Categorii
Blog Parenting

”Tine-ma in brate ca pe o bebelusa!”

In fiecare an, prima saptamana din august e dedicata alaptarii, prin actiuni pe care Alianta Mondiala pentru Alaptare le organizeaza pentru a promova, proteja si sustine alaptarea la nivel global. De anul acesta, Asociatia de Pediatrie si Consultanta in Alaptare se alatura seriei de manifestari derulate in Romania cu aceasta ocazie.

alaptarea

Cat de mult ma bucur ca au inceput si la noi in tara astfel de initiative! Avem mare nevoie sa schimbam perceptia oamenilor despre alaptare! Asa mi se pare ca la noi daca alaptezi intr-un loc public toti cei din jur te privesc ca pe o curiozitate a naturii, ca sa nu mai vorbesc de faptul ca in loc sa fii ocolita cu discretie, esti ori apostrofata, ori fluierata, ori simti atintiti asupra ta toti ochii trecatorilor. Si ce sa faci, daca puiului tau i-a sosit ceasul de masa? Te ascuzi ca o infractoare pe undeva, ca sa poti avea o jumatate de ora in liniste (sau cat are nevoie bebelusul). Imi amintesc dintre cele mai nelacute momente legate de alaptatul in public – ascunsa in masina si totusi expusa curiosilor, la mall in spatiul special destinat schimbatului bebelusilor – unde nu neaparat e mereu o igiena corespunzatoare, in parc – ascunsa dupa tulpina unui copac, in timp ce eram descoperita de catre un pusti care striga in gura mare: ”Mami, mami, ia uite ce ii face tanti bebelusului!”.

Din fericire, imi amintesc alte momente – de o frumusete pe care numai mamele care cred in puterea si miracolul alaptarii le pot recunoaste. Acestea fac ca momentele mai putin placute sa fie pierdute in uitare. Imi amintesc ca in perioada aceea ma uitam mult mai des in ochii fetitei decat o fac acum – cand au inceput regulile, scoala, responsbilitatile si de multe ori dorinta noastra de a-i maturiza inante de vreme. Imi amintesc mirosul pielii ei pe care il adulmecam atunci si emotiile pe care le aveam in stomac. Si stiti care e cea mai mare bucurie? Cred ca isi aminteste si ea ceva. Pentru ca imi cere des sa o tin in brate ”ca pe o bebelusa” si stiu ca se refera clar la pozitia de la san. Si la fel, in momente intense de mameala vrea sa stam ”burtica pe burtica” – acel moment cand ii simt inima cum ii bate pe inima mea si respiratia sub gatul meu. Ca odinioara….

Stiu ca a ajutat-o iubirea pe care i-am aratat-o astfel si modul cum ne-am inceput viata impreuna. Stiu ca simte si ea la fel si adeseori vorbim despre asta. Inconstient, tanjeste si ea dupa acele momente. Iar eu sunt nostalgica si, de fiecare data cand vorbim despre asta, simt un fior in stomac, ca pe vremea adolecentei, cand ma indragosteam…

Mara Popescu, consultant in alaptare certificat IBCLC si membra a Academiei mamelor si a Asociatiei de Pediatrie si Consultanta in Alaptare, ne explica care este nevoia care a stat la baza evenimentelor care anul acesta se desfasoara in Bucuresti, cu ocazia Saptamanii Mondiale a Alaptarii. ‘Este nevoie de promovarea hranirii naturale a copiilor in toata lumea, dar mai ales in Romania, unde rata alaptarii exclusive la 6 luni era de doar 12,6% in 2011, in conditiile in care 98% dintre femei pot sa alapteze daca au informatii corecte, sustinerea familiei si a cadrelor medicale si daca apeleaza la un consultant in lactatie certificat IBCLC pentru a preveni sau a depasi momentele dificile din timpul alaptarii. Din pacate, aceasta rata scazuta a alaptarii in Romania este direct corelata cu o rata foarte mare a mortalitatii infantile’.

Alaptarea este deci VIATA, dincolo de felul direct de a ne arata dragostea pentru copiii nostri.  Sa ne amintim acest lucru si sa il spunem mai departe prietenelor noastre si celor dragi. Avem sansa sa oferim si mai multa viata decat am facut-o deja, aducandu-i pe lume! Ce gest frumos si firesc, pe care l-am invatat de la mamele si bunicile noastre! Sa pastram traditia si sa ne bucuram impreuna de ea, ducand-o mai departe!

 

Mai multe evenimente care se petrec in Saptamana Mondiala a alaptarii puteti urmari la adresa https://www.facebook.com/events/868291966541381/.

Sursa foto: Alaptarea e iubire!

4 răspunsuri la “”Tine-ma in brate ca pe o bebelusa!””

Pana sa devin mama nu stiam mai nimic despre acest capitol, nu ma interesase si in capul meu era acea imagine a bebelusului cu biberon vazuta pana la 27 de ani in carti cu imagini, in desene animate, in filme, asa cum se vindeau si papusile-bebelusi, cu un bineron in dotare. Dupa nastere, desi cu un start greoi, am descoperit aceasta minune a naturii si aveam sa traiesc alaturi de fiul meu momente unice, speciale, indiferent de loc sau moment al zilei. Chiar azi la o discutie cu o prietena veche care are o fetita de 4 luni imi spune ca mai alapteaza o luna si apoi spera ca cea mica sa “accepte cu usurinta lapte praf”. M-am intristat rau de tot, dar nu am inceput o lupta de convingere ca mi s-a mai demonstrat ca ar putea fi in zadar (am mai incercat candva la o foarte buna prietena sa o conving sa nu renunte la alaptat, dar a gasit o alternativa moderna de a se mulge cu o super-pompa si de a-si hrani bebelusa cu biberonul inca de la nastere crezand ca e “tot una”). M-am intristat rau pentru ca am invatat de la fiul meu cat de importanta este alaptarea pentru el, un “al treilea parinte” asa cum imi place sa mai zic, se cuibareste intr-un colt de rai unde are toata dragostea mamei si nu inteleg cum de unele mame fac astfel de alegeri pentru puii lor. Mi-e groaza de ziua in care puiul meu va zice “stop” si incerc sa profit cat de mult posibil de aceste momente unice!

Draga Madalina, suntem gand la gand. Povestea mea e mult mai ampla si cu peripetii, pentru ca am vrut mult sa o alaptez pe bebelusa si primele zile nu am putut. 🙁 Primele 16 zile, mai exact. Dar am avut vointa si un medic pediatru f bun si am reusit!
Felicitari! Va imbratisez pe amandoi!

Tocmai l-am adormit pe Paul la san pentru ca avea niste crampe teribile 🙂 alaptatul m-a scos din niste situatii, sunt recunoscatoare si cred ca-i cel mai bun pentru copilul meu.
M-a ajutat mult o moasa – altfel, daca ascultam de rude&obiceiuri de-acu 30 ani nu ajungeam nicaieri. Asta mi se pare pericolul cel mai mare, gura lumii.

Insa nu voi blama nicioadata o mama care alege sa nu alapteze, e treaba ei.

Tea, draga mea, bine ai venit pe blog! Tu esti cea mai noua mamica pe care o cunosc! Zic eu ca te cunosc, pentru ca te citesc. 🙂 Sunt de acord cu ce spui – ne bucuram de aceasta decizie a noastra, dar e bine sa respectam deciziile celorlalte mame! Pentru ca de fapt, nu stim nimic din ce sta in spatele acelor decizii! Te pup cu drag si ii doresc sanatate lui bebe Paul! Si abia astept sa citesc noile aventuri! 🙂

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Această pagină web folosește module cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare precum și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe.