Categorii
Campanii Food and nutrition Sănătate și wellbeing

VREAU SA STIU DESPRE NUTRITIE: Proteinele

Dismihaela poseaeditedcutia despre nutritie nu poate ocoli subiectul proteinelor. Ele sunt importante pentru ca ne ajuta la crestere si dezvoltare. Mai mult de atat, pentru a-si indeplini rolul in organism, este importanta sursa lor. Tot ce trebuie sa stim despre proteine, pe larg, de la dr. Mihaela Posea – medic specialist, specialitatea diabet zaharat, nutritie si boli metabolice!

”Proteinele sunt macromolecule alcatuite din aminoacizi care se leaga intre ei prin legaturi peptidice. Aminoacizii sunt compusi care au o grupare carboxil (-COOH) si una amino (-NH3). Exista numai 20 de aminoacizi din care se pot sintetiza proteinele. 

In functie de capacitatea organismului de a-i sintetiza, aminoacizii se impart in:

  • esentiali – sursa lor este reprezentata de alimentatie deoarece organismul nu-i poate sintetiza; in aceasta categorie intra leucina, isoleucina, lisina, metionina, fenilalanina, treonina, valina si triptofanul. Pentru copii, mai exista un aminoacid indispensabil – histidina.
  • neesentiali – organismul poate fabrica „scheletul” de atomi de carboni; in aceasta categorie sunt inclusi alanina, arginina, acidul aspartic, asparagina, acidul glutamic, glutamina, glicina, prolina si serina.
  • semiesentiali – in anumite conditii aminoacizii neesentiali pot fi sintetizati in cantitati limitate sau nu exista precursori care sa indeplineasca necesitatile organismului; cisteina si tirozina sunt considerate semiesentiale.

Rolurile proteinelor:

  • reprezinta al doilea rezervor de energie al organismului, dupa depozitele de grasimi. Sunt folosite la sinteza de glucoza in procesul de gluconeogeneza, asigurand o aprovizionare continua cu glucoza intre mese (post mai mare de cateva ore);
  • au rol de sustinere, protectie si rezistenta (scleroproteinele);
  • transporta hormoni, electroliti, medicamente (albuminele);
  • pot contine fier (feritina si trasnferina, importante in evaluarea statusului fierului din organism) sau cupru (ceruloplasmina);
  • se pot lega de lipide si formeaza lipoproteine care intervin in transportul grasimilor, hormonilor, vitaminelor, dar sunt si parte componenta din membranele celulare;
  • protejeaza mucoasa gastro-intestinala sau a aparatului uro-genital /respirator, in cazul in care contin si un glucid (glicoproteine);
  • intervin in sinteza bazelor purinice si pirimidinice care formeaza ADN-ul si ARN-ul (nucleoproteine).

Calitatea proteinelor este definita de abilitatea de a sustine cresterea si dezvoltarea. Sursa din care provin este importanta. Consumul alimentelor de origine animala (carne, peste, lactate, ou) asigura proteine cu un continut optim de aminoacizi (proteine cu valoare biologica mare), importante pentru crestere, dezvoltare sau reparare. Proteine cu aminoacizi esentiali in cantitati mai mici sau din care lipsesc unul sau mai multi aminoacizi esentiali gasim in cereale si leguminoase uscate (proteine cu valoare biologica medie sau mica – folosirea lor ca unica sursa proteica nu poate intretine cresterea si dezvoltarea optima a organismului).

Intr-o dieta echilibrata trebuie asigurat un oport optim nu numai de proteine, ci si de glucide si lipide (astfel incat aminoacizii sa nu fie folositi pentru producerea de energie). Institute of Medicine din Statele Unite ale Americii recomanda ca 10-35 % din aportul total de kilocalorii dintr-o zi sa fie acoperit de proteine. Exista si un alt mod  de a calcula necesarul zilnic de proteine si anume, in functie de greutatea corporala, pentru adulti acesta fiind de 1.2-1.5 g proteina/kgcorp/zi. Cresteri ale necesarului (uneori ajungand pana la 3-4 g/kgc/zi) sunt necesare la copii, femei insarcinate/in perioada lactatiei, efort fizic intens sau oameni in convalescenta).

Aportul insuficient de proteine, insotit sau nu si de scaderea consumului global de energie se poate intalni atat la copii cat si la adulti si defineste malnutritia proteica sau protein-calorica ce are doua forme severe: marasmul si boala Kwashiorkor. Exista si situatii patologice in care se indica restrictia de proteine, precum in insuficientele renale.

De asemenea, in  bolile genetice care afecteaza metabolismul unor aminoacizilor, fie ei esentiali sau nu,  se recomanda restrictia alimentara a aminoacidului implicat.

Dietele hiperproteice sunt folosite pentru a obtine scaderi in greutate (insa mentinerea lor pe perioada indelungata nu este benifica organismului).

In concluzie, rolurile proteinelor in organimsul uman sunt diverse, iar asigurarea unei diete echilibrate garanteaza o buna functionare a organismului.”

Sursa foto: dr. Mihaela Posea

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Această pagină web folosește module cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare precum și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe.