Meseria de părinte este despre a avea grijă, nu a te îngrijora

meseria de părinte

O să vă spun cel mai bine secret al meu: la a doua sarcină am fost mai îngrijorată decât la prima. Se întâmpla dupa 7 ani și mă găsea în alt moment al vieții mele. Și de familie. Și de cuplu. Și profesional. Până aici, totul de bine. Rău nu era. Doar că era….altfel. Și oricum Măriuca a fost o surpriză pentru mine, deși o așteptam și știam că va veni cândva. Doar că ea m-a ales mai repede decât credeam eu. M-a prins. 🙂 Trăiam în 3 de 7 ani, eram deja o echipă sudată. Blonda era sufletul petrecerii și în centrul atenției noastre, al tuturor. Eu eram freelancer de 2 ani. Soțul avea și are program aproape în fiecare zi a săptămânii. Mai are deplasări. Vine acasă după ora 20.00. M-am îngrijorat. Mult. Mi-a luat ceva timp până să aflu că meseria despre părinte nu este despre îngrijorare.
Aoleu, ce mă fac? Dacă nu voi fi o mamă bună pentru micuță? (Eu zic că sunt, doar în brațe vrea la mine. 🙂 Și simt că m-am conectat cu ea de la aflarea veștii, în ciuda îngrijorării mele. A fost blândă, încă din burtică.)
Dacă o voi trăda pe Teo? Dacă se va simția ea trădată? Dacă nu o va iubi pe surioara ei? (La aflarea veștii, Teo a țopăit de bucurie și le-a zis colegilor a doua zi, la școală. Aveam doar 2 săptămâni de sarcină. Și-au zâmbit încă din primele săptămâni. Simt că se străduiește. Nu e perfectă, dar cine e???)
Cum voi putea lucra? Până când? Dacă îmi va fi rău? (Mi-a fost mai bine decât vreodată. 🙂 Am avut zile când dormeam la prânz, acasă, nu cu capul pe birou. Eram freelancer și mi-am putut face propriul program. Am lucrat până vineri la prânz și sâmbătă dimineață am născut.)
Nu mai vreau să nasc la stat. Dar avem bani de naștere în sistem privat? Dar de analizele alea costisitoare? (N-am mai născut la stat, am convenit cu soțul că e ultima noastră experiență de acest gen și vrem să o facem plăcută. Cu 7 ani în urmă, la Polizu, fusese horror).
O putea medicul meu să mă urmărească? Cum o să nasc? Am 39 de ani! Nu vreau să fac amniocenteză! (Medicul m-a urmărit foarte bine, mi-am făcut abonament la Regina Maria și am născut acolo. A fost costisitor, dar a fost o experiență normală, către plăcută. Strânsesem cu 1 an înainte bani să îmi iau un Longines. 🙂 S-au dus către spitalizare aceste economii și nu îmi pare deloc rău. Între timp, am uitat de ceas. Poate își amintește cineva și mi-l face cadou.)
Cum o pot avea grijă de 2 copii? Cine o să mă ajute? O sa murim de foame! (Vă rog să râdeți suficient de tare cât să se audă până la mine! M-au ajutat tot părinții mei, că erau învățați. Nu le e ușor nici lor, dar le place. Fetele fac parte din viața lor.)
Ne vom descurca cu toate cheltuielile? (Râdeți iar, mult și tare. Cu excepția scaunului de mașină și a saltelei de țarc, am primit tot tot.)
Nu vom mai avea loc în casă, de unde altă casă, cine are timp de căutat și bani de așa ceva?! (Well, aici a fost cel mai tare. Timp a fost așa și așa, nu am găsit un apartament cu 4 camere, ci o casă cu mai multe, tocmai când pierdusem speranța. E drept, ne-am mutat în ea după ce Măriuca a împlinit 1 an. Am făcut credit, ca toată lumea. La 40 de ani, ca puțini. Dar pentru calitatea vieții noastre, a meritat această decizie. Avem chiar și o grădiniță. E bineeeee.)
Nu o să mai plecăm în vacanță mult timp! (Yeah, sus, în picioare la râs. La 2 săptămâni de la cezariană eram la Sinaia, să o luăm pe Blondă, care termina o vacanță la munte cu bunicii. Urcam pe Furnica. După care, la 1 lună la munte iar, de ziua tatălui lor. Și la câteva săptămâni, de 1 decembrie, pe un viscol de neuitat, la Predeal, eram cu niște prieteni pe la o cabană. Ok, nu am zburat cu ele amândouă. Încă.)
Va fi prea mare diferența de vârstă între ele, ca să pot face lucruri cu ele amândouă. (Asta da, așa a fost. Dar acum la aproape 2 ani, începem să ne egalizăm nițel. Plus, Teo are activitățile ei cu fiecare dintre noi, ca să nu se simtă păgubită de atenția noastră și ținută pe loc. Am fost doar cu ea unul din noi la mare, la film, la restaurant etc. În vacanțe însă am plecat mereu cu amândouă. Și așa vreau să rămână.)
Specialiștii spun că vreo 70-80% din grijile pe care ni le facem astăzi sunt nefondate. Dacă ne uităm în urmă, nici vorbă să se împlinească cele mai mari griji ale noastre. Verificat, pe piele proprie.
Așa că, dragile mele, nu uitați că e diferență între a avea grijă de cei iubiți și a-ți face griji! Aruncați-le pe geam, trăiți astăzi. Mai e și mâine o zi. Lăsați grijile pentru mâine! 🙂
Mai jos, simpatica pentru care mi-am făcut atâtea griji nefondate, asistă la plantarea unei flori în grădinița noastră.
Și mai jos, e un filmuleț emoționant al celor de la Philips Avent, fix despre diferența dintre grijă și îngrijorare. Mi-a plăcut mult, m-am emoționat, am lăcrimat și mi-am pupat copilele! Ce noroc că am mai crescut și eu cu ele! 🙂
meseria de părinte este despre grijă

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Credit foto: arhiva personală și courtesy of Cristina Jilavu – Event Portrait Foto

Related posts

Comment ( 1 )

  • Elena

    Frumos! Si eu trebuie sa nasc intr-o luna o fetita, tot la 7 ani diferenta de baiat. Si noi avem rata pentru ca ne-am renovat casa. Experienta mea la Polizu a fost ok…de aceea ma gandesc sa o repet. In rest, cu Dumnezeu inainte! Grija mea este daca voi mai sti sa ingrijesc un bebelus :), dar cred ca instinctul ma va ajuta. Multumesc mult pentru acest articol, mi-a adus o liniste si un echilibru. Nu sunt singura in aceasta situatie. 🙂

Publică un comentariu