Am tot amanat sa scriu despre acest subiect, din mai multe motive – tragediile care s-au intamplat in tara si in lume, proiectele care in ultimele luni mi-au rapit mare parte din timpul dedicat unui astfel de subiect, dar si faptul ca m-am tot gandit cum sa-l ”apuc”, in asa fel incat sa pot transmite una dintre cele mai simple idei care imi sta pe suflet in prezent.

Fie ca e vorba de proiecte sau campanii, ori de viata personala, am suprins in ultimii ani o goana nebuna dupa senzational. Toti vrem sa facem de la luna la luna si de la proiect la proiect lucruri cat mai diverse si cat mai spectaculoase. Vrem sa fie cat mai diferit, sa nu mergem de 2 ori in acelasi loc, sa gandim un alt concept pentru o campanie anul acesta, desi conceptul de anul trecut a mers foarte bine si continuitatea in comunicare e mai mult decat necesara pentru o companie sau un brand. Cand capeti o anumita experienta de viata, e drept ca sunt putine lucrurile pe care nu le-ai facut pana la momentul prezent. Tine deci de maturitate si de timpul daruit pana acum experientelor de tot soiul. La fel e si cu brandurile si companiile. E o vreme a diversitatii si a incercarii unor haine noi periodic, in functie de brand si de publicul consumator. Maturitatea insa inseamna stabilitate si nu e nimic rau in acest lucru. E vorba despre stabilitate in sens de echilibru, nicidecum de prafuire si rutinare. E o stabilitate a noastra sau a brandului, data de armonia regasirii de sine, precum si de armonia relatiilor cu ceilalti – prieteni sau public consumator.

Cu toate acestea, cei 2 tirani – UAU si ALTFEL, ne obsedeza si ne hartuiesc constant. Desi ceea ce spunem sau facem se potriveste perfect cu stilul nostru de a fi, ne reprezinta pe de-a-ntregul, tiranii ne soptesc in ureche si nu ne dau pace: ”nu e bine, e banal, tu nu vezi?” sau ”vreau ceva altfel, nu aduc valoare adaugata astfel!” sau ”nu e nimic uau”. Adica, mai exact, acceptam framantarea si intristarea in viata noastra, doar pentru ca anumiti stimuli exteriori ne cer constant schimbare, asa incat multumirea sa poata fi mereu conditionata nu de bucuria lucrului facut bine si in acord cu noi si valorile nostre, ci de cat de multe lucruri neobisnuite reusesti sa aduci in viata. Pe scurt, daca faci ceva spectaculos si waw esti fericit/bucuros, daca nu atingi aceasta performanta, nu meriti sa fii fericit. Adica fericirea e conditionata de performante in termen de noutate, mai exact.

De ce facem acest lucru si cum am ajuns aici? In vremurile de demult oamenii traiau bucuria vietii si fericirea din lucrurile simple de zi cu zi, in acord cu anotimpurile. In vremurile moderne, am lasat tiranii UAU SI ALTFEL sa ne toarne in ureche ca lucrurile si bucuriile simple sunt prea banale, ca sa ne aduca fericire. Traiul complicat caruia noi ii spunem uneori cu mandrie ”trai complex”, sprijinit si de campaniile de marketing care ne reamintesc constant ca avem nevoie de un lucru sau altul,  chiar in aceasta clipa, ne-au adus o dorinta exarcerbata si un nesat fara limite pentru lucruri neobisnuite mereu. Si astfel ca privitul soarelui pe cer, o noua dimineata insorita sau un copil minunat pe care il crestem nu ne mai sunt suficiente si nu ne mai aduc fericrea, pentru ca nu sunt un soare albastru, o dimineata instelata sau un copil campion la ciripit. Exagerat, de dragul ipotezei, insa cat se poate de real.

Va invit sa ne amintim lucrurile simple care aduc frumusetea vietii si sa le traim pe indelete, ca si cum le-am fi descoperit pentru prima oara, mai ales daca sunt in acord cu noi si cu valorile noastre! Sa incercam sa mergem si a doua ora in acelasi loc in vacanta, sa indraznim sa continuam o campanie si in anul care urmeaza, daca a avut rezultatele asteptate si se potriveste foarte bine cu valorile brandului si companiei, sa aniversam viata in acelasi fel in care am facut-o anul trecut, daca anul trecut ne-am simtit bine cu adevarat! Va fi momentul in care vom regasi acceptarea interioara si impacarea cu sine, dar si cu ceilalti. Momentul in care vom fac o declaratie lumii ca da, acceptam sa parem banali in ochii lor, dar ca suntem fericiti!