Întreabă psihologul, episodul 9: cum ne ținem deoparte de mâncatul compulsiv?

mâncatul compulsiv

Mare parte din oameni își anesteziază cu mâncare emoțiile în această perioadă. Cum facem să ne ținem deoparte de mâncatul compulsiv? Am întrebat-o pe Elena Iorga, psihoterapeut, cum putem aborda acest subiect, în cadrul proiectului ”Întreabă psihologul”.

”Am mai atins în articolele anterioare ideea referitoare la anestezierea emoțională: nu ne place să simțim emoții inconfortabile și impulsul de a evita disconfortul este atât de mare, încât riscăm să luăm mai degrabă decizii care să ne ajute să evităm ceea ce nu ne place, decât decizii bune pentru noi pe termen lung, care să aibă legătură cu ceea ce ne dorim să facem.

Mâncatul compulsiv este unul dintre modurile prin care oamenii își anesteziază emoțiile în acestă perioadă. Față de altele (ex.: alcool, jocuri de noroc sau pe calculator), acesta este și mai acceptabil social. Cei care mănâncă în exces nu sunt marginalizați social. Ba chiar circulă o gramadă de glume pe această temă în ultima vreme.

Dar, ca orice anestezie, și aceasta are efectele sale secundare, care merg dincolo de modificarea siluetei, incluzând deconectarea de la prezent cu oportunitățile sale, disocierea de nevoile corpului și de emoțiile noastre cu mesajele pe care ele le au pentru noi. Pierdem idei, timp și energie care poate fi eliberată pentru alte obiective cu sens pentru noi.

Nu e ușor să depășim acest mod de evadare din neplăcut și procesul este diferit pentru fiecare, în dependență de funcția pe care mâncatul o îndeplinește în fiecare caz particular. Dar există câteva lucruri generale pe care le putem face cu toții pentru a minimaliza șansele de a apela la mâncare ca mod de distragere:

  1. Cel mai eficient – să ne confruntăm cu lucrul pe care îl evităm. Să ne acceptăm emoțiile, simțind senzațiile asociate lor în corp. Stăm pur și simplu câteva minute cu atenția concentrată pe senzațiile corporale, remarcând disconfortul și observând că nu ne omoară 🙂 Acest simplu exercițiu eliberează o cantitate mare de energie, blocată în încercarea de a înăbuși senzațiile neplăcute. Energie pe care o putem redirecționa către a ne trăi viața așa cum alegem (conștient, pentru că vom fi ieșit de pe pilot automat).
  2. Ne întrebăm ce alte părți din noi au nevoie să fie hrănite aici și acum. Dacă mâncarea reprezintă hrană, nevoia noastră psihologică de a mânca atunci când corpul este sătul arată o nevoie de hrană simbolică. Așadar, să ne amintim ce lucruri care ne hrăneau (spiritul, intelectul, creativitatea etc.) făceam noi înainte și am încetat. Sau poate nu le-am făcut niciodată, nefiind obișnuiți să ne adresăm întrebări referitoare la alte nevoi decât cele de bază.
  3. Ne planificăm câteva activități în care să dăm iama cînd ne vine să mâncăm, astfel încât să avem la îndemână tot ce ne trebuie pentru ele, ca să nu ne fie mai ușor să trecem pe la frigider în loc să ne implicăm în altceva. Exemplele pot varia foarte mult în funcție de preferințe. Mie îmi vin în minte coloratul de mandale, dansatul pe muzică de diverse genuri, aplicatul unei măști cosmetice, cititul unei cărți care mă inspiră, jocul cu un copil etc.
  4. Pentru dățile când vom ceda tentațiilor, putem să avem la îndemână ceva mai sănătos, cum ar fi niște rondele de morcov, în locul unor rondele de chipsuri, de exemplu :).

Dar, înainte de toate, să ne întrebăm ce fel de dorim să fim – la cheremul suișurilor și coborâșurilor noastre emoționale sau curioși față de viața noastră interioară, capabili să luăm decizii pentru noi?”

Mâncatul compulsiv este un subiect complex, cu un proces de vindecare complex. Cereți ajutorul unui specialist dacă identificați simptome de acest fel!

Resursă: Foame. Memoriile corpului meu, de Roxanne Gay – o carte pe care eu am citit-o și pe care v-o recomand călduros, dacă vreți să aflați ce înseamnă mâncatul emoțional și cât de rău ne face.

Proiectul ”Întreabă psihologul” este integral aici.

Fotografia e doar pentru atragerea atenției. 🙂

Related posts

Leave a Comment