Lasati mamele care nu alapteaza in pace!

Sustin alaptarea! Sustin mamele care alapteaza! Sustin alaptarea copilului la cerere! Sustin tot ce este firesc si natural, asa incat mama si copilul sa se bucure impreuna de aceste momente. Vorbesc pe blog si in proiectele in care sunt invitata despre importanta alaptarii, atat timp cat se poate si cat copilul si mama isi doresc. Dar nu pot sa nu vad cat de judecate sunt mamele care, din motive personale, nu (mai) alapteaza. Sunt judecate, admonestate si aspru criticate in public de toti strainii, oameni despre care ele nu au auzit niciodata si pe care nu ii cunosc.
Odata cu venirea pe lume a bebelusului, toata suflarea din jur este preocupata sa o preseze pe mama din toate partile si sa ii aminteasca de indatoririle ei de proaspata mama. Indiferent de faptul ca cei interesati si sfatosi au trecut prin aceasta experienta sau nu. Chiar daca au experiementat si ei esecul alaptarii. Si indiferent de cat de dispusa e mama sa ii asculte sa nu. Femei sau barbati, mame sau femei fara copii, bunici si matusi, toata lumea vrea sa afle daca ai lapte si cat! Trebuie sa stie cat bea bebelusul, iar mama trebuie sa le spuna cu exactitate cat.
Daca alaptezi pana la 6 luni, vei fi intrebata de ce numai pana la 6 luni. Daca alaptezi pana la 1 an, ti se spune ca poate e cazul sa mai lasi copilul liber (de parca lucrurile asa ar functiona). Daca depasesti 2 ani ti se spune ca e o relatie bolnava si e cazul sa o incetezi. Repet, de catre oameni care nu te cunosc sau te cunosc prea putin si care chiar nu ar avea nicio cadere sa iti spuna nimic, daramite sa dea sfaturi in alaptare.
Dar cea mai mare batalie de-a dreptul trebuie sa o duci daca esti o mama care nu reuseste sa alapteze sau o face prea putin sau oferi supliment de lapte praf bebelusului. Pentru asta nu te va ierta nimeni – de la tot online-ul unde esti activa (grupuri de discutie sau platforme pe care comentezi sau pui intrebari), pana la locuri unde mergi cu traistuta de biberoane si lapte praf. In clipa in care ai scos biberonul si laptele, simti privirile acuzatoare ale celor din jur, daca esti singura, in cel mai fericit caz. Daca esti cu cineva, mai mult de jumatate de discutie va trebui sa o porti in jurul acestui subiect si sa povestesti ce s-a intamplat de nu alaptezi copilul. In timp ce persoana din fata ta iti da sfaturi (nesolicitate) despre cum ar trebui sa faci si cat si cum. Si mai ales cati ani a alaptat ea. Si ca laptele praf e moartea, plin de E-uri si aditivi care iti vor transforma copilul intr-un obez si un bolnav de toate bolile pamantului. Nu vede nicio clipa ochii umezi pe care ii ai tu, nu simte strangerea de inima care nu te paraseste toata intalnirea si nu vede lacrimile care aproape te-au podidit. In niciun caz, nu are de unde sa isi dea seama cum va fi restul zilei pentru tine, cand ajungi acasa si plangi in perne si iti spui ca mai bine nu mai iesi din casa si de langa casa decat sa porti o asemenea discutie zilnic. Mai mult, de unde sa stie ca urmatoarele zile le vei petrece inchisa in tine gandindu-te ca nu esti o mama buna si ca nu ai facut suficient pentru bebele tau. Si ca, intr-o zi se va imbolnavi, numai si numai din cauza ta, care nu esti buna de nimic si nu ai fost buna nici macar sa faci ceva natural precum alaptarea. Pe vremuri, ti se spune, toate femeile isi alaptau puii, pentru ca nu le era lene, cum iti e tie, sa ii dai copilului sa suga. Esti o lenesa si nu te straduiesti suficient, care va sa zica! 🙁
In online, pericolul e si mai mare. Dincolo de faptul ca te judeca toate grupurile din care faci parte daca indraznesti sa intrebi orice despre biberoane si tetine, mai sunt specialistii care, in loc sa te consilieze, dau cu tine de pamant cu prima ocazie. De nu iti mai arde sa te arati la fata cu lunile si anii, pana iesi din zona in care e acceptat, in medie, sa nu mai alaptezi copilul. Nu comentez atitudinea consilierilor si nici modul cum se promoveaza fiecare, spun doar ca mi-as dori sa vad mai multe activitate din partea lor in spitalele de stat, dar si in cele private. Am fost personal consiliata, intr-o maternitate privata, de un consilier in alaptare, care m-a uimit prin agresivitatea cu care m-a abordat si pe mine si pe bebe. Nu mi-a cerut voie sa puna mana pe copil si nici pe mine sau pe sanii mei. Cum sa va zic, plateam servicii de 5 stele, ma asteptam macar la o atitudine mai molcoma. Cum ziceam, pentru ca nu am facut o documentare in detaliu pe tema consilierii si a activitatii consilierilor in alaptare, nu ma pot da cu parerea mai mult. Sigur sunt activi, doar trebuie sa ii gasiti pe cei cu care rezonati si sa le cereti ajutorul inca din primele zile. Contactul cu persoana potrivita si chimia dintre voi cu siguranta va fi factorul decisiv in aceasta experienta. Daca simtiti ca nu va potriviti cu un consilier, nu renuntati de tot la ideea de a cere ajutor, doar cautati o un alt consilier, cu care sa simtiti ca va conectati. Nu renuntati usor! Orice ajutor e mai bun decat niciun ajutor!
Altminteri, draga strainule, ce treaba ai tu cu laptele meu si cu bebelusul meu? De ce trebuie sa ma evaluezi tu pe mine, calitatea si cantitatea laptelui meu? Cine esti tu sa imi spui ce e mai bine pentru mine si pentru copilul meu? Ti-am cerut vreodata parerea? Te-ai gandit ca nu ai cum sa ma judeci pe mine si viata mea, atata timp cat nu stii nimic despre noi? De ce ti se pare ca alaptatul copilului meu e dintr-o data cel mai important subiect pentru tine, in care ai devenit expert? Imi cresti tu copilul si contribui cu ceva in viata lui? Cine esti tu sa imi spui detalii despre laptele formula si ca e daunator pentru copilul meu? Ei bine, afla ca nu e daunator, ca nu vrea nimeni sa omoare copiii, ci doar sa ii hraneasca cat mai mult posibil, asa incat sa le ia banii mamelor. Suntem constiente de asta, fii pe pace. Si ne asumam. Dam banii astia asumat.
Stii ceva, straine? Hai sa iti spun eu, ca stiu eu, ca mama de copii, unul alaptat mult timp si unul alaptat foarte putin. Sunt sigura ca bebelusii mei nu vor ajunge obezi deloc pentru ca acum consuma lapte praf si nici ca vor face diabet sau boli cardiovasculare in viitor pentru ca eu i-am hranit cu lapte praf in primii lor ani. Pentru ca grija mea pentru ei nu se opreste aici, la perioada cat ei mananca lapte la toate mesele. Grija mea pentru alimentatia lor va continua pana in adolescenta. Crede-ma ca degeaba i-as alapta pana la 3 ani, daca dupa 3 ani ii servesc cu pufuleti, cartofi prajiti, carne non stop si covrigi. Si tot degeaba e daca nu ii invat sa manance acasa, sanatos, gatit de noi cu dragoste. Si tot degeaba ii alaptez, daca dupa intarcare le pun sticlele de sucuri la indemana in fiecare moment al zilei. Si exemplele ar mai putea continua, dar cred ca ai prins ideea, draga strainule.
Cat priveste legatura dintre mama si copil, ea se creeaza din primele clipe cand bebe se formeaza in burtica. Acolo e un miracol care se petrece si care ramane miracol toate cele luni si dupa nasterea bebelusului. Tinem piscoteii la pieptul nostru si pe piele, chiar daca ii hranim la biberon. Ne conectam cu ei prin piele, prin privire, prin ras, prin caldura care ne invaluie pe amandoi, prin miros, prin toti porii nostri. Lasati prostiile si nu le mai spuneti mamelor care nu alapteaza ca nu se vor putea conecta cu bebelusii lor si ca sunt mai putin mame! La primul bebe crezi orice si poti cadea in cea mai adanca depresie pentru orice lucru care ti se spune de pe margine.
Asa ca vedeti-va de treaba voastra, strainilor, lasati mama cu puiul ei, sa il hraneasca cum poate ea mai bine, alaptat sau cu lapte formula si cu multe iubire! Lasati-i sa se bucure de o perioada care oricum trece mult prea repede! Sunt atat de ocupati cu treaba lor acolo impreuna, incat m-as rusina sa ma bag aiurea intre ei. Ganditi-va la asta!
Pentru copil, cea mai buna mama e mama lui! Amintiti-va asta in fiecare clipa a vietii voastre, mamelor care alaptati si mamelor care nu alaptati! Cand va este mai greu, ganditi-va ca sigur faceti ce e mai bine pentru copii, pentru ca VOI sunteti mamele lor!
Lasati judecata, dragilor! Uitati-va la voi in ograda si preocupati-va de alimentatia copiilor vostri si a voastra, indiferent de varsta. Si voi, dragile mele, mame care hranesc copiii la san si mame care hranesc copiii la biberon, nu va mai judecati intre voi! Fiti prietene, fiti intelegatoare si sustineti-va una pe cealalta, fiti empatice si blande una cu alta, asa cum sunteti cu pufosii vostri mici. Ca de la mama la mama, care trece prin atatea greutati, indiferent de laptele pe care il are sau nu ii sani. Eu am trecut prin ambele experiente si stiu prea bine ce inseamna. Deci va inteleg pe fiecare. Dar nu va inteleg cand va judecati intre voi. Acesta este un mesaj de pace pentru noi toti!
Am scris aici despre cum arata cea mai buna mama. Si aici un material complet despre cum putem alege biberoanele cele mai bune pentru bebelusi. Sa va fie de folos!
Miruna Ioana, blogger la Siblondelegandesc.ro, medic si sustinatoare a alaptarii, a scris o scrisoare care pe mine m-a emotionat foarte tare. Va invit si pe voi sa o parcurgeti, in felul acesta poate aducem linistea in sufletele noastre!
Daca doriti sa fiti la curent cu noutatile de pe blogul de viata sanatoasa, puteti da LIKE paginii de Facebook sau va puteti abona la Newsletter!
Sursa foto: aici

Related posts

No Comments

  • eumiealmeu

    Eu înțeleg foarte bine acest mesaj. Am avut lapte din belșug, nu eram leneșă, oricând aș fi vrut să îl alăptez, dar el a decis să nu mai sugă de la sân, i se părea prea greu și prefera biberonul…
    Nu mi-a plăcut deloc să renunț la asta, pe la 8 luni, dar nu mai puteam îndura, să-mi pun laptele în biberon și apoi să-l bea el…
    Mai ales că era cel mai minunat moment de intimitate…
    Dacă mai striga și cineva la mine… huideo, femeie care nu ai grijă de copilul tău, cred că muream, la cât de dificil mi-a fost să trec prin acea criză…

    • Florina Badea

      Da, draga mea, inteleg si eu ce zici, pentru ca am fost acolo. De fapt, am fost de ambele parti, cu bebelusii mei, pe rand. E mult mai complex totul, ca sa putem judeca asa alb sau negru, de fapt.

  • Schmitza

    Florina 🙂 … uite eu alăptez de 11 luni și un pic. Mi se pare miraculos. Băi…dar e al naibii de greu. De ce zic asta? Din 4 motive mari și late:
    – dieta alimentară. Aș vrea să bag să beau 3 cafele poate, sau un pahar de vin în loc de o gură, sau să mănânc fffff condimentat. Ei bine…totul cu moderație…mi-e greu să fac totul cu moderație.
    – mănânc mult mai mult decât aș dori. Alăptatul mă stoarce de energie…și mănânc soro. Și tare aș vrea să revin și eu la formele dinainte de naștere.
    – expunere, prea multă expunere. Ca să nu umblu cu cioara vopsită o să zic că m-am săturat eu de țâțele mele. Le văd prea des. Și-au modificat forma, una e mai mică alta e mai mare și e vizibil….iar bărbată-miu…ce să mai zic…la cât s-a bucurat de dimensiunea lor din timpul sarcinii…acum cred că i s-a acrit de atâtea țâțe. Ba chiar în perioada în care cea mică mă mușca (a fost și o astfel de perioadă-crâncenă) mi-a spus: Poate-i momentul să o înțarci. Poate ăsta-i felul naturii de a pune capăt alăptatului.
    – dependența. Uneori mă gândesc bine înainte de a pleca și a o lăsa cu soțul meu.
    Mi-ar plăcea să nu mai alăptez. Însă are momente în care refuză să mănânce. Stau să-i erupă un nou set de dinți. În seara asta de exemplu a adormit fără să sugă. A stat la pieptul meu și apoi s-a întors cu spatele și a adormit.
    Aseară am fost plecată de acasă și a adormit la tatăl ei în brațe în 3 minute.
    PS: despre debutul alăptatului nici nu mai pomenesc…poate fi năucitor de greu. Am auzit și povești horor legate de înțărcare.

    • Florina Badea

      Povestile sunt atat de personale…tocmai de aceea e greu sa judeci. Si legate de alaptare si de intarcare si, in general, de parinteala.
      Dar tu povestesti mereu atat de frumos si onest despre experienta ta, incat e o placere sa ne scrii aici. 🙂 Parca sunt acolo langa voi. 🙂 Abia astept sa o cunosc pe Iza!

  • Mara

    Iubita mea,te inteleg si-ti inteleg mesajul de pace….Pentru tine si pentru cei “binevoitori”o sa spun o poveste…acum 40 ceva de ani ,o tanara a adus pe lume o minune de baietel….pana aici,totul bine ….copilul fomist…..mama avea lapte, dar nu i-a aratat nimeni cum se alapteaza, nici nu i-a spus ca puiul s-ar putea sa aiba fren lingual, nici pozitia corecta de alaptare, asa ca dupa o saptamane de chin, cu multiple rani (pana la sangerare), a fost nevoita sa recurga la alaptarea cu lapte de punga (nici macar lapte praf)……si stii ceva?…cu multa dragoste, cu tot efortul pe care-l cerea o astfel de alaptare, baiatul a crescut frumos, sanatos…asa ca cei care-ti dau astazi sfaturi sau te agreseaza cu “intelepciunea”lor sa ma intrebe pe mine…..:)

    • Florina Badea

      Multumim, Mara! Ca ne spui povestea ta! Sa mai vii pe aici!

  • Andreea G.

    Iti multumesc pentru acest articol. L-am citit cu lacrimi in ochi. Pentru prima oara, in cele 3 saptamani de la nastere, am simtit ca mai e cineva langa mine, inafara de sotul meu. Ma chinui sa alaptez, numai eu stiu prin ce trec zilnic, in fiecare noapte. Ii dau si completare. Fapt pentru care am fost judecata pana si de femei care nici macar nu au copii. Am noroc cu sotul meu care ma sprijina, care e langa mine de fiecare data cand o mama binevoitoare incepe sa ma agaseze cu sfaturi si link-uri despre alaptare si sa imi spuna cat de important e. Il deranjeaza si pe el sa ma vada in lacrimi in momentele in care nu mai rezist psihic in fata acestor mame…nu vreau sa renunt la san, oricat de greu este, insa bebe adoarme in 15 minute la san, apoi refuza sa mai manance si plange de foame cu sanul in gura. Am mers cursuri despre alaptare, stiu importanta laptelui matern, insa nu imi pot lasa copilul sa planga incontinuu ca ma incapatanez eu sa ii dau san. Nu e comod nici sa te dai jos de x ori pe noapte, sa mergi in bucatarie pentru a-i prepara laptele praf. Este adorabil atunci cand sta la san! Si acele 10-15 minute sunt minunate pentru mine. Intr-adevar sunt momente de nedescris. Insa, mai mult ma doare sa il vad cum plange cu sanul in gura, rosu la fata.
    Iti multumesc din nou, pentru acest articol.

    • Florina Badea

      Draga mea, am citit si eu cu ochii in lacrimi ce ai spus. Pentru ca ma regasesc si eu. A fost atat de neasteptat, pentru ca era a doua oara. Si totusi, asa a fost. Si am ajuns la formula. Mi-ar fi placut sa fie lapte pana la 1 an macar, dar ea nu mai voia, pompa nu mai avea ce sa scoata, pentru ca eu ma stresam…Cerc vicios. Am plans nitel si apoi am mers mai departe. Bebita e minunata, indiferent de ce lapte a mancat! Totul e in capul nostru si in prejudecati. Te imbratisez! Fii impacata cu deciziile tale!

  • ami

    Eu militez pentru mama liniștită și fericită alături de bebelușul ei. Ori că îi da lapte praf ori că alăptează, dacă mama e fericită e bine așa. Am întâlnit mame nefericite, probabil cu depresie care alăptau mecanic, că așa trebuie. Trist. Și am mai auzit și varianta că alăptarea e pentru mamele sărace că nu au bani de lapte praf. Și compătimită de cei din jur…
    Eu sunt la bebelușul numărul 4 care îl alăptez și de curând i-am introdus seara la culcare un biberon cu lapte și cereale pentru că am simțit că nu prea mai pot. Așa am procedat cu fiecare din ei. Când am obosit am zis parțial stop! Am nevoie de un pic de ajutor. Copii nu au nevoie doar de hrană fizică ci și sufletească. Deci au nevoie de o mamă odihnită, fericită.
    Toate cele bune.
    Ami

    • Florina Badea

      Ami, felicitari pentru cei 4 pui ai tai! 🙂 Sa fie sanatosi si fericiti! Imi place mult mesajul tau. Echilibrat si pacifist. Iti multumesc ca ti-ai facut timp sa scrii aici, sper sa inspire cat mai multe mame! Si sa le linisteasca! Imbratisari!

  • Oana

    Foarte bun articolul. Am un bebe de 2 luni, alăptez și completez cu formula pentru ca, deși am fost la 2 consultanți de alăptare, tot nu am reușit sa alăptez exclusiv. De la manichiurista la preotul care a venit sa ne binecuvânteze casa, de la vecini pana la colegi de munca, asta e întrebarea care ii macină pe toți. Am obosit sa ma tot justific, și de multe ori simt ca am eșuat. Și deși am înțeles ca doar 12% din femeile din România alăptează, parca toate sunt doar in jurul meu, ca sa îmi amintesc ca eu nu am reușit. Ma bucur pentru ele, dar sunt trista pt mine. Și oricât as vrea sa trec peste, articolele cu beneficiile alăptării nu fac decât sa îmi sublinieze ca eu nu i le pot oferi in totalitate. 🙁

    • Florina Badea

      Da, din pacate, campaniile pro alaptare ajung mai mult sa afecteze emotional unele mame, decat sa le ajute. Prin pozitionarea lor sau chiar inversunarea cu care transmit mesajele. Nu te lasa afectata, gandeste-te ca tu singura stii ce e mai bine pentru copilul tau, dar si pentru tine, in acelasi timp! Te imbratisez! Fii puternica!

  • Pingback:Ce fac eu ca sa raman sanatoasa la cap sau cum a fost in vacanta in Scandinavia - Florina Badea

  • Miruna

    ei, copiii tăi obezi, ar fi și culmea! Știi care e chestia, că găsim prea multe scuze pentru problemele noastre. Asta e ca și aia ”suferă cu glanda, săraca de ea”. Hm, chiar așa?
    Dar, laptele praf dă o predispoziție pentru asta, nu înseamnă că te faci obez din cauza lui, dar din a ciocolatei cu tona/zi, precis da. Cam asta e.
    În rest, avem nevoie de texte din astea. Mare. Felicitări.

    • Florina Badea

      Miruna, in orice decizie, exista un risc…asta e clar. Dar copiii nu trebuie sa flamanzeasca – si asta e clar. Laptele praf nu e moartea! Sustin asta, ca mama care am si alaptat si care a folosit si formula, dar si formula speciala antireflux! Si le cam stii pe amandoua! Eu cred ca e foarte important si cum continuam dupa alaptare/formula!

  • Diana

    Nu e chiar asa. Reactiile apar de la inceput de la cele care nu alapteaza impotriva celor care alapteaza. Daca ii dai biberon nu se prea uita urat, daca ii dai san deranjezi multe mamici. Foarte multe mamici nu ar face nici un pic de efort pt a alapta. La foarte multe li se pare anormal ca bebe vrea in brate/ la san in primele luni si nu inteleg ca viata se schimba dupa ce apare un copil. La multe nu le convine ca bebe e asa de atasat si vor sa nu depinda de ele cu papa. Nu zic, sunt motive pt a trece pe lp. Nu judec, inteleg. Insa unele nu fac nici macar un minim de efort sau chiar nu vor. Hai sa privim realist. Si da, se fac campanii proalaptare pt ca e de-a dreptul jenant procentul celor care alapteaza si aparent alapteaza tigancile si alea care nu au bani. Analizati prima data cine judeca. E o problema de gandire si un subiect tabu la noi.

    • Florina Badea

      Adevarul este ca depinde mult de locul din care te uiti. Dar sunt de acord ca este mic procentul mamelor care alapteaza. E nevoie in continuare de informare si educare. Dar sa fie subiect tabu, nu cred. Poate e un subiect care nu e suficient de aprofundat, zic eu.

  • Catalina

    Nu inteleg de ce se simt asa de oropsite mamele care nu alapteaza. Din perspectiva unei femei care a alaptat vreo 2 ani iti spun ca sunt mult mai mari sansele de a te izbi de tot felul de parerisme cand alaptezi decat cand nu o faci. Ce e condamnabil e ca unele dintre pareri eronate vin din partea personalului medical gen neonatologi sau pediatri care nu stiu cum functioneaza alaptarea in ciuda faptului ca au de a face cu bebelusi. De multe ori ei sunt cei care directioneaza mamele dornice de alaptare in directii gresite. Saptamana alaptarii nu e despre a face pe cineva sa se simta inferior, ci despre informare. Mie mi se pare ca s-a ajuns in situatia absurda in care simpla mentionare a alaptarii e perceputa ca pe o acuza. Poate ca ar trebui ca mamele care nu au alaptat sa dea si ele dovada de empatia pe care o tot pretind.

  • Pingback:Voi, cele care nu ați alăptat, ce aveți de zis? Cum vă simțiți în săptămâna alăptării?

  • Pingback:Dragă mamă care nu ai putut alăpta - SuntPitic - Blog de Parenting

Publică un comentariu