ItsyBitsylogoCand Teo era mica si eu m-am intors la birou – foarte devreme, de altfel, dar aceasta este o alta poveste – citeam despre timpul petrecut cu copiii nostri. Si ma ingrozeam cand aflam ca in medie, pentru a fi benefic, ar trebui sa ne alocam 2-3 ore pe zi timp de calitate pentru copii. Iar in week-end, daca putem sa fim dedicati total lor. Nu ma ingrozeam la idee, ci pentru ca imi dadeam seama ca eu nu reuseam sa ating acel timp mereu. Acel timp inseamna sa fim acolo, cu ei si pentru ei, deconectati de la birou si telefon, chiar de la treburile casnice. Si conectati la ei cu mintea noastra si cu sufletul nostru, pentru a le umple rezervorul acela de iubire, de are au nevoie pentru a trai si pentru a se dezvolta, pentru a-si dezvolta creierul si pentru a-si forma sufletul si caracterul.

Socoteam de zor, si vorba inteleptului, imi dadea cu virgula. Orice faceam, o vreme, nu imi ieseau cele 3 ore zilnic. Dimineata se scula tarziu si eu eram deja plecata, iar seara, daca veneam tarziu, mai prindeam 1 ora doar din viata ei. Pe care de obicei o dedicam mesei, imbaierii si povestii de seara, cu partea de iubeala inclusa. Deci imi pusesem obiectiv pur si simplu, sa ating numarul acela de ore, nu pentru a fi in statistici, ci pentru ca simteam si eu nevoia, simtea si ea si si-o exprima din ce in ce mai vehement.

Daca ne uitam in jur, e adevarat ca timpul petrecut in familie sau cu copilul e din ce in ce mai putin. Sigur ca nu ne consoleaza ca facem cu totii un lucru gresit. Poate ar fi bine sa ne amintim motivele pentru care ne-am dorit acesti copii si cum socoteam pe vremuri ca ii vom creste si cum ii vom inconjura cu iubirea noastra. Am mai scris despre limbajele iubirii aici: http://www.florinabadea.ro/limbajele-iubirii/.

Despre timpul special pentru copiii nostri a avut si Tily Niculae o campanie recenta http://www.tilyniculae.eu/ourspecialdate/, pentru care o admir foarte tare.

Insa cred ca e vremea sa vorbim un pic mai la obiect despre consecintele lipsei de timp acordat copiilor. Pentru ca nu numai copiii ai caror parinti sunt plecati la munca in afara tarii sufera de insingurare si retragere in sine, de comportament violent si neadaptat la viata de zi cu zi, ca urmare a lipsei parintilor din viata lor si a dragostei dupa care tanjesc. La fel ca acestia, copiii ai caror parinti sunt aparent in viata lor, dar de fapt nu sunt, caci munca le acapareaza tot timpul, iar copiii traiesc in compania TV-ului, al bonelor, in after school-uri si inconjurati de tehnologie – telefon, tableta, pc etc. Adica toate tipurile de acompaniament, mai putin parintii lor, pentru care ar da orice sa le fie prezenti, sa ii simta aproape, sa le simta caldura si sa le auda vorbele, sa se joace cu ei si sa rada pana la crapa burtile…

Imi e greu sa ii explic copilului meu de ce alti copii sunt violenti si au manifestari extreme. Ea insasi a fost la gradinita victima unui astfel de comportament si cu greu am reusit sa o invatam ca violenta ei nu este un raspuns bun la violenta acelui copil, ca nu toti copiii se manifesta la fel si ca putem sa scoatem alte forme de raspuns din tolba noastra secreta. Un lucru e cert, copiii violenti nu se nasc violenti. In spatele acestui comportament sunt niste motive intemeiate, este strigatul de disperare al unui copil care sufera de ceva.

Mentionam la inceput un sindrom mai nou, care a inceput sa ii ameninte pe copiii nostri – ATCP:  Angered Temper with Choleric Progression. Acesta este un ansamblu de tulburari de comportament cu numeroase manifestari extreme la copii, ce includ comportamente dezadaptive precum izolare, timiditate sau la polul opus – crize de agresiune, violenta fata de cei din jur, nervozitate excesiva.

”Psihologii avertizeaza ca tulburarile comportamentale la copii sunt din ce in ce mai frecvente, iar manifestarile lor atrag atentia asupra unui nou fenomen al secolului – sindromul ATCP. Specialistii avertizeaza ca acesta este un efect psihologic al lipsei parintelui din viata copilului, nu doar prin separare, ci inclusiv prin neglijare, fenomen din ce in ce mai simtit in ziua de azi – in care tehnologia si accesul la internet domina timpul copiilor si al parintilor – si care incepe sa fie intalnit si in familiile intregi, nu doar la copiii ai caror parinti sunt plecati din tara.

Cele mai recente statistici vorbesc despre o Romanie in care copiii sunt din ce in ce mai insingurati, fiind lipsiti de timpul si atentia parintilor sau chiar neglijati, inclusiv atunci cand parintii sunt prezenti in viata lor.

Datele arata ca sunt peste 80,000 de copii ai caror parinti sunt plecati la munca in strainatate, iar 26% din acestia au ambii parinti plecati si au ramas singuri acasa, in grija altor persoane.

Cu toate acestea, chiar si in cazul copiilor care cresc alaturi de familia lor, un alt studiu ingrijorator arata ca 1 din 10 copii din Romania stau de vorba cu parintii lor doar cateva minute intr-o zi lucratoare. Studiul a mai scos in evidenta faptul ca familiile „coexista” sub acelasi acoperis, in loc sa petreaca timp impreuna, iar copiii au in camere propriul televizor, acces la internet si telefon, astfel incat ei par sa locuiasca intr-un imobil propriu. In plus, parintii s-au plans ca erau prea obositi dupa orele de munca si ca nici macar nu prea vorbeau cu copiii lor atunci cand ajungeau acasa.

La nivel oficial, cele mai recente statistici ANPDCA arata ca in Romania au fost raportate peste 7000 de cazuri de copii neglijati de parinti, numai in primele noua luni ale 2015, mai mult fata de aceeasi perioada a anului precedent.” arata un comunicat de presa primit de la Itsy Bitsy, radio-ul copiilor si al parintilor.

„Pentru societatea in care traim, timpul a devenit o resursa critica, care afecteaza echilibrul dintre viata de familie si cea profesionala. Primele victime ale acestei situatii pot fi, uneori, copiii. Ocupati sau prea grabiti, parintii nu realizeaza ca desi cred ca le ofera copiilor lor o viata extraordinara, uneori acestora le lipseste ceva sau au o problema (…)”, declara Gabriela Coman, Presedintele Autoritatii Nationale pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie.

”Psihologii atentioneaza: copiii care nu petrec suficient timp cu parintii si care sunt astfel neglijati pot prezenta tulburari de comportament cu manifestari specifice sindromului ATCP, tot mai des intalnite in randul celor mici. Prezenta a 3-4 simptome dintre cele indicate de specialisti este suficienta pentru ca un astfel de copil sa poata fi considerat ca avand comportament dezadaptativ.” mentioneaza aceeasi sursa.

“Primesc tot mai multe mesaje de la parinti ingrijorati de copiii lor, care sunt tristi, timizi, apatici, nu au prieteni, nu raspund la ore, nu participa la jocuri si sunt bolnaviciosi”, adauga psihoterapeut Cristina Trepcea.

„Din ce in ce mai multi copii sunt violenti si simt nevoia sa se impuna in fata colegilor cu orice pret, ii ironizeaza si uneori devin si violenti la nivel verbal, fizic, dar mai ales emotional.”, afirma psiholog si psihoterapeut Mirela Horumba, trainer de inteligenta emotionala la ”Trusa de bunastare a familiei”.

Iata si simptomele care pot aparea la copiii cu varste cuprinse intre 1 si 12 ani si se pot recunoaste prin urmatoarele caracteristici: agresivitatea, nervozitatea excesiva, timiditatea, minciuna, violenta verbala sau si fizica de tip “bullying”, tendinta de insingurare a copilului, tendinta de a se refugia in consum tehnologic, faptul ca micutul este necomunicativ sau are cerinte excesive catre parinti, precum si alte manifestari detaliate de specialisti.

Pentru a trage un semnal de alarma, o echipa de specialisti psihologi, impreuna cu Itsy Bitsy FM, Asociatia Parintilor Isteti, sustinuti de Autoritatea Nationala pentru Protectia Drepturilor Copilului si Adoptie lanseaza un apel pentru informarea parintilor si deschid un canal de comunicare unde specialistii vor acorda consultanta parintilor care au intrebari sau vor sa se informeze: www.sindromatcp.ro si Facebook.com/Stop ATCP.

Sa ne fie de folos!