Când lași bebelușul cu bărbatul sau ce îi sperie cel mai tare pe tătici

”Când am aruncat ușa la perete, mai să-l sparg, am dat peste o imagine care mi se încarcă și azi pe retină: bărbatu-meu ciufulit și cu ochii îngroziți, care ține departe și deasupra capului un bebe vesel, din care curgea ceva. M-am prins rapid despre ce e vorba, expériența de mamă îmi zicea totul. Ce nu înțelegeam era de ce tatăl lui îl ținea în sus. De ce îl luase de pe masă de înfășat, unde avea toată recuzită în caz de nevoie și îl fâlfâia în tavan de zor. Cam ce spera?” Sau ”La petrecerea unui coleg de clasă al băiatului nostru cel mare, l-am rugat pe soț să aibă un ochi la bebe, care dormea satisfăcut în cărucior. Era vară și o zi destul de ok, nu se prevesteau evenimente mari. Copiii se jucau fericiți în grădina restaurantului unde închiriasem. Am plecat 5 minute la baie, să mă învârt și eu după o treabă și să mă uit nițel în oglindă. Când am ieșit, în față mea se întindea așa o imagine: 20 de copii în jurul unei mese, care mureau de râs, în timp ce tatăl bebelușului nostru se chinuia din răsputeri să îl țină pe o masă, unde voia să îl schimbe. Iar ăsta micu se tăvălea prin scutecul murdar.” Sunt două dintre cele mai haioase intamplări cu tătici care au primit în grijă un bebeluș, pentru o perioadă mai lungă sau mai scurtă.

Voi ce credeți că îi sperie cel mai tare pe tătici?

Rolul tatălui s-a schimbat destul de mult în ultimii ani, dacă mamele au rămas active după naștere. Sau poate a fost mai eficient ca mama să muncească și tatăl să își ia concediu paternal. Fiecare cuplu care crește un copil e pus la un moment dat în fața unor decizii de acest gen. Cu toate acestea, sunt tați și tați, nu-i așa? Am identificat din discuțiile cu mamele cititoare ale blogului câteva tipologii de tați care au grijă de bebeluși/copii mici:

  • Tații care se joacă cu picii atât de mult încât uită să îi mai hrănească sau să îi culce, iar când ăștia micii încep să urle de surescitare sau de flămânzeală, ei se miră candid ”ce o avea copilul” și sună la pediatru că s-a îmbolnăvit. Desigur, se rezolvă ușor cu un biberon de lapte și un somnic liniștit, dar până află ei cum e cu asta, pățesc exact ca noi când nu merge imprimanta pentru că nu e conectată la priză;
  • Tații pentru care mâncarea solidă a copiilor e un coșmar. Mesele luate împreună cu cei mici se termină mereu cu un dezastru în bucătărie, pe care întotdeauna mama trebuie să îl rezolve seara. Vase aruncate pe jos, robotul împrăștiat prin toate colțurile, chiuveta blocată de resturi de morcov ras, urme de piure pe pereți și perdeaua de la bucătărie cu meniul zilnic pe ea – normal, dacă a fost transformată în bavețică;
  • Tații mereu epuizați, pe care cei mici îi dovedesc din prima. Îi recunoști ușor, după cum îi găsești atârnați pe canapea, cu batista plină de cuburi de gheață așezată pe cap, întrebându-și partenera la final de zi cu cine or semăna ăia mici ai lor, că parcă au baterii și nu stau nici măcar 3 minute pe loc;
  • Tații super dotați. Dotați cu logistica necesară unei zile de petrecut cu bebeii, nu știu la ce altceva vă gândeați. 🙂 Manduca, cărucior, rucscacul de urgență, creme solare și de vânt, câteva tipuri de biberoane, caserole cu mâncare, scutece de câteva feluri, inclusiv de apă, de parcă s-ar duce la piscină mereu cu ăștia mici. Desigur, ei consideră că tot nu au ce le trebuie, așa că mereu stau printre rafturi, târguind câte ceva;
  • Tații care se tem cel mai tare de schimbatul scutecului. Îi recunoști ușor, după nesiguranța cu care pun mâna pe pitic. Copilul parcă se prinde și dă mereu să scape, se zbate, spre disperarea tatălui, care face tot felul de lucruri sofisticate cu mâinile lui zilnic, dar nu se descurcă să prindă un scutec. Și când îl prind, răsuflă ușurați, deși de multe ori nu e prins bine. Așa că tatăl se plânge că nu sunt scutecele bune, spre disperarea nevestei care s-a săturat să tot schimbe scutecele copilului din rațiuni de tată fără abilități.

Voi care credeți că e cea mai des întâlnită categorie de tați? Eu votez pentru ultima, cea cu scutecul. Așa ceva….

Scutecele – spaima bărbaților

Și pentru că a venit vorba de scutece, dupa 2 copii cu care am trecut și încă trec prin perioada de scuteceală, am rămas în continuare interesată de ce pot folosi așa încât bebelușul să se simtă confortabil în perioada în care are nevoie de scutec. Bebelușul petrece mult timp în compania scutecului, așa că nouă (l-am consultat și pe tatăl copiilor, evident) ni se par importante 3 criterii:

  • să fie suficient de absorbant, pentru perioada somnului, așa încât să nu găsesc bebele scăldat în pipi dimineața;
  • să fie din materiale cât mai naturale, ca să prevină iritația de scutec;
  • să se fixeze ușor (ca să îi încurajeze pe tați să le folosească cât mai des).

Extra dorință:

  • Decupaj în jurul obilicului (tare faine sunt, mai ales pentru nou născuți).

Am folosit multe scutece de-a lungul timpului, puține mărci ne-au scăpat. Mă bucur să aflu că în ultimiii 9 ani de când sunt eu mamă tehnologiile au avansat și pe piață au apărut mărci de scutece care promit, dar și oferă mai mult decât cu ani în urmă. Ceea ce face competiția mai puternică, deci noi, clienții, avem parte de produse de calitate mai bună. Iar tații scapă de spaimele legate de scutece, evident. 🙂
℗ Am testat recent cu Măriuca scutecele ecologice Seventh Generation –  care sunt de puțin timp pe piața noastră și se găsesc doar online. E un brand premium de scutece născut în SUA, fără clor, coloranți și fără parfumuri. Sunt scutece ecologice 97% pe bază de plante, cu interior ultra absorbant realizat din resurse regenerabile, iar cernelurile folosite sunt fără plumb sau alte metale grele.
ce îi sperie cel mai tare pe tătici
Pe lângă scutece, noi am testat și șervețelele umede și detergentul de rufe. Produsele sunt din materiale organice și pot fi o alternativa la o parte din toate produsele pe care le folosim zi de zi.
ce îi sperie cel mai tare pe tătici
Un serviciu interesant de care eu nu am mai auzit la noi este serviciul de abonamente scutece, care practic ne scutește de grija lunară de a alerga la cumpărături pentru că s-a terminal stocul și de a petrece timp dedicat în magazin și în trafic, pentru scutece sau șervețele și detergent. Adică estimăm cam câte scutece schimbă bebe într-o lună și comandăm așa încât să ne ajungă la ușă când avem nevoie de ele. Mie orice serviciu care mă scapă de un drum mi se pare miracol și dau un leu un plus fără să stau pe gânduri.
Acestea fiind spuse, sper că n-am băgat în ceață prea mulți tătici, care să caute de acum pe la buricul copilului și să se panicheze dacă scutecele nu au decupaj, că nu asta e ideea. Unele au, altele nu, copilul să fie sănătos. Și să știți, dragi tătici, că fie scutecul cât de absorbant ar fi, dacă nu îl prindeți bine, tot se udă copilul. Și dacă nu îl schimbați o zi întreagă, la fel.
În rest, chapeu bas pentru toți tăticii care au curaj să pună mâna pe bebe și să îl manevreze de parcă ar fi stat la ei în burtă timp de 9 luni!
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteț iabona la Newsletter!
Sursa foto: aici și arhiva personală

Related posts

Comentarii ( 9 )

  • ghelbere elena

    Al meu nu putea sa-l vada plangand. Daca nu putea sa-l linisteasca incepea si el sa lacrimeze.

    • Florina Badea

      Ce frumos și sensibil…

  • cris

    Sotul meu a stat cu fata chiar si 2 luni in concediu de crestere a copilului. L-am lasat mereu cu ei cand am avut treaba si nu avem evenimente notabile. Doar ca atunci cand stau cu el casa arata ca dupa bombardament pentru ca fac toate traznaile din lume :)))) Dar, m-am obisnuit. Ma gandesc ca pana urma e bine ca sunt unul mai strict si celalalt mai …exuberant.

    • Florina Badea

      Mai Cris, îmi restabilești încrederea în oameni. Pardon, în tați. 🙂 E f bine. Ține-o tot așa!!

  • Liliana

    Eu, când mi-am lăsat prima dată copilul mic cu soțul, l-am instruit: copilul e cuminte, tocmai ce a mâncat, e schimbat. Vă jucați, iar dacă începe să plângă, îl legeni puțin și adoarme. Plecasem pentru o oră. Totul a fost bine, i-am găsit dormind amândoi. Eu întotdeauna îi zic soțului meu că cea mai bună meserie pentru el e cea de adormit copiii.

    • Florina Badea

      Bun așa, câștigă și el un ban cinstit cu meseria asta! :))) Să facem un club cu tătici din ăștia, ar prinde bine, zic!

  • Pingback:Articole interesante de citit pe bloguri, 25 februarie 2018 | Iote Blog

  • Elena

    Noi am impartit tascurile din prima saptamana 🙂 desi eram reticenta sa imi las puiul chiar si pe mana pediatrului, m am fortat sa ma relaxez cu tatal. Pana la urma bebele e al amandorura 😀 nu are nici o frica de scutec, sta linistit cu bebe cat sa ma lase sa trag un somn neintrerupt de cateva ore, am plecat si 2 zile de acasa in primele luni fara emotii si evenimente nedorite. Mai greu de depasit dorul si nevoia mea de control. Cred ca tatii preiau mult din energia si vibe-ul nostru, al mamicilor… Daca o sa ii tratam ca pe niste incapabili, asa o sa se simta; sau daca ii lasam cu bebele singuri prima oara la 2 ani. :))

    • Florina Badea

      Da, să știi că și tații sunt stresați atunci când bebele apare în familie, din mai multe motive: că nu știu cum să se poarte cu el, că le e frică (normal, ne e frică și nouă) să nu îi facă rău din neștiință, că nu știu cum să se poarte cu el când plânge, că nu mai știu cum să se poarte cu nevasta lor și tot așa…adică nu e simplu deloc. Și nu le folosește la nimic să îi judecăm noi. În fapt, suntem o echipă, să nu uităm asta!

Publică un comentariu