Din lucrurile nereușite anul acesta

lucrurile nereusite anul acesta

Mai e ceva timp până la bilanț, din mai multe puncte de vedere. Dar azi m-am gândit dacă am ceva regrete pentru anul acesta. Și pentru că primesc de la voi tot felul de întrebări, m-am gândit să vorbesc și despre ce nu mi-a ieșit. Că despre reușite e ușor să povestești. Așa cum e ușor să și produci frustrare cu toate reușitele astea. Adevărul e că n-a fost simplu și că m-am tot dat cu capul de niște pereți, parcă nu m-aș fi învățat minte. Câteodată mă suspectez că îmi place să tot iau același perete, că altfel nu îmi pot explica. Așadar am identificat lucrurile nereușite anul acesta și m-am uitat mai bine la ele.

Voi scrie separat despre lecțiile învățate în 2019. Dar ca să încadrez plăcut eșecurile anului, le voi descrie tot prin prisma învățămintelor. Așa, ca să ne simțim toți bine și să premiez nițel și încercările, nu numai rezultatele.

1.N-am reușit să leg un parteneriat pentru proiecte

Mi-am dorit asta mult. Pe mai multe direcții. De la partea de PR și comunicare, până la proiectele pe blog, proiectele de training ori cele de nutriție.

Am avut câteva tentative. La unele mi-am dat seama de la prima întâlnire că nu se va concretiza nimic. Altele însă au mers mai departe și au fost experiențe negative. Una, mai ales. Înșelătoare și neprofesionistă. Mi-a mâncat jumătate de an, ceea ce a însemnat că următoarea jumătate am muncit dublu. Obositor, către extenuant. Nu știu dacă neapărat o regret, dar cu siguranță am plecat din ea cu learningul: never again nu mai am încredere în nimeni care îmi va propune același lucru.

2. Cursul de înot – printre lucrurile nereușite anul acesta

Am amânat de atâtea ori, încât am renunțat de tot. Am și recomandare de instructor. Pur și simplu nu am reușit să fac un proiect din asta.

Din păcate, mă văd nevoită să fac asta la început de 2020, din motive legate de sănătate. Morala? Dacă amânăm prea mult o dorință, vom ajunge să o împlinim…ca obligație.

3. Echilibrul între muncă și odihnă – încă firav

Încă lucrez la acest echilibru, extrem de fragil, după părerea mea. Când lucrezi pentru tine și, mai ales, pentru brandul personal+în domeniul meu, devine un stil de viață la care trebuie să fii mereu atent. E o muncă continuă. Ceea ce poate fi obositor. Granița e fină și dansul înainte-înapoi ajunge să favorizeze munca. Mereu odihna și relexarea rămân pe ultimul loc. Așa se face că printre lucrurile nereușite anul acesta odihna și somnul sunt în capul listei.

4. Expediția în Piatra Craiului

În februarie îmi propusesem, după ce l-am cunoscut pe Sebastian Mastahac, să fac o expediție de weekend pe munte împreună cu soțul și niște prieteni. Iar Sebi să ne fie ghid. Dar nu ne-am mobilizat, au apărut tot felul de alte plecări, vremea nu a fost ok când ne gândeam noi să urcăm și nu a ieșit. Chiar îmi pare rău.

Nu am o morală aici, pur și simplu cred că nu s-au aliniat astrele. Sau poate nu mi-am dorit suficient de mult.

5. Biroul

Am început anul căutând un birou pe care să îl împart cu o prietenă. Un apartament de 2-3 camere într-o zonă relativ aproape de casă. Nu am reușit să găsim nimic din ce ne-am dorit, pentru nevoile gândite la început de an. Într-un final, eu am început să lucrez mult din Seneca Anticafe, iar ea a rămas în biroul din care lucra deja, și-a prelungit contracul.

Nu cred că niciun learning aici, decât că poate nu a sosit ceasul pentru planurile mele din ianuarie. De altfel, pe parcursul anului chiar mi-am dat seama că sunt câteva lucruri pe care nu mai vreau să le fac de acum înainte. Cumva, ele au legătură cu biroul și faptul că nu s-a înfăptuit.

6. Am început să alerg, dar nu am continuat

S-a strict vremea și…au început școlile și grădinițele. Oare oamenii care fac toate astea au copii? Mă întreb și eu. Am acomodat 2 copii în toamna asta, la școală și la grădiniță. Am avut săptămâna și boala: muci, tuse, bube, enteroviroze și nici nu mai știu. Aspiratorul meu cel mare stă în living din septembrie, Medicamentele au rămăs tot în living, am 2 sertare generoase. Lunar, câte 700 lei pe medicamente și suplimente. În condițiile astea, credeți că mai puteam să plec cu avânt la alergare?

Morala e una singură și cred că acoperă cumva tot subiectul articolului: e nevoie de realism când ne setăm lucruri pentru un an nou. E posibil ca, pur și simplu, să-mi fi propus prea multe pentru acest an. Și uite așa, să consider că am eșuat în niște zone. Să mă simt copleșită de nereușite, în loc să văd reușitele. La urma urmei, am făcut multe și nu îmi amintesc să fi stat vreun pic.

Voi cum stați la acest capitol? Lucrurile nereușite anul acesta sunt ceva peste care nu puteți trece?

Rămâneți aproape, în decembrie voi vorbi mult despre anul care trece imediat. Despre ce am făcut, cu cine, ce am simțit, cum a fost cu banii, cu viața, copiii și cu toate, din viața mea.

P.s.: la finalul lui 2018 scriam despre anul trecut, cu bune și mai puțin bune, aici.

Related posts

Comments ( 4 )

  • vavaly

    Vrem sau nu vrem faptul ca avem copii schimba mult ecuatia. Oricat am fi de organizati, oricata dorinta am avea, grija pentru copii ramane prioritara. Si noi simtim asta, pentru ca de multe ori poate ne dorim sa ajungem in anumite locuri dar pur si simplu nu sunt potrivite pentru copii sau ar presupune un efort dublu. Eu zic ca e de ajuns cat facem si importante sunt micile victorii pana la urma.

    • Elena Minculescu

      Da, e adevărat, copiii ne schimba programul. Eu imi propusesem anul trecut, pe vremea aceasta, sa citesc mult si in fiecare zi. Chiar imi luasem avant. Dar am fost nerealista, pentru ca a trecut fetita de 6 luni si am inceput diversificarea si multa oboseala. Dar ramane in topul meu de suflet!

      • Florina Badea

        Daaa, e si cu cititul o treaba! 🙂 Am un teanc pe noptiera care ma sperie! Intre timp, din vară încoace tot mă mut din cameră în cameră, cu copilele astea. 🙂 Deci, no comment.

    • Florina Badea

      Ce bine zici cu micile victorii! Pentru moment, e suficient. Cand vor creste si poate ne mai elibereaza din timp, ne vom ocupa si de altele. 🙂

Leave a Comment