Categorii
Blog Sănătate și wellbeing

Am ales să văd 20 de motive de recunoștință în 2017

Pentru mine, anul 2017 a fost ca un film cu Tom Cruise. Știți scenele alea care se succed cu repeziciune, încât nu apuci să îți dai seama dacă sunt de bine sau de rău? Poate voi sunteți mai evoluați și vă prindeți mai repede, eu însă am dificultăți în a digera unele momente. Am nevoie de un pic mai mult timp ca să apreciez experiențele, iar dacă se năpustesc asupra mea în avalanșă, îmi e cu atât mai greu. Așa a fost și anul acesta, cu de toate. Un an intens, cu (prea) multe trăite și înfăptuite, de-a valma. De la zi la zi, de la săptămână la săptămână se mai adăuga câteva ceva pe lista lucrurilor de făcut, fie că au fost în plan personal, fie profesional. Am trecut dintr-o secvență de viață în alta, de multe ori fără să mă felicit pentru cât de bine m-am descurcat în cea precedentă și fără să îmi fixez în minte și în suflet împlinirile și realizările, fără să mă bucur de ele. După care, urma ceva mai puțin bun, cădeam, dura ceva timp, mă ridicam și o luam de la capăt. 2017 a fost un an al împlinilor, dar pentru a le întâlni pe acestea, am cunoscut răni adânci și mi-am gustat lacrimile amare. Am luat însă toate acestea ca parte dintr-un plan al învățării și al creșterii. Pentru că uneori în viață câștigi, alteori înveți! Așa că am ales să văd 20 de motive de recunoștință în 2017!

Am ales să simt recunoștința pentru 2017

Anul acesta am petrecut timp în spitale, cu mama și cu Măriuca. Momente grele, cu frici și stomacul strâns ghem în mine. E mai simplu să te îngrijești de tine. Când vine vorba de ai tăi totul devine sufocabil. Dar zilele petrecute acolo m-au făcut mai conștientă de mine, de viață, de bucuria fiecărei zile, oricât ar fi de rutinată. M-am uitat mai atent la mine, dar, mai ales, m-am uitat la ele cu mai multă atenție, ca să descopăr lucruri care până atunci îmi scăpaseră. În zarva lui 2017 și din cauza zgomotului produs de tot ce am făcut, sunt sigură că am scăpat multe. Suntem in decembrie deja și simt că anul s-a dus. Dar mai simt și că îi datorez recunoștință. Mă cercetez pe mine acum și mă simt o altă persoană față de versiunea mea din 1 ianuarie. Sunt suma tuturor bunelor și relelor din 2017, dar mai ales, sunt o altă persoană pentru că am învățat să îmi las rănile la vedere, să nu le mai ascund, să vorbesc despre ele și, mai ales, să am răbdare cu ele. Să le las să se vindece în ritmul lor, să nu mai încerc eu să le aduc alinare.

20 motive de recunoștință pentru 2017

  1. Am învățat multe, enorm de multe, despre oameni și mersul lucrurilor. Mi s-a confirmat încă o dată că pentru unii oameni, vorba lui Olaf, merită să te topești!
  2. Mă simt mai puternică, deși resursele de energie sunt pe terminate în acest moment..
  3. Suntem sănătoși și suntem împreună, iar când facem cercul iubirii și ne respirăm aerul nostru cel mai intim, simțim că nimic nu ne poate doborî!
  4. Am învățat să trăim în 4, la noi în cuib, dar și în afara lui, în călătorii în țară.
  5. Ne-a luat 1 an să ne facem un nou cuib, pe care ni l-am dorit de ani mulți, iar acum suntem aproape gata. Cu nițel noroc și ajutor de la prieteni de nădejde, terminăm și ne mutăm curând.
  6. Spania, Frața, Danemarca, Andorra – s-au adăugat pe lista țărilor pe care le-am văzut anul acesta pentru prima oară. Eu voiam doar la Barcelona, când colo, am primit daruri și mai multe. Cum să nu fii recunoscător??
  7. Am ieșit din niște colaborări setate greșit din start. De când am renunțat la ele, căile mi s-au deschis și am provocat eu sau am primit oferte corecte, de care m-am bucurat și de proiect și de respect și de bani.
  8. Am învățat să zic NU, mai ales oamenilor care voiau să petrec timp pentru proiectele lor gratis.
  9. Blogul a crescut amețitor, de când am început să îl abordez exact ca pe ceea ce este: un job. Comunitatea din jurul lui a devenit mai activă, am început să o simt și să o aud mai bine. De la jumătatea anului am avut colaborări lunare constante, oameni și branduri care m-au plătit pentru proiecte și care practic mi-au susținut activitatea toată luna. Cum să nu fii recunoscător pentru așa ceva??
  10. Le mulțumesc haterilor! Da, acei oameni nefericiți și frustrați, care au avut mereu ceva de zis negativ la adresa mea sau a blogului sau a activității mele, în general! M-am uitat pe ceea ce au scris în toate felurile: în diagonală, de jos în sus, printre rânduri și printre frustrările lor. Așa am descifrat mesaje pe care le-am acceptat și care m-au ajutat să devin și mai bună. Mulțumesc încă o dată, dragii mei, sper să vă găsiți și voi calea și să fiți mai preocupați de voi înșivă decât de ceilalți!
  11. Am început să fac educație alimentară, consiliere unu la unu, cu femei preocupate de ceea ce pun în farfurie, lor și familiei. Femei care erau blocate ani de zile într-un număr de kilograme și pentru care cântarul era un dușman, au început să se relaxeze, să priceapă rostul mâncatului de calitate și să și slăbească de la sine. Voi continua și în 2018!
  12. Am dezvoltat proiectul comunității blogului – Mama Time Out, un proiect care se desfășoară lunar, pe câte o temă diferită și cu câte un speaker diferit. Pe 13 decembrie are loc ediția a 3-a, iar eu sunt fericită că am reușit să aduc atâta bucurie femeilor care își rup un timp de 2 ore într-o seară pe lună, ca să vorbească despre ele și să afle lucruri noi.
  13. Am cunoscut-o pe Liviana Tane, care a deschis noi canale de comunicare la mine și cu mine. Așa am participat eu la proiectul The Writing Journey și am mers la Paris în octombrie, pe urmele lui Hemingway. Așa mi-am lăsat emoțiile la vedere și am prins curaj să țes mai multe povești. Vedeți voi, de multe ori, nu e nevoie să mergi la terapie, e suficient să începi să scrii….altfel!
  14. Am celebrat prietenia anul acesta, deși, paradoxal, a fost anul în care m-am văzut cel mai puțin cu prietenii. Dar au câștigat cei care au tras ei de mine 🙂 și așa am câștigat și eu! 🙂 Mulțumesc, Veronica și Roxana!
  15. În 2017 am devenit mai conștientă de mine și mi-am dat seama de calea profesională pe care trebuie să o urmez. În 2018 nu vor mai fi timpi de bâjbâială din acest punct de vedere.
  16. Am decis că voi scrie o carte și am și synopsisul la ea. Aștept doar unda verde de la editură!
  17. Am descoperit sportul, iar în prima jumătate a anului, l-am practicat constant și chiar cu bucurie, ceea ce nu credeam niciodată că voi simți.
  18. Am reușit să slăbesc după nașterea de anul trecut, ceea ce părea destul de dificil la început, cu cele cca 25 de kilograme acumulate.
  19. Într-un an cu multe cheltuieli, mi-am finanțat singură acțiuni, deplasări și logistică, lucruri care păreau imposibile cu ani în urmă, de când am decis că voi lua calea freelancingului. Așa se face că mi-am luat un MacBook de care sunt tare mândră, ocazie cu care mă întreb cum am putut să trăiesc fără el până acum?!!
  20. Cumva, în nebunia acestui an, am reușit să mă organizez în așa fel încât să îmi timp pentru toți și toate, să nu simt lipsuri și să nu mă plâng că nu am ceva.

Așa că 2017, drăguțule, am avut o relație…ca-n viață! Cu suișuri și coborâșuri, cu certuri și răzvrătiri, cu lacrimi și răni. Dar dacă trag linie acum, a fost un training interesant. Am supraviețuit și m-am descoperit mai puternică! M-am ridicat, sunt și fac!
Voi ce motive de recunoștință aveți pentru 2017?
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Credit foto: aici 

6 răspunsuri la “Am ales să văd 20 de motive de recunoștință în 2017”

Superb Florina .
Am citit cu mare drag cele scrise. Mi ai dat o idee de a vedea lucrurile șide alte unghi.Cu draga te imbratisez.

Când reușim să schimbăm perspectiva, parcă lucrurile nu mai sunt atât de…negre! 🙂
Îmbrățișări!

Din multele motive de recunoștință ți le împărtășesc pe cele mai cele:
Am învățat să fiu și să ies din hățișurile lui ”a face”.
Am învățat să râd și să mă joc, așa cum îmi propusesem la final de 2016.
Am fost prezentă și am iscat mai puține situații conflictuale, pe care le-am dezamorsat într-un final, atunci când neocortexul a fost eliberat de puterea amigdalei.
Am țipat foarte rar și am reușit să mă opresc încă de la primul sunet.
Am cultivat starea de mindfulness și am iubit cât toți anii la un loc.
Mulțumesc Floria că mi-ai oferit șansa acestei recapitulări. Te pup!

Uau, dar ce an frumos ai avut tu, Irina!!! Cred că îmi vor propune și eu pentru la anul ceva în direcția asta…
Felicitări, cred că te simți cu adevărat minunat!

Viata este ca un carusel,cu perioade bune si mai putin bune. Personal ma consider norocoasa, perioadele bune si foarte bune inclina balanta.Problema e ca uitam de cele mai multe ori sa fim recunoscatori, avem impresia ca totul ni se cuvine(asa aveam impresia pana acum). Am avut o perioada dificila din vara anului 2016 care a durat mai bine de un an si care consider ca m-a facut sa vad multe lucruri din alta perspectiva, m-a facut sa fiu atenta la lucruri marunte, sa fiu atenta la gesturi mici, la oameni simpli cu suflet mare care au foarte multe de daruit. Deci motive de recunostinta multe, foarte multe, conditia este sa invatam din greutatile pe care le-am depasit, acestea ne fac mai puternici si uneori mai buni, sper…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Această pagină web folosește module cookie pentru îmbunătățirea experienței de navigare precum și pentru asigurarea unor functionalități. Află mai multe.