Dacă vrei să faci ceva, găsești o cale, dacă nu vrei, găsești o scuză

găsește o cale

Luna septembrie a fost cu muncă multă. Abrupt, după o vacanță mai lungă. Așa că simt nevoia să împart cu voi niște learning-uri, că așa ne șade bine în comunitate. 🙂 Prin natura joburilor (consiliere nutriție, blogging, training, consultanță în comunicare), interacționez cu multă lume. Așadar, nu se știe cine dă și cine primește din această interacțiune. Am învățat multe de la voi, cititorii (da, sunt și domni care citesc blogul), dar și din toate celelalte proiecte. Însă, pe alocuri, mai și obosesc.

Gura lumii zice că sunt calmă. Dar apele liniștite sunt adânci. 🙂 Cel mai tare mă obosește procrastinarea. Adică văicăreala aia permanentă și fără o dorință anume de a fi ajutat. Apoi, am devenit rezistentă la cei care se opun la orice, că știu ei mai bine. Și găsesc câte o scuză în permanență.

Gigi Contra și Gigi scuză, luați o pauză!

E obositor să joci permanent rolul de Gigi Contra ori de Gigi Scuză. Poate pentru tine, Gigi, nu e, dar serios că îi deranjezi pe toți ceilalți. Uite, eu sunt unul dintre cei care obosesc. Și renunță la polemică. Jur că nu vreau trafic cu orice preț. Vreau oameni activi în comunitate, cu care chiar să mă înțeleg…nu din priviri, dar din cuvinte da. Că așa dacă ne tot întrebăm despre ce a vrut să zică autorul, sigur găsim ceva. Și vorba aia, dacă vei căuta tot răul și urâtul în lucruri, doar pe ele o să le vezi.

Tu, cel încântat de rolul Gigi, alege-ți și tu cu atenție mediile unde să îți joci rolul. Ca să fii eficient, nu de alta. Prin unele locuri oamenii chiar se adună să facă/schimbe ceva, nu doar small talk și trafic așa, de amorul timpului liber.

De exemplu, urmăresc fascinată o cititoare de bloguri, care intră la fiecare și zice ceva de rău. Ba că e bloggerul prost, ba că nu e deschis la opinii, ba că ea știe mai bine și tot așa. Ba i se pare că cineva a copiat ideea altuia (posibil) și ține să o menționeze cu tag. Vestitorii dreptății pe online, ce să mai discut aici, că mă simt offtopic cu introducerea asta mare. Chiar mă gândesc să rescriu titlul articolului cu ”Dacă nu ai ceva bun de zis, mai bine tine-ți gura!”.

Un lucru bun din toate aceste interacțiuni e că am început să îi miros pe Gigi. Cam de la prima întâlnire, fie că e online, fie că e offline. Toți Gigi vin cu scuze multe și povești despre cum nu se poate face ceva. Și că ei știu și despre aia și despre cealaltă. A început să îmi fie clar din prima că oamenii aceștia nu vor să facă nimic, de fapt. Sunt inventatorii scuzelor de pe pământ.

E și motivul pentru care vreau întâi să mă lămuresc cu privire la gradul de motivație al oamenilor cu care lucrez. Abia după ce mă asigur că au trecut de fazele de precontemplare și contemplare, batem palma. Altminteri, ajung să lucrez cu cineva și eu să îmi doresc mai mult decât el reușita lui. Ceea ce nu e ok. Nu e ok ca eu să fac follow up continuu, nu e ok că doar eu să vreau să meargă lucrurile, iar el mereu să aibă o scuză.

Suntem oameni, greșim, întârziem, anulăm uneori pe ultima sută de metri pentru că pisicii noastre chiar i-a fost rău. Dar când devine un model? Aproape ajung să mă aștept ca la unii să vină cu o scuză. Și vin, garantat. Am prins experiență, nu-i așa?

Dacă vrei să faci ceva, găsești o cale!

Mai știți rochița aia obscen de scumpă pe care trebuia să o aveți? Da, până la urmă a fost a voastră. Ca și mașina luată în leasing, deși vă lasă fără bani lunar. Și toate dorințele alea ascunse și aprige. Mai ales tipul ăla cu ochii verzi. 🙂

Nu-i așa că părea imposibil să le aveți, la început? Și până la urmă au fost ale voastre. De ce? Pentru că le-ați vrut așa de mult încât ați găsit o cale să ajungeți la ele.

Morala poveștii de azi

Oamenii se împart în 2 categorii:

  • cei care vor să facă ceva;
  • cei care nu vor să facă mai nimic; acestora le place doar să vorbească și să piardă timpul altora.

Cei care chiar vor să facă ceva, vor găsi mereu o cale! Pentru că atunci când chiar vrei, parcă toate drumurile ți se deschid, toată lumea înconjurătoare se oferă să te ajute și toată energia lor bună te conduce pe calea deschisă. E chiar imposibil să nu ajungi să faci acel lucru.

Dacă nu îți dorești musai acel lucru și doar cochetezi cu el, dacă doar vrei să ai o opinie pe seama lui, mereu vei găsi scuze că nu iese acel lucru. Aici intră Gigi Contra și Gigi Scuze, cred că v-ați dat seama deja.

Și da, acest material poate fi interpretat ca unul în care îmi zic și eu of-urile ori frustrările, cum vreți să le ziceți. Că prea periculoasă e această atitudine de ”political corectness” sau îngăduință pentru orice. În felul ăsta nu o să învățăm niciodată că pur și simplu lucrurile au niște limite și că e binevenit să ne gândim și la celălalt și la impactul vorbelor și acțiunilor noastre, nu numai la noi. Vorba aia, it takes 2 for a dance. Și dacă ne călcăm pe picioare în timpul dansului, e neplăcut. Și rămâne un  gust amar după experiență. După care, a doua oară nu mai vrem să repetăm experiența.

Da, sunt mai multe idei în materialul de azi, condimentate cu ceva emoție și din partea mea. E pestriță lumea în care trăim, cu oameni de toate felurile, cu niveluri diferite de educație, bun simț, implicare, dorință de a face lucruri. Normal că acceptăm toate aceste lucruri. Dar cu o limită. Așa cum e normal să ne și dorim să ne protejăm de poluare și de oamenii toxici. Pentru protejarea sănătății noastre emoționale.

Rămâne la interpretarea fiecăruia mesajul textului meu. Sunt bucăți din noi toți pe aici. Și da, asemănarea cu personaje reale nu e întâmplătoare.

Sursa foto: aici

Related posts

Publică un comentariu

programe de nutriție toamnă