Ce lucruri aș evita dacă aș vrea să slăbesc azi pentru prima oară

aș vrea să slăbesc

Am ținut prima mea dietă acum 20 de ani. De atunci, am mai ținut câteva, până când mi-am dat seama că nu dietele sunt soluția. Cine m-a sfătuit prima oară nici măcar nu m-a întrebat ceva despre obiceiurile mele de viață. Mi-a oferit direct o dietă. Am înțeles că funcționează și m-am bucurat. După care m-am întors la ale mele și kilogramele au revenit. Dacă m-ar fi întrebat, ar fi aflat că mâncam seara târziu, împreună cu soțul, ori în oraș (la fast food), ori acasă. Și ar fi lucrat acest obicei, iar problema se rezolva pe termen lung. Dar eu nici n-am înțeles ce făceam greșit, am continuat să fac la fel și n-am rezolvat decât temporar ce mă supăra. Dacă aș vrea azi să slăbesc pentru prima oară, categoric aș proceda altfel.

În schimb am învățat că trebuie să sufăr, ca să dau jos kilograme. Să poftesc pe lângă farfuriile altora, în timp ce eu mă țin de planul meu restrictiv.

Am învățat să mă supăr pe corpul meu că nu face ce vreau eu, ci continuă să facă ce vrea el. Normal, corpul e foarte deștept și e construit în așa fel încât să supraviețuiască în cele mai dure condiții. 

Am învățat să categorisesc mâncarea în ”bună” și ”rea”, să mă feresc de unele alimente și să consum obsesiv altele, care promit că mă slăbesc și mă fac mai vioaie. 

Am ținut aceeași dietă minune de câteva ori, atât de restrictiv, încât la un moment dat nu a mai funcționat, pur și simplu. Normal, îmi biciuisem corpul de prea multe ori și el primise deja mesajul de ”ceva rău urmează să se întâmple”. Așa că nu a reacționat în această luptă de care pe care. 

Dar cel mai rău și mai rău, pe termen lung, a fost faptul că eram atât de obsedată de planul de dietă, încât atunci când pofteam și doar gustam din orice altceva, un întreg dezastru se petrecea în mintea mea. Mă acuzam că nu sunt în stare și cedez ușor tentațiilor și pentru că picam și gustam ceva dulce, de obicei, nu mă mai puteam ridica în starea de eșec în care credeam că sunt. Fapt care atrăgea după sine o cascadă de căderi pentru restul zicei. Abordarea ”totul sau nimic” este specifică pentru toți care sunt ”experți” în diete. Pentru că le e greu să învețe echilibrul și încă nu au făcut pace cu ei înșiși, cu mâncarea și corpul lor. Pentru că nu se înțeleg pe ei și nu își înțeleg poftele, de unde vin. 

Nu întâmplător, în anii care au urmat, am avut probleme hormonale, probleme de fertilitate, probleme cu tiroida etc.

Dacă aș vrea azi să slăbesc pentru prima oară

  • Dacă aș vrea să slăbesc azi, nu aș mai fi așa înverșunată pe mine. 
  • Aș avea mai multă răbdare și nu aș mai restricționa atât de mult planul alimentar. În principal, nu aș mai mânca atâta carne. A fost o greșeală foarte mare, care m-a dat peste cap hormonal și mi- a atras probleme la rinichi, constipație din cauza dietei hiperproteice, printre altele. Și, în general, aș varia mai mult alimentele și mesele. 
  • Nu mi-aș mai număra caloriile până la obsesie. E ok să știi cât ”valorează” mâncarea din farfurie, dar nu e ok să te uiți la un biscuite și să nu îl apropii de gură că are x calorii, mai ales când nu mai poți de poftă lângă el. Și nici să stai cu pixul și carnețelul în mână la fiecare masă, sau cu aplicația, ca să notezi calorii. 
  • Nu aș mai strânge din dinți lângă acel biscuite, gândindu-mă că ce tare sunt, rezist ispitelor, ci aș învăța mai întâi de ce îmi doresc așa mult acel biscuite și cum să fac ca să nu mai ajung să îl poftesc, de fapt. 
  • M-aș mișca mai mult. Da, nu sală musai, nici sport de performanță. Dar să nu treacă o zi în care să nu fac numărul de pași și cel puțin o activitate sportivă minimă, de 30 de minute. După 40 de ani s-a văzut că fără mișcare corpul nu mai arată la fel.
  • Mi-aș lua ochii din cântar și m-aș concentra pe compoziție corporală și mai ales pe creșterea musculaturii, care să mă ajute în viitorul meu de femeie matură. 
  • Nu aș mai considera gătitul ceva sub demnitatea mea, așa cum știu că multe femei încă o fac. Aș alege feluri de mâncare simple, pe care să le fac repede și să le am mereu la îndemână. 
  • Aș fi mai atentă la mine și m-aș întreba de ce am atât de puțină încredere în mine. Ce încerc să acopăr cu mâncarea și de ce musai vreau să arăt skinny. Să văd de ce și de cine mă simt neiubită și de ce sunt așa de dură cu mine. 
  • În general, aș căuta să învăț blândețea în relația cu mine. Și nu aș mai accepta automat sfaturi din exterior, pe care să le implementez degrabă, dornică de rezultate, ci m-aș asculta mai mult. M-aș înțelege, m-aș strânge singură în brațe. Aș căuta să mă eliberez, nu să mă împovărez. 
  • Aș accepta că sunt om, că greșesc și că se întâmplă asta și în relația cu mâncarea. Că nu contează dacă pic, contează de câte ori mă ridic. ”Totul sau nimic” e cea mai păguboasă raportare la realitate, care, de obicei, nu doar în relația cu mâncarea se petrece, ci și în alte arii ale vieții. 
  • Mi-aș muta întâi atenția de pe mâncare pe ceea ce nu merge bine în viața mea. Aș accepta mai repede că există căi profesionale care mi se potrivesc mai bine sau alte echipe cu care să lucrez, că nu e un capăt de țară dacă renunț pur și simplu la ceva care îmi face rău, doar pentru că îmi planificasem eu ceva. Așa cum am făcut la final de 2014, când am renunțat la viața de agenție, pentru antreprenoriat. Așa am descoperit că pot avea mai mult timp pentru mine, pentru copii, pentru pasiunile mele, pentru redescoperirea mea.
  • Aș pune accent pe odihnă și relaxare, care parte importantă din procesul de slăbit și de refacere a organismului după perioadele de efort intens. 
  • Dacă aș vrea să slăbesc azi pentru prima oară, aș merge la un health&nutrition coach. Da, de când am început să fac coaching totul a devenit mai simplu, am căpătat mai multă claritate, am început să găsesc soluții la care nu mă gândeam, am început să mă descopăr cu adevărat și să mă reconstruiesc ca femeie adultă. Am ieșit, treptat, treptat, din mintea mea rigidă, să devin mai flexibilă și chiar mai spontană. Acest fapt m-a ajutat și în relația cu mâncarea, care s-a relaxat ușor ușor. Parcă am simțit că mă adaptez mai bine vieții de zi cu zi și că fac alegeri mai bune.  
  • M-aș bucura de mici plăceri ale vieții, care, în procesul de slăbire, sunt și ele parte importantă. Ce înseamnă acest lucru? Pur și simplu să accept că uneori poftesc alimente de confort, de obicei, de tip desert. Este motivul pentru care aleg ca în casă să am variante ale deserturilor mele preferate de la nutrivita.ro, dar fără zahăr, cum sunt madlenele cu lămâie fără zahăr. Ele îmi satisfac pofta de dulce, deși sunt complet fără zahăr, sunt moi și pufoase și au o aromă demențială de lămâie, cu doar 95 kcal. Sau cum e ciocolata cu lapte și fără zahăr, ori cea neagră – plină de beneficii pentru sănătate. Nu uit că, deși nu au zahăr, e bine să mânânc cu moderație, știți voi, ca franțuzoaicele.

În loc de concluzie

Dacă aș fi știut de la început tot ce știu azi, m-aș fi scutit de multe suferințe și de multe probleme de sănătate. Și m-aș fi bucurat de un proces de slăbire care să nu mă epuizeze, ci să mă transforme într-o persoană mai sănătoasă, căci acesta e obiectivul pe care îl uităm, de cele mai multe ori. Din fericire, reușesc azi, odată cu experiența și cunoștințele acumulate să mă ”repar” :), adică să mă echilibrez. Și mă bucur că pot face pentru clientele mele ceea ce nu am făcut pentru mine cu ani în urmă. Că pot să le ofer mai mult decât soluții pentru slăbit, ci programe educaționale de nutriție și wellness, care să le ducă în punctul în care să nu mai aibă nevoie de diete vreodată. Adică le ofer informația și instrumentele de care au nevoie ca să se elibereze din tirania dietelor și să devină independente. 

Un astfel de program e Wellness Fairy Factory, care începe acum, la final de septembrie și pe care l-am conceput pentru 12 luni, un program complex, care îmbină un mix potrivit de tehnici de coaching și dezvoltare personală, cu cele de training și consultanță, pentru a vă însoți pe drumul schimbării timp de 12 luni. Este un program intensiv, de nutriție și wellness, care vizează axa body-mind-spirit. Pentru că una dintre credințele mele este ”It is not all about food” (nu totul este despre mâncare). Căci pe un corp obosit și pe o minte copleșită, mâncarea sănătoasă nu își poate efectua pe deplin rolul ei tămăduitor.

Dragile mele, mai am câteva locuri și închid înscrierile zilele acestea. Aici puteți citi în detaliu și puteți efectua înscrierea simplu și ușor. Să fie cu rod și împlinire!

Related posts

Comments ( 2 )

  • Adrenalina

    Of, si eu am trecut prin diete drastice, prin saptamani de proteine, tone de grasimi sau infometari. De cca 1,5 ani am reusit sa ma stabilizez cu un nou stil de viata. Cred ca asta e cheia. Plus sa-ti mai faci si cate o pofta din cand in cand, ca sa nu te frustrezi si sa cazi apoi in cealalta extrema, a recompensarii extreme/

    • Florina Badea

      Asa cum zici, stabilizarea într-un punct în care să te simți bine și corpul să îți transmită și el același mesaj sunt foarte importante.

Leave a comment