Nu vă creșteți copiii într-o cultură a sărăciei!

cultura sărăciei

Aseara am vorbit cu prietena mea cea mai bună despre cum muncim noi fără întrerupere de când am terminat liceul. Și cum capetele noastre luminate nu s-au gândit niciodată doar la un ceva. Mereu am făcut în paralel mai multe lucruri. Ne-am căinat nițel și ne-an jurat un an sabatic, după care am râs de ne-am prăpădit, că ne-am dat seama că nu e posibil. Copiii noștri sunt prea mici ca noi să ne permitem să le anunțăm tații că plecăm cu bursă la Oxford. Pentru 1 an, nu pentru 1 weekend. Ne-am dat singure 2 palme și ne-am revenit. Ne-am întors la planul cu anii în jurul lumii de la pensie. Care pensie, vorba aia, că parcă ne vedem în acțiune și la 70 de ani. După care am vorbit pe mess nițel cu o colegă care face nițică educație financiară de cuplu și are un eveniment în plan. Și uite așa mi-a trecut prin cap să scriu despre bunăstarea financiară, fără de care e greu să te poți menține sănătos în zilele noastre. Plus despre cultura sărăciei, o mare greșeală pe care o putem face ca părinți.

De 1 săptămână nu mai am mașină. M-a lăsat în stradă. Știam că se apropie momentul, îmi spusese mecanicul care o vede periodic. Fără să intru în detalii multe, reparația mă costă 2,100 lei. Aștept să vină piesa și o vor monta repede. Acasă, la masă, am vorbit despre asta. Copilul cel mare era îngrozit, cu ochii cât cepele. Încerca să își dea seama dacă e o sumă mare sau mică. I-am dat câteva repere. Continua să rămână îngrozită. Am înțeles de ce când m-a întrebat: ”Păi și ai banii ăștia?”. Am râs nițel. I-am zis că da, doar că nu voiam să îi dau pe o reparație la mașină. Am simțit-o că răsuflă ușurată. Și m-am bucurat că a continut să mă întrebe:

– Dar e o sumă mare?

– Nu e nici mare și nici mică, i-am răspuns. Depinde de persoană, de venituri, de cheltuieli și de economii, de destinația banilor.

– Adică cum?

– Păi uite, când ai mașină, știi că astfel de neprevăzute apar. Adică te aștepți că dincolo de benzină, asigurări, rate, apar și reparații. Pentru ele e nevoie de un fond special.”

Și de aici a început lecția de pisiconomie, vorba reclamei. Nu era prima oară, dar cu picătura chinezească sperăm să educăm copilul responsabil și nu cu frica de bani.

M-a mai întrebat despre cei 2,000 de lei. Dacă nu îi dădeam pe reparație, ce făceam cu ei. Și așa mi-a dat prilejul să îi vorbesc iarăși despre economii.

Banii în vremea părinților noștri

Generația noastră a crescut în cultura ”să strângem bani pentru zile negre”. Îmi amintesc și acum cum o întrebam pe bunica ce sunt zilele alea negre și de ce la așteptăm. Nu pricepeam deloc acel ”dacă se întâmplă ceva rău”, cum nici azi nu îmi place perspectiva pregătirii de rău. Înțeleg de ce trebuie să fim prevăzători, dar încadrarea lucrurilor în acest negativ nu îmi trasmite o energie bună.

Apoi mai erau părinții noștri care nu ne vorbeau despre bani niciodată. Erau niște lucruri secrete, copiii nu știau despre bani, nu îi vedeau, nu cunoșteau salariile părinților și nici valoarea banilor. Așa am ieșit în lumea fără minima educație în ceea ce privește gestionarea banilor. Uitați-vă azi câți adulți se târăsc din punct de vedere financiar, după ce a făcut credit după credit, trăind aspirațional și fără simț de răspundere. Să mă iertați că vă zic, dar aici chiar e vina părinților lor.

Și ca să fie treaba treabă, indiferent de nivelul de finanțe, părinții spuneau ”n-avem bani”, ca nu cumva ăla micu să ceară ceva. Mai sunt și azi astfel de argumente. Când părintele nu vrea să îi ia ceva copilului, îi spune că nu are bani. Doar că e ok o dată, când poți motiva că ai ieșit în parc fără portofel. Dacă devine argument permanent, copilul va întreba într-o zi: ”chiar suntem săraci?”.

Vouă vă e frică de bani? Dar de sărăcie?

Gândiți-vă bine la ceea ce vreți să le transmiteți copiilor voștri. Găsiți alte argumente pentru care nu le satisfaceți toate cererile. Temporizați. Faceți distincția dintre nevoie și dorință. Exersați cu ei. Anxietatea legată de lipsa banilor (reală sau imaginară) o să vă crească copilul într-un fel în care pe moment nu vă dați seama. La urma urmei, nu contează câți bani ai, ci cum îi gestionezi. Sărac e cel care risipește tot ce are, nu uitați asta. Iar copiii trebuie să înțeleagă încă de mici acest lucru.

Nu vorbiți oamenii care trăiesc bine de rău! Nu vorbiți cu invidie, nu îi faceți hoți și nu încadrați banii ca pe lucruri rele. Crești copiii într-o cultură a bunăstării. Care nu înseamnă să le luați tot ce poftesc, ci să le arătați valoarea lucrurilor, pe ce merită să dai bani și pe ce nu. Care sunt cheltuieli pur și simplu și care sunt investiții.

Da, nimeni nu își dorește sărăcia. Dar să trăiești în frica de sărăcie, deși nu ai probleme cu banii, nu e tocmai un exemplu pentru copii. Frica nu va atrage niciodată ceva bun. Așa cum banii strânși pentru zile negre vor ajunge să fie folosiți chiar pentru zile negre.

Eu mereu le spun fetelor că e bine să fii pregătit pentru toate perioadele din viață. Că nu tot timpul câștigi mereu aceiași bani. Dar în perioadele de belșug, e bine să mai pui și deoparte. Pentru perioadele mai puțin productive. Și, în general, să stăpânești tu banii, nu să te stăpânească ei pe tine. Dacă îți e frică de ceva, dai acelui ceva putere asupra ta. E valabil și pentru bani.

Resurse utile, de la bunica la cărți și cursuri

Sunt multe de zis pe tema banilor, am mai scris de-a lungul timpului despre ei.

Dar ce vă pot spune e că m-au influențat unele lucruri, așa încât am devenit și mai conștientă și mai pricepută în ceea ce privește gestionarea banilor:

– Bunica: a fost prima care mi-a spus că în viață e bine să te întinzi cât e plapuma ta. Oricât de mult îți place plapuma altora, e periculos să o ai pe datorie.

– Părinții: care m-au încurajat să economisesc încă de la primele mele salarii, de la 19 ani. Nu mi-a plăcut atunci deloc ideea, în timp mi-am dat seama că a fost un exercițiu util.

– Soțul: care a urât creditele. 🙂 Bine, e vreun soț care să le iubească? 🙂 Așa se face că noi doar acum avem un credit serios și suntem cu ochii pe el, i-am pus un gând foarte rău.

– Cărțile: ”Tată bogat, tată sărac” și ”Secretele minții de milionar” au fost cărțile cu cel mai puternic impact asupra mea. Vi le recomand călduros.

– Platforma financialparenting.eu și Anamaria Ciuhuța: cu ea am avut multe discuții pe tema economiilor și investițiilor, vă recomand să intrați la ea pe site și să luați măcar un curs online al ei. Acolo sunt bani investiți cu adevărat. Cred că mai sunt câteva locuri pentru această serie. Ami a fost speaker la una dintre edițiile Mama Time Out, vă rog să citiți concluziile aici.

– Natalia Dabija: e un blogger pe care eu am început să îl citesc și care vorbește în detaliu despre finanțele în cuplu, aici. Budger Date Night mi se pare un eveniment foarte creativ, care va vorbi despre cât de important este să vorbești despre bani în cuplu și cum discuțiile despre bani vor duce spre alinierea obiectivelor și explorarea valorilor comune.

– Intuiția mea și propriul mod de a gestiona resursele: încă din 2002 țin evidența veniturilor și cheltuielilor, ceea ce mi-a permis o gestionarea a banilor ok. Mai ales că am evoluat și noi ca oameni, veniturile noastre au fluctuat de-a lungul timpului, au apărut copiii, pe rând, iar eu am plecat din rolul de angajat în rolul de antreprenor. Anul acesta am trecut la o evidență tabelară nițel mai complexă, care îmi permite să urmăresc cu ușurință unde se duc cele mai multe resurse și în cel luni. Găsiți online multe astfel de resurse, la Adrian Asoltanie am descoperit recent o variantă ok. Intrați pe site, e plin de resurse.

De 3 luni încoace fac ceva nou

Am început să mă plătesc întâi pe mine. Sunt în paradigma ”am muncit toată luna trecuta”, prin urmare încep plățile întâi cu mine, pentru că merit. Mă plătesc pentru mine, cea de peste 20-30 de ani. Pentru că mă iubesc. Și pentru că trebuie să am grijă și de mine, cea de atunci. Mă simt foarte bine când fac asta. Vă recomand!

Mi-ar plăcea să vorbim despre bani și despre sănătatea financiară! Ce părere aveți? Banii aduc fericirea? 🙂 Apropo de credințe limitative.

Am mai scris despre bani aici, aici.

Related posts

Comentarii ( 2 )

  • Maxx

    Buna Florina! Ce inseamna “ma platesc intai pe mine”? In sensul ca iti acorzi salariu, sau ca pui bani deoparte ?

    • Florina Badea

      Pot fi amandoua, in functie de tine si contextual in care te afli.

Publică un comentariu

This error message is only visible to WordPress admins

Error: No posts found.

Make sure this account has posts available on instagram.com.

programe de nutriție toamnă