa ne invete cum sa facem sucul de mar la momentul diversificarii alimentatiei copilului. Aceasta nu este o situatie de urgenta si, intr-adevar, o alta mama ne poate invata cum sa stoarcem marul si sa i-l servim copilului. Riscurile la care il expunem pe cel mic sunt scazute, catre deloc – poate daca ii administram pentru inceput o cantitate prea mare de suc. Insa cand vine vorba de medicatie, de antibiotic sau de vaccinare, sa ne asumam o asemenea responsabilitate, doar ascultand aceste surse informale, nu vi se pare cam mult?

Eu am avut o dilema la inceputurile mele de mama in legatura cu aspiratorul nazal. Auzisem de la prietene ca nu e deloc indicat sa il folosesti, caci vei stimula secretia nazala si mai mult ii faci rau copilului decat bine. Cu toate acestea, nu intelegeam cum pot rezolva problema secretiilor la un copil de cateva luni. Pentru ca bebelusii au secretii nazale si daca nu sunt raciti. Asa ca am intrat online si am inceput sa citesc. Dar am evitat forumurile, pentru ca simteam ca nu am nicio explicatie stiintifica si exacta pe subiect, era doar emotie si experienta, la persoane pe care nu le cunosteam si in contexte descrise partial si deci insuficient pentru a extrage o concluzie si a lua o decizie. Am intrat pe site-uri medicale, ale clinicilor sau pe articole scrise de medici. Asa ca am aflat ce tipuri de aspirator nazal sunt pe piata cu avantajele si dezavantajele functionale ale fiecaruia – atat pentru parinti, cat si pentru copilasi, preturi, moduri de folosire, momente in care se foloseste acesta si care ii pot fi limitarile, utilizarea corecta si la final, sfatul specialistului. Sfatul acestuia era destul de clar: aspiratorul nazal nu face parte din rutina zilnica, a nu se face abuz, folosit doar la nevoie, cand secretia este lichida etc. Odata ce am facut documentarea proprie, la urmatoarea intalnire cu medicul pediatru am pregatit lista de intrebari si intr-o discutie simpla de 5 minute m-am lamurit cum este cu acest subiect. De atunci am folosit fara frica, dar cu moderatie, aspiratorul manual si, in cazuri extreme, batista bebelusului conectata la aspirator. Acesta este un exemplu destul de simplu, dar care ar fi putut avea si el urmarile lui daca eram increzatoare in sursele informale care imi soptisera vehement sa nu apelez la aspirator nazal – otita ar fi fost una dintre ele.

Imi place online-ul, imi plac comunitatile si sunt fan internet pana la capat. Dar as vrea sa va reamintesc ca internetul este la un moment dat sursa de informare neverificata 100% si e bine sa il dublam cu surse de incredere reale. Pentru siguranta noastra si a copiilor nostri!

Sursa foto: aici