Am suferit de burnout și m-am tratat

burnout

Când ești pasionat de munca ta, cu greu îți poți imagina că ceva îți poate face rău. Muncești mult, dai totul de la tine. Găsești satisfacții și te bucuri de rezultate. De multe ori, lași deoparte nevoile tale și viața ta personală, ca să fie bine acolo. Devine cel mai important lucru al vieții tale, îți pui toată energia și toate resursele în el. Deși, de cealaltă parte, ai tăi vor să petreceți timp împreună, tu n-ai mai văzut un film nu știi de când și nu ai mai avut vacanță de câțiva ani.

Pe nevăzute, apare oboseala, deși tu o ignori. Iar orele de odihnă sunt înlocuite tot mai mult cu muncă. Și, într-o zi, te întrebi cine ești tu și de ce faci asta. În oglindă vezi o persoană străină și ciudată. Îți dai seama că nu îți mai place nimic din ce faci. Dar cum să renunți? Ai ditamai rata de plată și doar nu o să mergi la soț sau la părinți să le spui că tu nu mai vrei să muncești.   

Povestea mea despre burnout

Eu sunt una dintre persoanele afectate de sindromul burnout. La unul dintre joburile pe care le-am avut de-a lungul timpului, pentru care ajunsesem să trăiesc. Respiram job, deși aveam familie și viață personală. Ai mei îmi spuneau mereu că nu e bine, că e doar un job. Dar îmi plăcea mult ce făceam. Dar după 4 ani și ceva acolo, mă epuizasem psihic și fizic. Uzura mă amprentase, nu mai puteam nici să mă concentrez. Mâncam prost, repede, orice îmi pica în mână. Dormeam prost. Nu aveam nici 5 minute ale mele. Uneori, simțeam că sunt ca o mașină, deși culmea, trebuia să fiu creativă. Dar simțeam că nu mai e capul meu. Nimic nu îmi mai aducea bucurie. Munca mă epuizase, sănătatea mea era șubredă, iar analizele țipau. Simțeam că nu mă mai motivează nimic și nu mai vedeam scăpare. Mai mult, stima mea de sine era făcută ferfeniță. Când mi-am dat seama că nimic din ce mă adusese acolo nu mai exista – nici pasiunea pentru proiecte și nici loialitatea pentru oameni, am zis stop. 

Eu sunt un caz fericit, ușa pe care am închis-o acolo a fost cel mai bun lucru al vieții mele. Am învățat singură, pas cu pas, să trăiesc profesional altfel. Uitându-mă în urmă, îmi dau seama cât de norocoasă am fost că nu am picat în cea mai severă depresie posibilă. Tot contextul de atunci către acolo m-ar fi dus. 

Marele meu noroc a fost familia, soțul, care era cu ochii pe mine tot timpul. Îmi amintesc serile noastre, pe care le petreceam vorbind, weekendurile când mă suia în mașină și, oricât aș fi fost de obosită, mergeam să facem terapie de greieri sau de valuri. De multe ori, venea să mă ia de la birou, ca să fie sigur că plec. 

Treptat, am învățat că e ok să fii acasă în timpul zilei, chiar dacă la început nu știam ce să fac acasă la ora 15.00 și nu vedeam anotimpurile. În timpul sarcinii, în viața mea de după, m-am odihnit zilnic la prânz, deși munceam. Nu am mai petrecut serile în afara casei, decât cu foarte rare excepții, bine cântărite. M-am ferit, cât de mult am putut, să intru în proiecte – pălării mai mari decât pot duce. Uneori, am refuzat proiecte, dacă am intuit că va trebui să sacrific din nou timp personal pentru ele. 

Sindromul burnout – simptome și caracteristici 

Este un termen modern care definește suprasolicitarea la locul de muncă, caracterizată prin epuizare extremă, atât pe plan fizic, cât și mental și emoțional. Sindromul burnout poate afecta orice persoană, însă sunt predispuse cele care lucrează mult cu publicul și care au profesii unde interacțiunea umană este continuă: medici, polițiști, avocați, asistenți sociali, profesori etc. 

Este diferență între stres și burnout, cel din urmă fiind un fel de stres cronicizat. Dacă stresul ne mai mobilizează, burnoutul ne face să ne simțim apatici, amorțiți emoțional, nu ne mai interesează efectiv nimic, fie ce-o fi, cum se zice. Lipsa speranței, a scopului, pesimismul extrem sunt caracteristici ale sindromului burnout. Mai mult, persoana care suferă de acest sindrom se îmbolnăvește des, pentru că imunitatea îi scade, are migrene dese, dureri severe de cap, dereglări de somn și de apetit. Depresia este punctul maxim pe care o persoană ajunge să o trăiască.  

Ce putem face?

Sunt mulți pași de făcut pentru a ieși din zona gri sau chiar neagră în care burnout-ul ne poate aduce. Primul dintre ele este conștientizarea. Iar următorul este îndepărtarea factorilor. Adică să ne îndepărtăm de ceea ce ne-a adus aici. 

Însă pentru toți ceilalți aflați la granița fină dintre stres acut și burnout, cel mai bun lucru este prevenția.

Este important să păstrăm un echilibru între somn, muncă și relaxare. Cei 3 opt: 8 ore de munca, 8 ore de relaxare si 8 ore de odihna sunt esențiali. 

Mai multe despre cum putem să prevenim sau să depășim starea de burnout, putem afla la următorul eveniment!

Haideți împreună cu mine la Sesiunea deschisă despre burnout, organizată de Secom!

Joi, 9 mai 2019, ora 18:30, la Grand Cinema& More din Băneasa Shopping City, sala 10 (parter), va avea loc o sesiune deschisă despre burnout cu specialiști și oameni care au experimentat acest sindrom și au reușit să-l depășească.

Eu voi fi acolo, cine mai vine cu mine? După ce vă înscrieți pe acest link, dați-mi un semn, ca să ne dăm întâlnire la eveniment! Ce ziceți?

Vom afla despre:

  • Care sunt consecințele pe care stresul acut și burnout-ul le pot avea la nivel fizic și psihologic;
  • Ce soluții există, ce pași mici dar importanți putem face de mâine pentru a ne recăpăta viața și echilibrul; 
  • Cum să ne destresăm printr-o terapie eficientă, la îndemâna tuturor: râsul.

Accesul la eveniment este GRATUIT, musai e să vă înscrieți pe acest link.

Evenimentul face parte dintr-o serie de conferințe educative Secom® care aduc față în față specialiști din domeniul medical, experți și persoanele interesate de un stil de viață sănătos. Inițiativa are drept scop promovarea unei atitudini responsabile față de propriul organism și cultivarea unui comportament preventiv. 

Urmăriți rubrica mea SĂNĂTATE ȘI WELLBEING – voi reveni cu multe informații noi, interesante și utile, pentru noi, femeile!

Sursa foto: aici

Related posts

Publică un comentariu