Azi, acum 20 de ani, un baiat m-a scos la cofetarie

acum 20 de ani

Nu mai faceți socoteli, eram atât de studenți! Și oricum era în secolul trecut, deci tot nu ne avantajează socotelile. Dar până la urmă, vârsta e doar un număr în buletin.  E importantă vârstă relației, maturitatea ei. Într-o vreme, aveam niște colegi șocați de faptul că suntem de atât de mult timp împreună. Au zis că e făcătură, trebuie să vadă cu ochii lor. Ne-au văzut pe amândoi, ne-au pipăit și n-au avut ce face, au exclamat: “există!” 

Cofetăria în care am intrat acum 20 de ani nu mai există azi. E o banca pe locul ei. O instituție bancară adică. La fel și restaurantul unde m-a cerut peste 2 luni. Era nice, fără lumina agresivă, doar lumânări pe mese. Ce moment! Alt secol, altă viață și totuși aceeași. 

Câte visuri, câte speranțe și ce dezbateri despre lume și viață! Mă uit peste umăr și atâta am de zis: s-au împlinit toate! Munca noastră, locurile unde am muncit, copacii plantați, construcțiile ridicate, copiii noștri! Doar trandafirii de la geam nu s-au prins, e ceva cu plantele astea, strică toate filmele frumoase. Mă consolez doar că mai e timp de trandafiri și poate nu asta e grădina în care trebuie să crească trandafirii. 

La cofetărie n-am mers prea des, într-o vreme făcea el acasă cheese cake și panacota. După care n-a mai făcut că prea le mâncam. 

Până ne-am armonizat, a durat ceva. Să zic drept, e mai frumoasă relația noastră acum, după ce s-a copt, decât la începuturi. Dar dacă ar fi să o mai luăm o dată de la capăt, tot așa ar fi, sunt sigură. 

Am petrecut 8 ani fără copii. Ne-am susținut unul pe altul în facultăți, mastere, grade, specializări, doctorate și alte asemenea. Sigur că n-am făcut doar asta toți cei 8 ani. Am fost gând în gând și simțire în simțire. Mâna în mâna, ne-am uitat împreună în aceeași direcție și am făcut posibile lucrurile dorite. Am stabilit mereu dacă merită să ne investim timp și energie im ceva, dar împreună. Separat era și este pierdere de vreme. Nu iese nimic așa. 

În jur, oamenii ne întreabă dacă ne certăm vreodată. Relax, toată lumea se ceartă. Ideea e să fie o ceartă constructivă. Da, știu că pare amuzant să vorbești de ceva bun când gânduri de bălăcăreala îți stau pe limba. Dar știți, cred că asta e unul dintre secrete. 🙂 Să nu te cerți cu vorbe grele și urâte. 

Ar mai fi câteva secrete, dar cred că nu mai sunt secrete deja. Doar că sunt greu de pus în practică. De genul: cât mai mult timp împreună (cum altfel să se petreacă conectarea??), să fii mereu de partea lui (“ți-am zis eu” nu e un mesaj prea bun), să accepți că ție îți place ceva și lui e posibil să nu îi placă, să accepți că oamenii cresc în ritmuri diferite și să respecți asta, nimicuri din astea care fac diferența. Cea mai tare dintre toate e însă: un bărbat nu va gândi niciodată ca o femeie! Cu cât mai repede învățăm asta, cu atât mai puțin suferim.

Ce sunt 20 de ani? Un fleac! I-am ciuruit! 🙂

Așa că să ne auzim tot aici, pe blog, peste încă 20 de ani. Merg să mai șterg din urmele de make up de după o zi plină, în poză am pus niște filtre că să nu se observe, totuși. Și să bem ceva, în cinstea noastră! Și într-a voastră, că sunteți aici, mereu, cu noi! 

Hai la mulți ani!

P.s.: am mai scris aici despre noi și aici.

Related posts

Comentarii ( 2 )

  • Cristiana

    La multi ani!

    • Florina Badea

      Multumesc mult de tot!

Publică un comentariu

programe de nutriție toamnă