balansoar-bebe-NorielSomnul bebelusului a fost pentru noi o experienta frumoasa, de care ne-am bucurat cu totii si o facem pana in zilele acestea, desi bebele a crescut demult. Poate a avut legatura si cu noi, cu obiceiurile noastre de somn si cu importanta pe care noi i-am acordat-o somnului, chiar si inainte de venirea pe lume a celei mici. Adevarul este ca nici noi nu stam noaptea nici la TV si nici in oras, decat arareori. Prin urmare, odihna fiind sfanta pentru noi, am transmis si copilului acest model. Inca din primele lui zile, i-am respectat somnul – fie el de zi sau de seara, cu rutina sa, indiferent ca adormea in brate, in carucior, in balansoarul de bebe sau in patut.

Stiti ca bebelusii isi schimba nevoile de la luna la luna, prin urmare somnul nu face nici el exceptie. Daca la inceput bebelusul doarme aproape tot timpul – pentru ca realmente somnul ajuta copiii mici sa creasca si sa fie sanatosi, bebelusii mai mari au nevoie de mai putin somn si, prin urmare, ciclurile lor de somn sunt un pic diferite. Oricum pana la 6 luni acestia nu au cicluri de somn regulate. Ceea ce noi, parintii, stim mai putin, este faptul ca in primele luni nevoia lor de mancare este mai mare decat nevoia  de somn si de aceea se trezesc atat de des si, mai ales, peste noapte. Desi pentru noi poate parea incredibil ca un copil sa manance noaptea, pentru ei este perfect normal, pentru ca au stomacelul foarte mic si li se face foarte des foame.

Cum ziceam, la noi a fost simplu si usor, pentru ca nu trebuia sa suim bebele in masina si sa il plimbam seara prin oras, cum am mai auzit la diverse familii. Rutina noastra de seara incepea la 8.30 cu baita si discutia de seara, cu un cantecel fredonat incet de mami si/sau tati, pe un fundal linistit in casa, fara TV sau alte zgomote, cu lumina in penumbra. Puneam deci la cale acea atmosfera de somn, abtinandu-ne cu greu sa nu adormim noi primii. Dupa care urma baita, cu bonusul ungerea cu ulei si masajul in timpul caruia ii vorbeam bebelusului despre corpul lui frumos si cat de mult ii iubim noi fiecare degetel, imbracarea in hainute de noapte si apoi masa lui de seara, de care ne bucuram impreuna. Exceptand prima luna, cand masa avea loc din 2 in 2 ore, din luna a doua, ultima masa a zilei era la 9 p.m, iar urmatoarea la 6 a.m. Imi amintesc de prima noapte cand s-a intamplat minunea aceasta pentru noi, ca ne-am trezit dimineata speriati si buimaci – nu intelegeam ce se intamplase. Ne-a luat cateva minute ca sa ne dam seama ca in acea noapte bebelusul nu vrusese mancare pur si simplu, iar somnul fusese mai important pentru el. In seara urmatoare, chiar ne-am trezit de cateva ori sa verificam ce se petrece, doar ca nu am avut ce verifica, pentru ca bebele dormea lemn. Ceea ce s-a si intamplat pana in ziua de astazi, cu mici variatii, in perioadele de trecere de la scutec la olita sau indispozitii la stomac.

Atat a fost, usor, fara incordare, fara leganat. E drept, cu vorbit mult si cu explicat si cantat. Azi ii mai fredonez fragmente de atunci si imi spune ca si le aminteste. Ne bucuram impreuna si ne strangem in brate. Pentru ca i-am respectat rutina de somn, a dormit la fel de bine si in vacante la munte sau la mare, si la bunici. E drept, de fiecare data cu patutul si salteaua proprii, ca sa simta cat mai putin schimbarea. Orele de somn de dupa amiaza au fost respectate cu sfintenie, timp in care, in vacanta fiind, dormeam si noi. Patutul ei a fost mereu asezat langa patul nostru, iar cand a mai crescut se putea da singura jos din pat sa ne invadeze oricand, desi nu o facea, decat dimineata. Astazi, la 7 ani, se bucura de camera si de patul ei, unde ne primeste doar sa ii citim povestea, desi am mai putea poposi pe acolo, fiind un pat de adulti. Dar ne trimite la noi in camera, ca sa nu deranjam somnul jucariilor. 🙂

Sa va fie si voua somnul lin si cresterea frumoasa! A bebelusului si a voastra, ca parinti!

Sursa foto: Noriel