Complicitate de așternut. Există perechea perfectă?

perechea perfectă

Hai ca v-am facut curioase, nu? 🙂 Ar putea la fel de bine să fie o poveste despre cum să reaprinzi focul după apariția copiilor. Sau cum să faci ca să te bucuri de o relație trainică și pe vecie. Sau despre sufletul pereche. Sau oricum s-ar zice, doar să vorbim despre cupluri care se potrivesc așa de bine încât nu îi desparte nimic, chiar dacă viața nu e simplă. La urma urmei, nu asta ne dorim toți: o viață grozavă alături de un partener cu care să ne potrivim de minune? Nu toți ne dorim să fim perechea perfectă?

Multă vreme am crezut că ne potrivim atât de bine pentru că ne asemănăm. După o perioadă, mi-am dat seama de cât de diferiți suntem, de fapt. Avem hobbiuri diferite, nu ne plac aceleași feluri de mâncare, ba chiar le detestăm, am petrece timpul liber de multe ori total diferit. După care m-am panicat și am zis că e ceva în neregulă cu noi. Dacă nu suntem perechea perfectă care am crezut că suntem? 🙂 Apoi am început să iau lucrurile mai ușor și să dau la o parte copacii, ca să văd toată pădurea. 

M-am maturizat când am înțeles că oamenii au dreptul să aibă hobbiuri diferite și să le practice separat, chiar dacă sunt parte dintr-un cuplu. Sigur, cu măsură și fără să taie mult din timpul de petrecut cu celălalt. 🙂 

Mi-am dat seama că e chiar ok ca eu să nu mânânc miel și ciorbă de burtă, dar ele să se afle pe meniul lui de Paști ori de Crăciun. Sau să și le facă singur ori să comande când și unde are chef (noroc că nu are chef prea des!). La urmare urmei, asta nu ne împiedică să trăim bine merci împreună. 

E în regulă și când ne dăm seama că preferințele pentru unii oameni din cercul de cunoștințe sunt diferite. Aia e, simțim că ne conectăm cu unii oameni, în timp ce cu alții nu avem pic de chimie. Fapt care nu ne-a împiedicat de-a lungul timpului să fim ok din punct de vedere social, că doar suntem adulți, nu-i așa?

A, mai sunt SF-urile. Pe care eu le-am ignorat în primii noștri ai împreună, în timp ce el pierdea nopți să revadă SF-uri preferate. Mi-am dat ochii peste cap, m-am prefăcut apoi că pricep și vorba aia, fake it till you make it (prefă-te până când chiar îți iese), am ajuns să înțeleg că nu face rău relației o amărâtă de serie Alien (sorry) sau un Star Wars. 🙂 

Nici el nu poate uita cum ședeam eu pe vremuri ca un mititel la plajă, cu ochii pe ceas, bine cremuită, 10 minute pe față, 10 pe spate și 10 pe fiecare laterală. Timp în care el nu mai știa ce să facă decât să se arunce în valuri, fără speranță. (Ce vremuri! Azi nu mai există așa ceva, pentru că nu mai stau la soare – nu îmi mai place și nici nu mă lasă copilele). 

Dar dincolo de preferințele diferite, ce ne face să fim perechea…perfectă?

Când povestim că e vorba de iubire, transformată o dată cu timpul, auzim ochii dați peste cap. 🙂 De fapt, doar ea ne face să trecem peste diferențe și să ne concentrăm pe ce avem în comun. Ea ne oferă acel sentiment de complicitate pe care îl trăim și pe care îl transmitem cunoscătorilor. Acele priviri de ”știi tu de ce facem asta” sau simpla alăturare a umerilor noștri în timp ce lucrăm la ceva împreună. Acel zâmbet pe care îl simțim de fiecare dată când ne luăm de mână și ne amintim cât de bine s-au potrivit mâinile noastre prima oară. Acele atingeri ale pielii noastre, care seamănă atât de mult la textură, gust și miros. Acel parfum misterios care ne învăluie când suntem împreună.

În rest, povestea noastră e despre multă răbdare unul cu celălalt, despre armonie, care s-a șlefuit cu timpul (ca și răbdarea), despre plăcerea de a petrece timpul împreună, de toate felurile, despre completare (eu aleg paste de pe raft și el își dă seama că nu am luat ingrediente pentru sos :)), despre echilibru – în vorbe, acțiuni, alegeri și înfăptuiri, despre dorințe și nevoi împlinite de fiecare pentru celălalt, dar și pentru sine (nu e rău să începi uneori cu sine), despre valori comune (noi avem ca valori familia și sănătatea). 

O poveste pe care am făcut-o doar noi să crească în intensitate, nu am așteptat la nimeni să facă asta în locul nostru, nici măcar unul la celălalt. Pentru că am învățat că fiecare e responsabil de capătul lui de relație. O poveste nu mereu strălucitoare, ci uneori cu gust de amar, nu pentru că așa am vrut, ci pentru că mai intervine și hazardul. Dar toate ne-au făcut să devenim, în timp, ca timbrul și plicul, ca genele de dimineață sau ca sacul cu petecul, cum se zice în popor. Oricum s-ar zice, am devenit de o potrivire și o asortare profundă.

Dar există perechea perfectă? 

Eu zic că DA. Fiecare pereche care rezistă timpului și e fericită e perechea perfectă. 

Voi ce credeți? 

Am scris acest articol la invitația prietenilor de la Lenor, care au lansat perechea perfectă Lenor detergent + Lenor balsam: un mix de curat strălucitor și parfum încântător. Amândouă își fac treaba bine separat, dar devin desăvârșite împreună. Ca-n viață. 

perechea perfectă

Sursa foto: arhiva personală

Related posts

Leave a comment