puzzle-4-prienteni-mici-6-9-15-20-piesepuzzle-harta-romaniei-100-piese

E ploaie, e frig si posomorat afara. Desi miresmele pomilor infloriti ne mai ating narile din cand in cand, cu greu putem zice ca a venit primavara. Nu simtim nici in garderoba, din pacate. Aceleasi hainute si ghetute de iarna. Uh, urat si deloc inspirational! Parca vine iarna si nu primavara. Din pacate, nu ne-am schimbat nici modalitatile de a petrece timpul liber – cam tot acasa stam, la supa calda si ceai, la activitati de interior si unii dintre noi, la TV. Dar ce facem cu copiii? Dragii de ei s-au plictisit rau, a mea isi tot priveste trotineta care asteapta la usa si viseaza la bicicleta cea noua. Intre timp, toate activitatile ei trebuie sa se bazeze pe miscare. Daca i-as lua o trambulina, ar fi tare fericita. Dar eu tot incerc sa o atrag si catre activitati care presupun concentrare si capacitatea de a face conexiuni, cum ar fi puzzle.

Din pacate, destul de greu. Cu toata colectia de puzzle, e greu pana ne asezam si intram in starea pentru aceasta activitate. Si nu ai zice ca e normal, pentru ca se uita la TV cu orele. Pentru ca nu se uita. Adevarul este ca daca vede un desen animat cateva minute o data pe saptamana, e sarbatoare. Parte datorita temelor de scoala, parte pentru ca prefer sa jucam impreuna un joc, decat sa stea singura in fata televizorului. Si nu prefer doar eu, prefera si ea. Ii este dor de noi peste zi si seara apreciaza mult tot ce facem impreuna – masa de seara, un joc de echipa, povestea sau povestile de peste zi.

Dar sa revenim la puzzle. E greu pana intram in starea respectiva, din 2 motive: ea e foarte activa si s-ar implica mai degraba intr-un joc care implica miscare. Doar ca locuim la bloc si seara la 8 nu e chiar cel mai potrivit moment pentru vecinii de dedesubt sa le tropaim in cap. Deci nu se aproba mereu. 🙂 Si al doilea suntem chiar noi, puterea exemplului, carora ne este greu sa ne concentram si sa stam conectati la tehnica unui puzzle de cateva piese bune. Insa am hotarat ca lucram cu noi, asa incat, prin exercitiu, sa ne fie din ce in ce mai usor sa facem acest lucru. Si atunci m-am gandit la cateva trucuri, asa incat sa facem mai atragatoare aceasta activitate statica. Cum procedez:

  • ”Impachetez” ideea de puzzle si ii zic ”seara in familie” sau ”seara fetelor istete”. Rezoneaza mai bine la concepte. 🙂 Si sare sa pregateasca si ea atmosfera.
  • O invit sa se imbrace frumos pentru aceasta seara speciala, in care ne vom distra in echipa. Apar rochitele colorate si insemnele Elsei – coroana, manusile, pantofii etc. Desigur, pe parcursul jocului renunta la ele. Dar este evident important inceputul.
  • Pregatesc niste gustari – fie ca sunt mini sendvisuri sau mixuri de fructe uscate cu diferite tipuri de seminte, eventual o limonada sau un ceai cald cu lamaie si miere. Dintr-o data pare petrecere si devine foarte interesant.
  • Aducem un juriu care sa ne urmareasca – format din jucariile preferate: Martinica, Chitaila si Cancun ne vor privi toata seara de pe margine.
  • Ne asezam tabara frumos intr-un loc din living luminos; eventual cu ceva muzica relaxanta pe fundal. Atmosfera, nu gluma!
  • Explic regulile inca o data – ca nu suntem in competitie, nu castigam premii sau locuri pe podium. Ceea ce facem este sa constituim impreuna imaginea, in timp ce ne simtim bine si ne ajutam unii pe altii, ca intr-o echipa. Si noi, familia, suntem o echipa.

Sigur ca la inceput e o atmosfera chiar super, ideala pentru un asemenea joc, dupa care se incing spiritele si tot apare ideea de competitie, tot ne mai arogam unii – altii meritul finalizarii imaginii si tot asa. Dar pana la urma e fun si ne-am atins scopul – acela de a participa impreuna la o activitate care ne domoleste pe toti. Mai mult pe ea, iar pe noi ne deconecteaza de la toate cele de peste zi si ne conecteaza unii la altii si pe toti la ea. 🙂

Am mai scris despre jocul de puzzle si de ce este important pentru copii aici.

Sa ne fie de folos!

Sursa foto: Noriel