4 ani de soloprenoriat. Experiența mea și ce am învățat

4 ani de soloprenoriat

Printre atâtea aniversări și decizii luate zilele acestea, am uitat de ce era mai important: s-au făcut și 4 ani de soloprenoriat. Uh, ce drum! Dacă îmi spunea cineva în urmă cu 4 ani că azi voi fi aici, cred că îl priveam tare neîncrezătoare. Normal, pentru că nu aveam un traseu bine stabilit la acel moment, doar voiam să experimentez pe cont propriu cât mai multe proiecte și clienți din zona mea – comunicare și PR. Încă o dată – era normal, pentru că orice om își dorește cel mai mult să facă lucruri pe care le știe. Așadar, ce fac la 4 ani de când am închis ușa angajatorului în urma mea, cu o cutie în mână?

Deschid o șampanie! Și mă bucur că am făcut-o! Nu că deschid șampania, că am închis ușa! 🙂 Și îi mulțumesc fostului angajator pentru toate, bune și mai puțin bune. Pentru că ele m-au adus azi aici, unde sunt. Unde se vede că sunt și unde nu se vede, pentru că sunt și lucruri care nu se văd. În fapt, toate firmele în care am lucrat au contribuit la formarea omului și profesionistului de azi, în realitate însă ultima experiență a fost cea mai importantă. Pentru că a fost și de durată și cea mai complexă, cu cea mai mare încărcătură de responsabilitate și cu multe emoții.

Cineva mă întreba deunăzi despre cum reușesc să fac zilnic atâtea lucruri. Cumva, m-am mirat, pentru că mie tot mi se pare că nu fac suficient. Nu îmi ajung zilele săptămânii și orele unei zile ca să înfăptuiesc tot ce mi-am propus, să mă întâlnesc cu toți oamenii cu care lucrez, să mă documentez destul, să merg la toate evenimentele la care îmi doresc, să pun pe hârtie toate proiectele care vor veni, să pun pe blog tot ce scriu în gând și să învăț tot ce mai am de învățat. Într-o frază am reușit să pun mare parte din lucrurile pe care le fac zilnic, ca să trăiesc, să respir și să mă bucur de munca mea, care e și pasiunea mea.

Altcineva mă întreba cum e ca soloprenor și dacă e potrivit pentru el un asemenea drum. Am zâmbit un pic, nu pentru că aș fi arogantă, ci pentru că am în gând zecile de luni până mi-am găsit calea și locul, am pus mâna pe ele și am strigat: ”Asta e!”. Așa că i-am răspuns omului: ”Nu știu, tu trebuie să afli!”.

Adevărul e că soloprenoriatul nu e pentru oricine. Dacă îmi cereți câteva sfaturi, nu începeți un astfel de drum fără:

  • Economii sau o altă persoană care să vă susțină pentru o vreme. Vor fi luni în care nu veți factura nimic sau mai nimic, la început. Pe de altă parte, veți avea nevoie de bani și pentru o investiție minimă, nu se poate fără nimic.
  • Răbdare. Nimic nu apare peste noapte, iar oamenii lucrează cu cei în care au încredere și pe care îi cunosc un pic, nimeni nu își mai asumă riscuri în zilele noastre.
  • 1-2 servicii pe care le livrați foarte bine – domeniile acelea în care voi să excelați. Nu prea e timp de bâjbâit, păstrați partea de bâjbâială pentru administrative și legale.
  • Disciplină. Cei care au impresia că pleacă de la un birou și apoi fac ce vor când vor, se înșeală amarnic. Când lucrezi singur, ai nevoie de disciplină mai multă decât pe vremea când cineva îți cerea socoteală. Să te obligi tu pe tine să te ții de un program riguros nu e pentru oricine, unii pur și simplu nu pot și descoperă că au nevoie să se întoarcă la serviciu.
  • Formare continuă. Veți avea nevoie să învățați continuu, nu doar să lucrați. Depinde de domeniul în care activați, dar sunt puține acelea în care nu se mai schimbă nimic cu anii. Deci ore întregi din timpul vostru se vor duce pe cărți și traininguri.
  • Proactivitate. Vă trebuie pentru a pitchui proiecte. Adică new business. Dacă nu vreți să faceți asta sau vi se pare sub demnitatea voastră, ce veți lucra? Va trebui să vă găsiți un intermediar. Nu e rău, dar e altceva. Și una nu o exclude pe cealaltă. Eu lucrez și direct cu unii clienți, dar și prin intermediari cu alții.
  • Rezistență la refuz. Da, e multă muncă până când convertești în rezultate. Și conversia nu e mare. Dacă după primul refuz, închizi laptopul și pleci acasă, gata. Mai bine vă apucați de trimis CV-uri din nou. Dar nici acolo nu e ușor, precum știți.
  • Consultanță specializată. Pentru legal, contabilitate și, după caz, mentenanță de platforme, pe lângă hosting, design/creație și DTP, consultanță de business, pentru social media. Toate acestea presupun costuri și intră la primul capitol, legat de bani.
  • Un cerc de susținere. Soțul, cea mai bună prietenă, mama și o vecină. Când te ia plânsul sau vrei o prăjitură comfort food, să ai către ce brațe și ce frigider să alergi. O să fie greu, nu pot să vă mint. Sunt zile în care îți vine să arunci pe geam telefonul, laptopul și toate cărțile sau, în funcție de domeniu, alte instrumente de lucru. Zile în care pare că nu merge nimic. Uneori te simți bipolar, treci de la agonie la extraz într-un timp prea scurt și asta se petrece prea des. Primii 2 – 3 ani nu sunt simpli deloc din punct de vedere încasări, iar asta te scoate din minți, pentru că nu te poți abține să nu compari cu salariul de la fostul angajator. Deci umeri mulți pe care să poți plânge, brațe care să cuprindă, ceva bun cu care să te alini și apoi să te întorci la ale tale, ștergându-ți lacrimile și nasul.
  • Somn și odihnă. Somnul bun reface celulele. Somnul bun aduce liniște în cap și în inimă. Odihna te ajută să te ridici din pat mai vesel și pus pe treabă.
  • Birou. Poate părea atractiv să muncești de acasă, dar nu mereu e și productiv. Dacă aveți copii sau sunteți femeie, lucrul de acasă e foarte dificil, așa că aveți nevoie, măcar pentru câteva zile pe săptămână de un colț doar al vostru, unde să meșteriți ceea ce vindeți voi.
  • Hrană de bună calitate. Nu veți rezista pe termen lung doar cu o cafea și covrigi. Aveți grijă la alimentele din care să vă luați nutrienții care să vă hrănească creierul!
  • Networking. Deși poate ești obosit, plictisit și sătul, trebuie să ieși în lume, pentru ca lumea să își amintească de tine și de ce faci tu.
  • Obiectiv clar! Cu asta trebuia să încep, dar m-am temut că o să vă sperii. Așadar, prima întrebare pe care e bine să v-o adresați e: care e obiectivul meu? Să câștig bani? Să câștig timp? Să fac ceva big? Să fac diferența în domeniul meu?

Adevăruri despre soloprenoriat

Vi le zic așa cum îmi vin în minte, fiecare să își ia ce îi place de aici, dar să reflecteze la ceea ce nu îi place. 🙂

  • Prima întrebare la început și la final de lună e: ce mai facturez azi?
  • Dai un job de 5 zile pe săptămână, 9 ore minim pe zi, pe unul de 7 zile/săptămână, muncă non stop, doar o parte din ea plătită. Ideile de la duș încă se facturează puțin, poate de către avocați.
  • Te bucuri când plătești taxele la stat, când fișa sintetică e frumoasă și curată, la fiecare plată în avans sau la timp a unui client și când ieși pe plus la bilanț.
  • Ești în permanență în alertă, te deconectezi greu către deloc, faci mereu documentări, indiferent că ești în vacanță sau nu.
  • Nu prea ai vacanțe, ăsta e adevărul. Știu că la mine pare că mă plimb mereu, dar mare parte din deplasări sunt pe proiecte, ori în vacanțe profit de timp ca să mai fac sesiuni foto, să mai documentez subiecte și să scriu.
  • Ești foarte singur. Păi de aceea te numești soloprenor. 🙂 Glumesc, dar băile de mulțime de la corporație sunt departe acum. Partea bună e că ai ocazia să îți auzi gândurile, nu ca pe vremuri.
  • Ai scăpat de ședințele inutile. Știi cum arată o ședință între tine și tine? Tu, calm, cu un creion în mână și o filă de hârtie, scriind sau desenând, fâcând statusuri, tăind și prioritizând. A, o cafea bună sau proastă te va însoți mereu. Ceaiul e pentru când ești bolnav.
  • Nu îți permiți să fii bolnav. Serios, cine plătește concediul medical? Și mai serios, soloprenorii cam ignoră perioadele din vârful patului. Depinde însă de fiecare cum își gestionează proiectele, la urma urmei de aia muncești la tine, ca să decizi singur.
  • Mulți îți vor fura idei, te vor plăti târziu sau deloc. Mai sunt și situații de acest gen. Eu n-am prea avut parte de ele, cu foarte mici excepții. Dar există, de aceea e bine să fii rezervat și să ai grijă cu cine vorbești și ce.
  • Schimbi mindsetul legat de bani. Când ai bani în firmă, te gândești ce investiții să mai faci. Nu e super tare? Pe vremuri, ne gândeam pe ce să mai cheltuim salariul. 🙂 🙂

Mai povestim pe aici, pentru că am planuri mari pentru 2019. Abia aștept să vă povestesc despre ce și cum. Merg să beau șampania, că se încălzește și vreau să mă bucur de ea! La mulți ani mie! Și nouă!

Sursa foto: aici

Related posts

Comentarii ( 4 )

Publică un comentariu