3 doamne la curatenie si toate 3 duse

3 doamne la curatenie si toate 3 duse

Lovitura puternica din usa ma trezeste din visarea in care ma purtase dialogul de la telefon. Inchid repede si merg sa deschid. Astept intalnirea asta de prea multa vreme, ca sa stric ceva la ea. E doamna de la curatenie, ultima recomandare ce imi fusese facuta calduros de cineva in care aveam incredere. Am nevoie disperata de ajutor, asa ca imi doresc sa fie o intalnire buna. Zambareata, volubila si zgomotoasa, doamna mai ca ma loveste cu usa cand intra vijelios in hol. ”Voiam sa plec, am crezut ca nu sunteti acasa!”, imi zice la fel de vesela. ”A, nu, vorbeam la telefon, abia am inchis!”, ii zambesc cu speranta ca nu am facut ceva gresit inca de la prima intalnire. Cred ca nu ma aude insa, ca porneste prin casa (fara sa se descalte!!!). Asa incepe povestea celor 3 doamne de la curatenie si toate 3 duse….

– De cand nu ati mai facut curat? ma ia la rost doamna Vulpe (e roscata, asa ca o botez repede in gand).

Incep sa ma simt inspectata. Imi frec mainile. Nici cand vine socra in vizita nu am o asemenea stare de spirit. 

– Facem saptamanal, aspirat, mop etc. Dar praful si anumite zone le spalam mai des.

– Aha, bombane doamna Vulpe, trantind sertare in bucatarie si tragand cu degetul dupa praf pe niste rafturi.

Ma gandesc deja daca am dus gunoiul dimineata. Suntem cam lenesi saptamana asta, e vara, copilul e la bunici, seara iesim si noi in oras ca pe vremea studentiei noastre. Cui i-ar sta gandul la curatenie in atari conditii? Si oricum o chemasem pe ea, nu ma gandisem ca vine doar in inspectie. 

Iese strambandu-se din bucatarie, incerc sa aflu de ce.

– E ok, cum vi se pare?

– Mda, nu e mare bucataria si se vede ca e ingrijita, cu aparatura noua, de calitate…

Lasa asa o pauza, simt ca ma ia inima. Hai, doamna Vulpe, care e problema?!

– Asa…..ingaim eu…

– Chiar nu va inteleg pe voi, tinerii astia! La ce va trebuie animalul ala de masina care chipurile spala vase??!!

Aha, uh, aaa! Rasuflu usurata, ma gandeam la mai rau!! Trecusem si cu mama prin discutia asta si trec si astazi, cand o rog sa nu mai spele cu mana, ca nu e de niciun folos. Vase avem fara numar, deci nu e bai daca le pune frumos in masina, pana se umple.

– A, stiti…ne usureaza viata! ii zic vesela, ca am scapat cu atat.

– Ma rog, daca aveti bani de dat pe asa ceva….isi da doamna Vulpe cu dispret ochii peste cap, tropaind peste covorul din living.

Da, stiam eu ca oricum gresesc cu ceva…Deci am lasat impresia ca avem bani, asa ca sa vezi la final…

– Ce e cu covorul asta? se uita ea la mine mustrator.

– Ce e cu el, doamna? Covor… ii raspund fara sa ma gandesc prea mult, simtindu-ma deja iritata.

– E prea mare si sigur e plin de praf! Aveti copii? ma chestioneaza doamna Vulpe, dandu-si ochelarii jos de pe nas. I se clatina parul coafat si rosu. O mai stiti pe Isoscel din Liceenii? Cam asa era si doamna Vulpe.

– Da, am, are 5 ani. Ce legatura are cu covorul?

– Pai are, doamna! tuna femeia la mine. Nu tii un asemenea covor in casa cand ai copii. Se umple de praf si nu il mai scoti din el!

Covorul acopera o mare parte din living. E dus de cateva ori pe an la curatatorie, in rest ne straduim sa il scuturam pe balcon si sa il aspiram pe loc. Nu e fizica atomica, nici chimie nucleara si fix asa face toata lumea cand vine vorba de un covor. Simt ca imi pierd rabdarea!

– Da, pai, acum ma intelegeti si pe mine? ii zic linistita. De aceea am nevoie de dumneavoastra!

– Eu?!!! Eu nu car pe scari un asemenea covor de 10 kg, ca imi rup spatele! Abia m-am operat, acum 2 ani si nu am voie sa fac efort!

…………………………………………………………………………………………?!!!!……………………

Imi intoarce spatele, in timp ce eu raman ca in desene animate, cu gura cascata. Ma asez nitel, ca sa imi trag sufletul, pe care il simt cum se zbate deja. Femeia se duce si se intoarce prin dormitoare si prin balcon, mai tranteste cateva usi la dressing si dulapuri, trage de niste jaluzele si vine cu raportul de audit:

– Mda, deci balconul este imens, are 12 ochiuri de geam, ceea ce inseamna 4 ore de munca, daca vrei sa le faci cum trebuie. Aveti prea multa mobila si prea multe dulapuri in casa! (Nu avem, va zic eu, e minimul necesar!), iar camera copilului necesita foarte multa atentie, are multe obiecte de luat la mana.

Imi ridic privirea si nu ma simt simpatica deloc in timp ce ii silabisesc:

– Asa, si?

– Trebuie sa vin in fiecare saptamana, nu e mult de facut, dar sunt multe de luat la mana. Eu nu folosesc masina de spalat vase, nu scot covorul pe scari, geamuri nu spal la fiecare intalnire, o sa va dau o lista cu produse cu care lucrez. Vreau sa vin cand nu e nimeni acasa. A, nu mananc, nu beau! imi turuie Vulpea si imi tranteste o lista pe genunchi, dupa care se indreapta catre iesire.

– Pai si, nu ramaneti? o intreb uluita.

– A, nu, draga mea, nu sunt imbracata de curatenie astazi! imi zambeste mieroasa.

Cum s-a terminat povestea cu doamna Vulpe

Am stabilit ziua, ora si faptul ca ii strang eu covorul si il las intr-un colt ca sa fie dus de noi la curatat. Am robotit 3 ore pana sa vina, ca sa strang lucruri si sa le vada cum sunt asezate prin casa. S-a facut ora, nimic. Afara ploua, asa ca mi-am facut o cafea si am deschis o revista. Ma bucuram de stropi, cand am observat ca trecuse deja peste o ora si nu am primit niciun semn de la doamna Vulpe. O sun. De la capatul celalalt al firului, se aud niste urlete:

– Aaa, acuma puneti mana pe telefon, nu? Acuma ma sunati?

Ma blochez si ma incordez in acelasi timp.

– Am stat in ploaie o ora! Am sunat la interforn, dar nu ati raspuns!! Eu am plecat, pa, nu mai vreau sa aud de dvs!

Pac, mi-a inchis. Doar zic ca interfornul nostru nu functiona si usa blocului era mereu deschisa, nu avea cum sa stea in ploaie – caci intrarea in bloc e amenajata si acoperita si….avea numarul meu de telefon! So, what?!!

Voi ce parere aveti? Ce credeti ca s-a intamplat, de fapt?

A doua doamna, a doua experienta

Am intalnit-o in casa unor amici, cu care si lucram un proiect. O casa mare, frumoasa, cat inima lor. Ca si noi, voiau sa isi investeasca timpul pe care il aveau acasa in lucruri placute, pentru ei si copii. Pentru restul, aveau un ajutor de nadejde, de care se bucurau pentru curatenie, o data pe saptamana, o zi intreaga. Ce bine! Femeia statea si in zona mea, ce mai potriveala!

A venit, a ajuns usor, mi-a povestit despre sot, de mai multe ori. Trecuti de prima tinerete, pareau destul de apropiati. Mi-a placut. O femeie calda, blanda, delicata, de o frumusete pe care nu aveai cum sa nu o remarci. Mi-a zis conditii financiare pentru 8 ore si pentru 4 ore. S-a apucat de lucru si a terminat in 4 ore, totul ok. Am intrebat-o la plecare daca i se pare ok, mi-a zis ca da, parea zambitoare. Normal, am servit-o cu cafea, apa si ce mai pun eu in fata musafirilor. Am stabilit ziua urmatoare si a zis ca verifica cu sotul si revine.

Well, nu a mai revenit. Am sunat eu, mi-a raspuns, a baguit ceva despre sot si zis ca revine, ca sunt plecati la tara etc. Nu a mai revenit. Am revenit eu, nu mi-a mai raspuns. Nu am mai insistat. Mi-a parut rau….

Voi cum va purtati cu doamnele care va ajuta la curatenie? Sunt lucruri pe care le faceti pentru ele? Ce le place si ce isi doresc, de fapt? 

Doar zic ca eu nu sunt genul care sa treaca dupa omul care face curat si sa inceapa sa comenteze: ”aici e bine, aici nu e bine, nu imi place!”. Exclus, ce face, face, nu comentez. 

A treia doamna, a treia experienta

Blonda, vesela, amuzanta, intalnita la fel, in casa unor prieteni, ii ajuta si la curatenie si cu piticii. Se misca repede si nu comenta prea multe. Tot ce iti doresti in casa, asa incat sa iti mearga lucrurile de care tu nu poti sa te ocupi. Normal ca a vrut sa vina, normal ca a venit, a fost incantata de loc, spatiu, de noi si de tot ce avea de facut! Intre noi fiind vorba, calcatul si geamurile de la balcon sunt marile provocari la noi acasa. Am trecut si peste faptul ca mi-a cerut la final o suma enorma, desi ne intelesesem ca ii dau eu la final, daca sunt multumita, pretul pietei, nu? Din pacate, Blonda s-a mutat din oras imediat dupa ce a plecat de la mine. A fost o surpriza si pentru prietenii mei….neplacuta, desigur. 🙁

Asadar, 3 doamne la curatenie si toate 3 duse

Ca in orice meserie, lucrul cu oamenii e foarte complicat. Nu as putea sa va zic de ce. Eu am fost deschisa cu fiecare in parte, nu am mustrari de niciun fel. De altfel, din relatia cu un astfel de om imi doresc asa:

  • sa vina la timp;
  • sa nu ma anunte pe ultima suta de metri ca nu mai poate veni;
  • sa faca exact lucrurile pe care am cazut de acord, cu accent pe bucatarie si baie;
  • sa pastram intelegerea financiara, sa nu apara cu solicitari la final, pe care nu le-am discutat;
  • sa nu schimbe locul obiectelor prin casa;
  • sa nu fumeze nici in casa si nici in balcon;
  • sa spuna ce lucruri nu poate face, nu sa le ascunda sau sa treaca peste ele;
  • sa nu aud conversatiile personale duse la telefon, in gura mare;
  • sa nu se planga si sa nu vrea sa socializam. Daca sunt in casa, stau cu fetele sau fac ceva cu ele, daca ele nu sunt acasa, fac alte lucruri pentru mine. Desigur, vorbim si ne sfatuim, dar cu limita.

Sunt buna, umana, empatica, blanda, ofer musafirilor ce am si eu, dar imi e greu sa stau sa fac si mic dejun si pranz, special pentru altcineva si cafele si gustarele si conversatie si sa ofer si spatiu pentru fumat in casa! Sunt absurda?!

Voi ce ziceti? Am pretentii prea multe?

Despre curatenie, am mai scris niste articole: idei pentru curatenia de Pasti si despre femeia si sarbatorile de Pasti.

Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!

Sursa foto: aici

Related posts

Comentarii ( 2 )

  • Elena

    Cu recomandarea nu prea sunt de acord, faci comparatie intre relatia ta cu dna si relatia ei cu prietenii, ea compara casele, eu as simti ca le iau omul de incredere…Cred ca ti-ar trebui o doamna care sa se ocupe doar de casa ta, in care sa ai incredere, pe care sa o cunosti in prealabil. Sau…o firma de curatenie. Este impersonal, profesionist, se stabilesc conditiile si se respecta, se fac reclamatii si completari.
    Sincer, desi am si eu un copil prescolar, as sta cu praful pe mobila decat sa aduc un strain sa-mi umble prin lucrurile personale. Nici cand ma mai ajuta mama nu-mi place.

    • Florina Badea

      Elena, cred ca inca nu am gasit omul cu care sa rezonez 100%. 🙂 Desi e greu de gasit asa ceva, daca nu e din familie. La fel, greu de gasit e o persoana care sa se ocupe doar de casa ta…eu asa cred. Cat despre incredere si straini, am depasit faza asta demult. 🙂 Cu 2 copii – un bebe si un scolar, crede-ma, ma bucur de orice ajutor – mama, menajera, vecina, prietena! :)) Plus ca eu am o casa simpla si nu detin valori de niciun fel, asa ca nu am niciun stres.

Publică un comentariu