Cele mai importante lecții de parenting învățate de la copiii mei în 10 ani

lecții de parenting

”Florina, dar tu știi ca ești însărcinată, da?”. Urmează o pauză, cred pentru o clipă că medicul vorbește cu altcineva. Mă uit către biroul asistentei, dar nu mai e nimeni în cabinet. Cu mine vorbește, îmi trece prin cap! Mă uit la ea, mă uit în monitor și aproape cad de pe masa de ecografie. După alte câteva secunde încep să plâng de emoție. Printre lacrimi văd bebelușul de câteva săptămâni, pe care îl așteptam demult și mi-l imaginam în fiecare zi. Se întâmpla acum 10 ani și avea să fie începutul unor adevărate aventuri pentru mine, cu multe lecții de parenting învățate.

A doua oară era iarnă și frig. Știam de o săptămână, doar amânam să iau un test care să îmi arate vestea. Am simțit când a apărut și inimioara începuse să îi bată în mine. Am știut dintotdeauna că vor fi 2 fetițe, iar când medicul s-a exprimat la prima ecografie că ar fi băiat nu l-am crezut. Bobița cea mare tocmai împlinea 7 ani, iar când i-am dat vestea a fost atât de fericită încât a ales și numele imediat pentru sora ei. De atunci, scriem o poveste cu suișuri și coborâșuri, cu râsete și plânsete, cu mult zgomot și prea puțină liniște. Uneori e comedie, alteori e film de groază. 🙂 Un lucru știu sigur: suntem alți oameni azi – după 10 ani de când suntem părinți – și n-am fi avut această ocazie fără ele.

10 ani de părințeală și multe lecții de parenting învățate 

De 10 ani suntem studenți la o doua universitate. E mai grea decât toate școlile făcute de noi 2 la un loc până acum. Sesiunile de examinare sunt în fiecare seară un test la răbdării și al abilităților de negociere. La cele mai multe examene suntem restanțieri. Partea bună e că avem posibilitatea să le dăm din nou, iarăși și iarăși. Le dăm de atâtea ori, încât până la urmă la luăm cu felicitări. Ne felicităm unul pe celălalt când închidem istoviți ușile seara la camerele lor și se face liniște. Uneori ne premiem cu câte un pahar de vin, alteori cu unul de ceai, iar de cele mai multe ori cu câte un somn bun până la răsăritul soarelui. Poate terminăm și noi universitatea asta până la pensie, îmi zic uneori, uitându-mă la ceas și numărând puținele ore de somn. 

La universitatea părinților, copiii sunt profesori. Și știți ceva? E bine așa. Am primit de la ei cele mai frumoase daruri, lecții de viață pentru noi:

  • Lecția răbdării fără limite

Când fetele erau foarte mici, pe rând, nopțile nedormite mi se păreau nesfărșite. Am adormit pe rând cu ele în brațe sau pe piept și mi-am dorit să fie mari, atunci pe loc. Ca eu să pot dormi. Deși mai trecusem o dată prin asta, a doua oară aveam aceeași dorință. Norocul nostru a fost că nu eram amândoi loviți de amnezia hormonală, așa că tatăl lor îmi șoptea liniștit la ureche: ”Răbdare, mami, nu va avea toată viața 1 lună! Crește repede!”. 

1, 2, 3, 4, 5 până se spală pe dinți, încă o dată de la capăt când răscolește tot dulapul după altă ținută, deși mai avem doar 5 minute până să ieșim pe ușă. Sau iarna, oh, care părinte nu știe ce înseamnă să îmbraci iarna 2 copii și, când ai terminat fericit și dai să ieși pe ușă asudat, dar împlinit, cel mic e întins pe jos și se luptă să își scoată șosetele, și-a ascuns căciula în gunoi și vorbește la telefonul imaginar cu bunica să îl salveze de mami. Ce mai poți face, când la birou ai întârziat oricum? Numeri în gând anii până la pensie și o iei de la capăt cu examele la universitatea asta, care pare că nu se mai termină.

  • Lecția priorităților – ce e mai important decât toate cele 10 lucruri importante

O, da, deși am fost dintotdeauna mama organizării și planificării cu diplomă, recunoscută de colegi și clienți, la universitatea de acasă am picat de atâtea ori examenele, până am învățat să recit pe de rost: când sunt acasă cu ele, prioritatea nr. 1 și singura sunt ele! Nu mai contează că bucătăria arată ca după petrecerea de majorat, că mașina de spălat piuie de 10 minute în baie după ciclul încheiat, că toate dormitoarele sunt ca după bombardament. ”Vino, mami, vino!” – când aud rugămintea asta, alerg cu detergent în păr și ceva lipicios pe tălpi, să văd ce se petrece și de ce e nevoie de mine. De obicei, doar ca să le văd cum se joacă cu mingea în living. Norocul meu e că nu avem decât cărți, nu și bibelouri.

  • Lecția iubirii fără condiții

Când a mai crescut, Bobița Blonduță, a început să facă și ea boacăne, ca toată lumea de vârsta ei. Și, cine se supăra imediat? Mami sau tati, evident. Furioși și cu părul în flăcări, ca orice copil căruia i s-a stricat jucăria, mami sau tati strigă și se supără. Dar Bobița pășește încet și cu sfială și cere o îmbrățișare. ”Nu ați zis voi că noi ne iubim fără condiții?”. Chiar așa, iubim mai mult pe cineva care ne face voile și nu ne supără cu nimic? Ce fel de mesaj e aceasta? Iubirea e iubire, indiferent de faptele omulețului, iar îmbrățișările și pupicii se oferă oricând, dar mai ales în perioade dificile pentru el.

  • Lecția lacrimilor – un dar pentru toată lumea

Un tablou des întâlnit seara la noi acasă arată așa: amândoi copiii plâng și mama aleargă de la unul la altul. După care, unul dintre ei i se urcă în brațe și vrea îmbrățișare mare ca să îi treacă tristețea. Nu trece mult timp (10 secunde e mult), că apare picea și o trage pe prima de picioare să se dea jos de la mami din ”bațe”, că vrea ea să urce. O invit și pe ea, dar nu îi place pe piciorul stâng, vrea pe dreptul, în timp ce Blonduța nu e de acord, că ea a fost prima pe piciorul drept și începe să plângă. Picea se supără că nu are voie pe alt picior și începe să plângă. Cum să vă zic, lacrimile sunt un dar pentru toată lumea. Am învățat la Universitatea de care vă spuneam. Și, de cele mai multe ori, mami rostogolește și ea câteva lacrimi, în timp ce le leagănă pe cele 2 fetișcanii obosite din brațele ei și se roagă în gând să se liniștească, ca apoi să afle ce le-a supărat atât de tare. Mereu e vorba despre oboseala de peste zi sau frustrari acumulate din interactiunea cu alți copii. Uh, ce bine că e doar atat!

  • Sănătate, că e mai bună decât toate!

Vă spun cinstit, nu am apreciat niciodată sănătatea cum ar fi trebuit, până să am copii. Era doar un clișeu. Abia după 2 copii și ceva spitalizări, după multe episoade de boli și intervenții, în care le-am cărat pe brațe deshidratate și cu glicemia scăzută, cu febră și fără vlagă, după zile în care am dormit în spital cu ele în același pat (dormit e prea mult spus), le-am ținut mânuțele și le-am mângât febril căpuțul lor mic, abia atunci am învățat că nimic, dar nimic nu contează pe lumea asta decât să fie sănătoase. Sănătatea e cel mai mare dar pe care îl putem face copiilor noștri. Atât să ne dorim, iar celelalte se vor adăuga.

  • Ascultând, vei dobândi 

Au vorbit, le-am ascultat. Au protestat, le-am încurajat. Au țipat, le-am răspuns cât de calm am putut. Au plans, le-am lăsat și le-am spus că e normal. Copiii comunică prin tot, de la fapte la vorbe. Vă spun, ascultarea e mai presus decât orice lecție pe care suntem tentați să o predăm copiilor. 

  • Mamă fericită, familie liniștită

Când copiii plâng și sunt nefericiți, nu e problema lor. De obicei, echilbrul emoțional al mamei influențează tot echilibrul familiei. Normal că nu e simplu și sunt de acord că e cea mai mare responabilitate a unei femei care a ales să aibă copii și soț. Toate vin la pachet. Cheia e la noi. De aceea, în perioade dificile, când pare că e Valea plângerii la noi în casă, mă întorc înspre mine și îmi cercetez sufletul. De obicei, găsesc acolo nemulțumiri, sau oboseală. Încep să lucrez de acolo și se liniștesc toate, Împărăția liniștii și a păcii se așează din nou peste casă și copii.

  • Lecția tihnei în parenting

Părinți dragi, nu e o cursă. Să fii părinte înseamnă să fii doar cu ochii și inima pentru copiii tăi. Fiecare suntem tentați să ne comparăm ba pe noi cu alți părinți, ba pe copiii noștri cu ai altora. Adevărul e însă că lucrurile s-au liniștit la mine atunci când am încetat să mă mai uit în lateral și am privit doar în ochii copilelor mele. Ochii spun totul, acolo e cheia. 

Să ne relaxăm deci, să trăim tihnit, să respirăm adânc și să ne bucurăm, pentru că totul va trece mult prea repede! Dar să treacă cu rod, cu pace și cu împlinire.

Nu e ușor, dar e frumos.

℗ Ușor de zis și greu de făcut, poate veți spune. Dar devine mai ușor când suntem și noi, părinții, susținuți și încurajați. Eu am scris aceste fragmente de învățăminte cu susținerea celor de la Napolact BIO, un brad de lactate pe care noi îl consumăm încă de când a apărut pe piață.

Vestea bună e că Napolact, în parteneriat cu ReadyNation România, tocmai a lansat campania „Povestioare cu Tihnă” www.intihna.ro/povestioarecutihna, un program ce își propune să ofere un strop de tihnă părinților din România. Puteți vedea și voi mesajele campaniei pe cutiile de lapte Napolact BIO. Sunt fragmente din poveștile de pe site, din care părinții pot extrage învățături care să le fie de folos în viața de zi cu zi. 

lecții de parenting

În total, pe site sunt 12 povești care vorbesc despre din situații reale cu ajutorul experților psihologi ai ReadyNation România. Fiecare poveste se incheie cu o concluzie care îl face pe părinte să fie mai bun în acest rol. Cele 12 povești se vor regăsi pe cutiile de lapte Napolact BIO (3,8% si 1,5% grasimi).

lecții de parenting

Puteți fi și voi parte din proiect

Pentru că proiectul își propune să extindă numărul poveștilor cu ajutorul părinților din România, puteți intra pe site-ul www.intihna.ro și să scrieți una din lecțiile voastre învățate în anii de părinți. Din poveștile publicate pe site, Napolact se va inspira pentru etapa următoare a campaniei, în care va tipări următorul set de 12 povești inspiraționale pe cutiile de lapte din magazine. 

Nu vreți să inspirați și voi alți părinți, cu povești bune sau mai puțin bune, povești adevărate din viața de părinte? 

Viața de părinte nu e deloc ușoară azi, avem multe dileme cu toții și o întrebare care ne răsare zilnic: oare sunt un părinte suficient de bun?

Nu uita!

Napolact vrea să știi că EȘTI CEL MAI BUN PĂRINTE PE CARE ÎL POATE AVEA COPILUL TĂU! Știi de ce? Pentru că ești părintele lui! 🙂

lecții de parenting

Haideți și voi pe www.intihna.ro/povestioarecutihna, să scrieți o poveste prin care să îi ajutați pe alți părinți!

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter! 

Sursa foto: arhiva personală și Napolact Bio

Related posts

Comentarii ( 2 )

  • Anca Grigorescu

    Extraordinar articolul! Multumesc!

    • Florina Badea

      Cu mare plăcere!

Publică un comentariu