Categorii
Blog Parenting

2 mari obsesii ale părinților și ce cred eu despre evenimentele de parenting

După ce devii părinte, parol că te transformi într-un mic obsedat. Ajungi să te preocupe, în mod excesiv, lucruri legate de propriul copil, la presiunea societății. Firesc zic, mai ales dacă ești la prima experiență. Crezi că trebuie să știi și aia și ailaltă, ești pe modul de panică. Firesc, mai ales dacă te gândești că, din neștiință, îi poți face rău copilului. Așa am fost și eu prima dată și mă surprind și astăzi extrem de preocupată de unele lucruri la fete. Cum să ne găsim echilibrul într-o lume atât de atotștiutoare? Generația părinților digitali e cu atât mai confuză, cu cât online-ul, dar și lumea evenimentelor de parenting sunt pline de sfaturi și idei care se contrazic unele pe altele. Bunul simț și intuiția proprie nu mai au loc, vocea lor nu se mai aude. Peste ea se așează straturi de informație de la experți, pe care trebuie să le urmezi, chipurile! Azi toată lumea e expertă în mâncare/alimentație sănătoasă și în educația copiilor.

Am ales să limitez participarea la evenimente de parenting

Primesc zilnic invitații la diferite evenimente. Multe dintre ele sunt de parenting, pe lângă cele de sănătate și wellbeing. Am fost la toate, în primii ani de blog. Am stat zeci de ore, am ascultat, am notat și am interacționat. Am privit zeci de speakeri. Ok, mai privisem și înainte, că pe blog am venit din domeniul comunicării, nu din contabilitate. 🙂 Și aveam și copil de mulți ani, deci fusesem expusă la de toate. Mai mult, formarea mea de bază este în educație, pe psihopedagogie și psihologia copilului, am lucrat cu cei mici ani mulți și încă mai lucrez, am predat în învățământul de stat. Cam așa s-a format filtrul meu prin care apreciez toate cele de mai jos.
Am stat cuminte anii ăștia și am privit zeci de speakeri de parenting cum mi se perindă prin față. Anul acesta, am decis să nu mai particip la evenimente pentru părinți pe teme de educație. Răspund acum curiozității multora dintre voi, pe această temă. Mai jos, sunt cele câteva motive:

  • Dintre toți speakerii care s-au ridicat în peisajul nostru, cred că îi număr pe degetele de la mână pe cei care au cu adevărat ceva de spus. Oameni calificați, care au urmat școli în domeniu, sunt certificați și au și diplomă de arătat. Ca să fii speaker în domeniu, nu contează doar abilitățile de vorbitor. Contează să ai content de specialitate și experiență proprie. Nu contează să faci spectacol pe scenă. să admonestezi părinții și să le dai peste degete. că nu știu să îsi crească propriii copii. E părerea mea, pe care o susțin până în pânzele albe.
  • Detronez din start speakerii care nu vorbesc din experiență – vreau să știu câti copii au și de ce vârste;
  • Refuz să mi se mai vândă ceva ca pe absolutul în domeniu. Vine guru, ne ceartă, ne spune verde în față cât suntem de tâmpiți și apoi începe să ne vândă diverse, ca să ne facem mai deștepți. Sigur ce ne vinde guru ne trebuie musai și promite că ne va face mai deștepți și ne va vindeca relația cu cei mici. Serios? Vindecarea vine din noi, din munca noastră zilnică de iubire a copilului nostru interior și din autocontrol;
  • Nu mai am timp de pierdut câteva ore, într-o sală în care cineva îmi spune cât sunt de needucată și că am făcut copii pe care nu știu să îi cresc și care nu merită să stea la mine în familie. Mă doare să văd cum cei din sală primesc toate acestea și le întăresc convingerea că așa este. Stau spășiți și acceptă mustrările dure, dintr-un complex nevindecat din copilărie, când erau învățați că așa stau lucrurile și dl. doctor sau dna. profesoară are dreptate și are dreptul, că el e mai mare;
  • Limbajul folosit de către unii speakeri este prea informal pentru urechile mele. Abordare de mahala pot să văd zilnic în piață sau în marile cartiere ale urbei în care trăiesc. Pe scenă vreau să văd un om care stă drept, știe ce spune și spune într-o manieră plină de conținut și de eleganță, care arată că care mai multă educație decât mine, care îl validează să fie pe acea scenă;
  • Prea mulți bani, pentru nimic. Prea mult timp petrecut în weekend sau serile, timp pierdut și nu timp investit;
  • Am văzut astfel de speakeri interacționând cu copiii și m-am îngrozit. Îi deranjează, îi privesc cu dispreț și fără respect. Poftim?!!

Pe scurt, nu vă supărați, cine sunteți dumneavoastră, ca să îmi spuneți cum să îmi cresc copiii? La ce școală ați învățat și câtă experiență de părinte aveți sau de educator?

Distracția copiilor – obsesia părinților

În urmă cu ceva ani, Aurora Liceeanu povestea la un eveniment pentru părinți despre cât de perversă este această obsesie pentru continua distracție a copiilor, de către familiile lor. Despre faptul că ne străduim cu orice preț să umplem tot timpul copiilor, atât cel de luni pană vineri, cât și cel de weekend, așa încât nu avem nici măcar o oră pe săptămână să stăm de vorbă cu ei. În vacanțe, căutăm oferte ultra all inclusive, cu zile întregi în care părinții stau în treaba lor, iar cei mici au parte de o tabără împreună cu străini adulți și copii, departe de părinții lor, deși atât de aproape. Motiv pentru care, nici în amărâta aia de săptămână de vară nu putem spune că petrecem timp cu pruncii noștri. Activități peste activități de weekend, în care nu avem o clipă de weekend, alergând din loc de joacă în loc de joacă sau de la pian la chitară sau la tenis. Trafic, nervi, lipsă de concentrare la copil.
Decideți voi ce vreți să învețe copiii de la voi și din viața de familie, desigur. O goană continuă după surse de distracție sau un model de familie în care părinții au în weekend și activități casnice, de la gătit, la curățenie și organizarea casei, cumpărături, sau pur și simplu relaxare, cu o carte în mână sau la un film, pe canapeaua proprie. This is life, nu-i așa?
Serile și weekendurile pot fi momente în care să ne observăm copiii, să ne uităm mai bine la ei, la ce spun, cum fac, ce gândesc, de ce sunt furioși, cum își exprimă furia, tristețea sau bucuria. Ce e cu tantrumurile despre care vă vorbesc speakerii de mai sus și când apar. Adică practica, viață în direct, nu vorbe și informație care oricum nu se internalizează decât prin exercițiu.
Să nu înțelegeți că devalorizez informația, nici vorbă! Vă îndem doar să o selectați cu mai multă atenție! Să practicați mai mult și să plecați mai puțin urechea la profeți falși, pe banii și timpul vostru, pe care ați putea să îl petreceți cu cei mici.

Mâncarea – cealaltă mare obsesie

Am scris atâtea materiale despre alimentația sănătoasă, sute de pagini. Scriu și scriu și promovez și vorbesc și nu mă las. Nu pot să nu observ că mâncarea este obsesia părinților, câd vine vorba de copii. Dar nu calitatea ei, ci cantitatea! Copiii trebuie să mănânce mult și bine, să aibă burtica plină! Oh, de ar fi așa…Veșnic pe buzele părinților: ”Copilul meu nu mănâncă!”. Vă invit pe blog, la rubrica NUTRIȚIE, să vedeți cum abordez lucrurile. Poate vă inspiră ceva.
Am scris la Zâna Scutecel un material despre cele mai mari greșeli pe care noi, părinții, le facem când vine vorba de alimentația copiilor.
Au scris Mothers in the city un material de după conferința lui Carlos Gonzalez, foarte bun.

În loc de concluzie

Am ales să îmi ascult instinctul și bunul simț, în orice situație legată de copii. Să caut răspuns în inima mea și în inima lor. Sau la specialiști – de la medici, până la terapeuți. Să le consult tatăl cu privire la o problemă sau alta, ca să decidem ce e mai bine pentru noi toți. Am ales să îi las să vadă că viața e așa cum e, cu bune și cu mai puțin bune, nu o continuă distracție. Am ales să le transmit mesajul că serile și weekendurile sunt pentru familie, iar zilele din timpul săptămânii sunt pentru muncă și școală, iar dacă reușim să mai furăm din ele, să o facem pentru noi 4, nu pentru alții. E un model pe care îl practicăm noi, nu știu dacă e bun sau rău. Dar noi ne simțim bine așa. 🙂
Voi ce părere aveți despre acest subiect? 
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Sursa foto: aici

20 de răspunsuri la “2 mari obsesii ale părinților și ce cred eu despre evenimentele de parenting”

Eu înțeleg ce spui și ce scrii tu și știu și la cine te referi în prima parte. Însă, fără supărare, adulți care azi sunt părinți poartă traume și pot fi părinți mai buni (să nu uităm că 6 din 10 copii sunt încă bătuți în familii – studiu Salvați Copiii, în timp ce maxim 3 din 10 părinți din eșantionul respectiv au recunoscut că fac asta). Așa că, da, vrem sau nu să recunoaștem, toți avem nevoie să devenim părinți mai buni și sp ne creștem copiii mai bine și cu mai multă dragoste și blândețe decât am fost noi crescuți (și eu sunt un părinte impercet și recunosc, mi-o asum, învăț, încer să devin mai bun). Spun toți deoarece nu avem cultul copilului crescut cu blândețe, respect și înțelegere. În cultura noastră copilul e inferior, trebuie să asculte de adulți, să țină capul plecat, să nu se contrazică, să fie un pion care să îndeplineascp dorințele părintelui și să îi fie sprijin la bătrânețe. Nu așa auzi? Că pentru asta faci copii? ‘Să facă el ce nu am reușit eu… Păi eu de ce mă chinui să ai tu…. și tu ești nerecunoscător… Să îmi fie sprijin… Eu te-am făcut, eu te omor. O palmă nu a omorât pe nimeni. și pe mine m-au bătut ai mei și uite c ebine am ajuns. sau Lasă că știe ea diriginta de ce te-a făcut prost/ te-a lovit; ai făcut tu ceva; spune-mi ce, că te bat și eu…’ Cam asta spun mulți. 6 din 10 copii (mai exact 6.3 din 10). Să ieșim din bulele noastre de oameni mai citiți și mai prgersiști, căci România e plină de părinți care își abuzează copiii și fizic și emoțional și verbal și pentru aceștia, e normalitate:(. Uită-te a susținerea pentru CpF și discursurile pline de ură împotriva atot ce nu e tradițional. La curentul antiparenting hrănit de BOR și purtat sus pe un stindard de vestitul Baștovoi. Așa că, și eu sunt de acord că părinții au de învățat, și că sunt multe cazuri în care, în orice stat civilizat, autoritățile ar interveni ca să protejeze copiii.

Dap, sunt de acord că avem de învățat! OMG, avem multe de învățat. Sunt sceptică însă că ne putem baza doar pe cursuri și conferințe. Vreau să văd practică mai multă. Sunt ani întregi de când se țin aceste conferințe. Cum monitorizăm progesele societății, Diana? Că tu spui singură statistica. Mi se pare că, pe de o parte, sălile sunt mai pline de părinți dornici de informație cu orice preț și de la tot felul de pseudo experți; pe de altă parte, casele, școlile, locurile de joacă răsună de comportamente ale părinților de care spui și tu. Nu ți se pare o ruptură cam mare? Uite de aia am decis eu că nu mă mai ajută astfel de conferințe.

Acum am vazut și vreau să spun că eu nu sunt de acord cu ce s-a întâmplat în Norvegia, legat de intervenția autorităților. Eu chiar nu cred că statul român poate proteja copiii noștri.

Nu, sigur că statul nostru nu e capabil de nimic, copiii din sistem sunt condamnați din start, din păcate.
Revenind la ce spui tu mai sus – va lua mult mult timp. Avem părinți analfabeți funcționali, sau cu trame din copilărie pe car eniic nu și le recunosc sau influențați de religie (unde Dumnezeu te pedepsește și te calcă mașina pe stradă sau îți rupi piciorul/ din manualele de religie sau Bătaia e ruptă din rai sau diavolul stă lângă inima copilului – ca să citez ce mi-a spus cineva dintr-un cult recunoscut de statul romîn justificând de ce își va corecta copilul cu bătaie după ce se va naște). Ne va lua mult și bine să ne schimbăm, să nu fim naivi. O să tot curgă informații și conferințe despre parenting. Poate copiii noștri să fie mai buni decât noi. În sociologia politică se spune că e nevoie de 100 de ani să schimbi mentalitatea – 100 de ani. Gândește-te câte generații de părinți, bunici și mătuși trebuie să moară ca să ia cu ele și obiceiurile proaste de care suferim. Majoritatea din bulele noastre fac progrese. Însă e insuficient. Copiii noștri ajung în scoliși grădinițe unde sunt oameni ciuntiți emoțional și incapabili profesional, interacționează cu copii care devin agresivi căci sunt traumatizați acasă. Va lua mult, mult de tot:(. Eu îmi aleg conferințele, nu am timp, seara deloc, și în w/e destul de rar căci e timpul meu cu mândra mea. Avem multe informații de umplutură și prin conferințe, dar și pe bloguri și platforme. Multe prostii scrise, e susținut războiul mamelor (între cele perfecte și imperfecte, care alăptează sau nu, care diversifică nu știu vs altele, care au fumat vs nu au fumat în sarcină…). Dacă citești cu atenție, nici cei care pledează pentru educația cu blândețe nu sunt cu adevărat blânzi – o vezi în comentarii, în felul în care mai scapă câte ceva prin articole, în felul în care unii bloggeri nu sancționează/ corectează hate speech-ul. Și noi avem multă curățenie de făcut prin bulele noastre. Dar, dacă facem câte puțin fiecare, din ce în ce mai bine cu niște gânduri și intenții corecte și transparente în spate, vom schimba încetul cu încetul.

Pai eu asa zic: sa ne vedem fiecare de treaba lui si avem sanse sa ne fie mai bine. Treaba pe care suntem calificati. Si sa practicam mai mult blandetea, cum spui si tu. Nu numai sa o predicam. Cat despre zvonistici cu informatii care se petrec pe nu stiu ce culte, eu nu mai plec urechea la asa ceva. E discurs de ura. Nu suntem cu nimic mai buni, daca judecam asa. Ce invata copiii nostri de la noi?

Eu inca de la inceput am zis ca nu particip la evenimente de weekend sau de seara. Sunt momente dedicate familiei.
Exceptiile sunt foarte foarte rare (eventual daca mergem impreuna).
Acum, ca sunt iarasi in concediu prelungit si pot merge la evenimente ziua, nu zic ‘pas’ (daca par a fi interesante si utile) – chiar daca raman la final doar cu socializarea.

Draga mea, in urma cu un an scriam despre weekendurile in familie, despre faptul ca eu nu scriu in weekend, de cele mai multe ori nici nu deschid calculatorul sau Facebook-ul.
http://iulianaroca.ro/weekendul-e-pentru-familie-live-nu-online/
Iar in vara ma minunam si eu despre premisele de la care se pleaca in orice text despre si (cica) pentru mame.
http://iulianaroca.ro/lasati-mamele-pace/
Cat despre evenimente, tu ai vazut ca salile sunt pline?
Nici eu nu merg la toate, iar la cele care ajung imi selectez mesajele care mi se potrivesc mie. De la ultimul (cred ca acelasi la care faci si tu referire cu luatul copiilor acasa) eu am plecat cu un singur mesaj: nu exista parenting perfect, nu exista teorii universal valabile, nu luati totul din carti si evenimente ca regula, ci adaptati, personalizati pe ceea ce vi se potriveste! Si cu asta rezonez. Atat. In rest, ce sa zic… am retinerile mele. 😉

Iuliana, buna! Da, da, știu! Pentru că te-am citit. Și îmi place mult, na, ce vrei! 🙂
Rezervele, da, da! Despre asta e vorba!

Bine punctat, Florina. Astea chiar ca sunt 2 mari obsesii… Legat de speakeri, la mine in oras e o tipa pshiholog care tine niste workshop-uri despre inteligenta emotionala a copiilor. Numarul copiilor ei: 0 (zero). Pe acealasi principiu, nici la clasele antrenorilor grasi nu calc!

Pai..cam asa..sigur ca a invatat omul la scoala. Dar practica pe ai ei poate sa ii ofere o alta perspectiva. Care sa completeze cunostintele pe care le are si orele de practica clinica.

Eu am senzația că generația asta de părinți se teme și de umbra ei. Nu mai putem crește copiii fără cartea X scrisă de Y, expert în parenting. Plânge copilul? Dă repede la pagina 5, să vezi cum trebuie să gestionezi problema. Uităm că mai avem și instinct și că ăsta funcționează de multe ori al naibii de bine. Eu n-am prea fost la evenimente de Parenting, dar am citit bloguri și păreri personale și am tras propriile concluzii. La un eveniment unde speakerul face o sală întreagă de adulți să se simtă handicapați emoțional n-am ajuns, dar cred că aș fi părăsit sala fără remușcări, în favoarea unei cafele. Cu lapte

Ha, ha! Exact asa, da repede la pagina 5, Andreea! :))
Da, cam asa, iesi sa bei o cafea. Si te simti prost ca nu ai cu cine, pentru ca restul lumii sta hipnotizata acolo. Eh, poate ne mai lamurim si noi de cum sta treaba. Usor, usor. Se va produce si trezirea! 🙂

Dragă Florina, unt de acord cu tine in ceea ce priveste obsesiile romanilor si am aflat de asta de cand am dus copilul la gradinita si primul lucru pe care mi l spuneau doamnele era ca a mancat si a dormit. ok, asta stiu, ca mananca si ca doarme. dar altceva? abia dupa o vreme am aflat ca si au format reflexul de a comunica doar asta pentru ca de asta se intereseaza parintii. sunt prea putini cei care vor sa stie ce a invatat copilul, ce comportament are, ce l a nemultumit sau bucurat peste zi, detalii de genul asta.
dar, legat de conferinte eu vad altfel lucrurile de aici, din provincie. din pacate in provincie nu ajung conferintele si va zic ca e mare nevoie de ele. iar daca ajung nu au impactul si nu ajung la urechile parintilor care ar fi nevoie sa aplice ceea ce afla. nu vorbesc despre nu stiu ce metode de parenting, ci de lucruri de bun simt, de un ghid general pentru a rupe lanm’ul acela de crestere a copiiloor dupa cum ~era pe vremea mea~.
da, poate ca in capitala e deja o saturatie de aceste evenimente. dar tin minte ca s a mai adus in discutie chiar si pe grupul de parinti aspectul provinciei, a faptului ca toti acei ce tin conferinte ar trebui sa isi ia traista in spate si sa mearga in cătune, in sate, in locuri in care chiar e nevoie.
subiectul e mult mai complicat si dureros de fapt.
iar despre distractie, daca prin asta se intelege activitate extrascolara, ei bine, in provincie iarasi lucrurile stau altfel. aici un atelier de creatie pentru copii se zbate sa supravietuiasca pentru ca parintii nu constientizeaza de ce e important ca un copil sa invete si alteceva decat romana si matematica, de ce trebuie sa isi dezvolte creativitatea sau alte abilități. aici nu pierzi mai mult de 20 de minute pe drum cu copilul dintr o parte in alta a orasului si totusi atat de putini parinti aleg sa isi implice copiii si in altceva in afara scolii. plus problema banilor care sunt putini si prost gestionati cand vine vb de copii, preferand sa ii scoata la mall decat la un eveniment care sa aduca un plus educatiei copilului. asta nu inseamna din pacate ca timpul in cadrul familiei este unul valoros.
eu cred ca e buna si avalansa de informatii prinvind cresterea si educatia copiilor pentru ca tot sper ca esentialul din aceste informatii sa ajunga la cat mai multi parinti. dar crede-ma , e asa o mare rezistenta privind acest lucru ca pot sa iti dau si un exemplu: la o conferinta despre diversificare s-au adunat cu chiu cu vai 10 mamici(dintr un grup de FB de peste 2000 sa zicem, dacca ne raportam la online), si acestea dintre cele care oricum se informeaza constant si se preocupa sa faca lucrurile altfel decat bunica.

Uauuu, cât ai scrisssss….:) Dar îți mulțumesc mult! Înseamnă că e un subiect important și primesc perspectiva ta. Ai dreptate, e diferență mare între București și provincie, dar din multe puncte de vedere. Mai ales din punct de vedere al interesului, dar și al ofertei.
Eu cu selecția am o problemă în ceea ce privește avalanșa de informații, însă cred că, până la urmă, e problema fiecăruia, sper asumată.

Mi-a placut foarte mult articolul tau. Chiar zilele acestea m-a socat, cat de manipulatoare poate fi o doamna “guru” in parenting, care iti trimite trei video-uri gratis, spunand ca rezolva toate problemele cu copilul tau, la fel, cum i-a salvat si sanatatea mentala, casnicia si relatia cu proprii copii a unei Marii…asa de bine e compusa povestea acestei Marii, ca la un anumit punct fiecare se regaseste in ea, deci toti devenim potentialii ei clienti si cum incearca sa te convinga, ca un curs de 3.000 lei nu este o investitie atat de mare in viitorul copilului tau, dinpotriva..aproape ca te face sa te simti prost, ca inca n-ai scos acesti bani pentru puiutul tau. Si zilnic primesc mailuri, in care ma grabeste, ca mai am 9 ore de reducere de pret la curs…nu zic, fiecare trebuie sa-si castige painea intr-un fel, sau altul, dar nu sunt de acord cu aceasta abordare, in care te pui in ipostaza salvatoare a parintilor “nestiutori”, jucand cu mintea lor, sugerandu-le, ca esti un parinte tare rau, daca nu faci macar acest curs pentru copilul tau, ca na, daca a stat puiutul 9 luni in burtica, poti sa stai si sa dai bani tot timp de 9 luni si pentru curs.. la fel iti ofera “ajutorul” si expertele in somnul copilului, expertele in alimentatia copilului, expertele in psihologia copilului. Scuze, ca m-am lungit, dar ma cam scarbeste genul acesta de marketing agresiv, in care se pozeaza in ipostaza de salvator, dar pe bani.
In alta ordine de idei, merci mult si pentru articolele despre alimentatia copiilor, pentru sfaturile utile!
Numai bine!

Da, nu e greșit. Așa se promovează evenimentele. Dacă nu ne place, ne dezabonăm de la newslettere. Eu așa am făcut cu unele. 🙂
Cât despre bani și plată, eu sunt de acord că trebuie plătită munca omului, în general. Nu militez pentru pro bono și gratis. În articol ziceam doar că e bine să fim precauți pe ce dăm banii. Și că eu am lasat-o mai moale cu participările, că m-am lămurit.
Mulțumesc că mi-ai scris și merci pentru feedbackul tău. Gânduri bune!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Această pagină web folosește module cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare precum și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe.