Draga mea, e în regulă să nu îți dorești copii! Știi de ce?

nu dorești copii

Am făcut de multe ori exerciții de imaginație cu I. despre fetele noastre și viitorul lor. Într-un final, am renunțat. De ce? Nu prea avem ce să proiectăm asupra lor. Noi tot ce ne-am dorit să fim și să facem în viață am făcut. Și suntem. Plus de asta, ele ne arată de acum personalitatea puternică pe care o au. Dacă nu vor o lingură de iaurt în plus, nu vor. Nu are rost să insistăm. Așa că am hotărât că tot ce ne dorim pentru ele e să fie sănătoase și fericite! Nu-ți dorești copii, draga mea? Lasă că îmi doresc eu pentru tine! De unde știu eu că le vor împlini copiii? Sau că o căsătorie ca a mea le va aduce fericirea.

Sigur că îmi doresc pentru ele parteneri buni, care să le iubească, oameni buni și veseli. Dar atât. Restul chiar e treaba lor, restul sunt detalii. Nu e treaba mea de mamă.

Dacă cuiva nu îi plac câinii sau pisicile și spune asta, e urât pe viață de semenii lui. Greșită perspectivă. De ce nu vă bucurați că omul chiar spune asta, deci își asumă? Ar fi viața mult mai simplă dacă ați accepta și ați merge mai departe. Ați scuti și cățelul de neplăceri, învârtindu-se în jurul unei persoane care nu îl agreează. Știți că animalele simt? Ar trebui să știți, de atâția ani de când îi sunteți stăpâni!

De ce ajunge un om să nu-i placă animalele? Nu știu să vă spun. Poate a fost mușcat de un câine în copilărie. E o traumă. Poate că părinții lui l-au educat să nu îi placă. Sau poate că pisica lui preferată s-a prăpădit în copilăria lui și omul nu mai vrea să se atașeze de altă pisică, de teama de a nu fi părăsit din nu. Sau cine știe ce alte motive are. Dar ce importanță au motivele? De ce nu putem accepta că ce îmi place mie nu trebuie musai să fie și pasiunea altui om? Să luăm lucrurile cum sunt, să nu ne mai ofensăm atâta. Și nici să nu mai încercăm să îi convingem pe ceilalți că e greșit cum gândesc și cum simt. Aia e, suntem diferiți. Acceptați și gata! Vă așteaptă o viață mult mai simplă.

Îmi scriu unele cititoare că ele nu au copii și, pe ocolite, că nici nu vor. Dar de ce pe ocolite? Dragile mele, foarte bine. De ce trebuie să vă scuzați că nu vreți? De ce trebuie să dăm socoteală cuiva pentru deciziile noastre? La urma urmei, fiecare își e dator sieși cu un răspuns. Voi trebuie să știți de ce nu vreți și voi trebuie să fiți împăcate cu asta. Poate e o decizie pentru moment sau poate e pentru toată viața. Dar e a voastră și aia e.

Sunt femei care au copii și, din păcate, nu se simt împlinite în rolul de mame. Sau nu le e de ajuns. Sau nu se descurcă în rolul ăsta. Și nici măcar nu sunt conștiente de multe lipsuri pe care le au. Dar pentru copilul lor sunt cele mai bune mame, pentru că sunt mamele lor. Eu cred că ești o femeie minunată doar pentru faptul că accepți că nu vrei copii. E un grad de maturitate mare, cel mai mare. Un copil e un contract pe viață între suflete.

Draga mea, nu îți dorești copii? Ești în regulă. Deși toată lumea îți spune că ești femeie și musai trebuie să fii și mamă. Dar mamă cu orice preț? Mamă pentru un copil pe care să îl crești singură? Mamă chiar dacă tu simți că nu poți să ai grijă nici măcar de tine însăți?

Unii oameni sunt meniți să facă alte lucruri în viață. Pur și simplu au alte meniri: să facă acte de caritate, să facă misiuni în lume, să fie lideri etc. Și e posibil ca da, aceste misiuni, să o excludă pe cea de părinte. Poți să știi? Nu, vorba aia ”You know nothing, John Snow!”. Dar atunci de ce crezi că le știi pe toate? Dacă te uiți la viața ta din ultimul an, ți-ai fi imaginat-o vreodată? Eu pe a mea, nu.

Prin urmare nu o să îi pot spune niciodată unei femei că e greșit ce simte ea. ”Nu îți dorești copii? Ești greșită, părerea mea.” Nu. Eu nu pot decât să mă rog pentru ea, pentru sănătate și cele mai bune decizii. Nu pot nici să îi spun nici cât e de minunat când 2 mâini micuțe te mângâie pe față și nici cât de greu e să nu dormi nopțile când e bolnav piticul sau nu vrea să doarmă. Pentru că sunt sigură că ea le știe pe ambele. Și are alte motive pentru care nu își dorește. Motivele ei!

Fiți bune și blânde, dragile mele! Și nu uitați, fiecare femeie poartă o poveste! Nu știm nimic din ea…

Vă recomand rubrica TRAVEL, SPORTS AND FUN, pentru deconectare.

Related posts

Comentarii ( 2 )

  • Cristiana

    Direct la suflet mi-a mers acest articol! 🙂 Eu am recunoscut ca nu vreau copii (Acum), dar da, reactiile au fost foarte diverse…Mai exista si marele grup de femei care nu pot avea copii, din cauze medicale de exemplu, si carora le este foarte greu sa faca fata discutiilor nesfarsite legate de uterul lor. Una peste alta, indiferent de motiv, e asa cum bine scrii: fiecare avem o poveste si de mult prea multe ori oamenii vad doar o fraza din ea si au impresia ca stiu totul. Imi place mult ca ai scris despre asta, cumva eu am impresia (poate gresita) ca in Romania subiectul e si mai complex si presiunea sociala e si mai mare (zic asta dupa ce am vazut cum e in alte parti, de 5 ani deja nu m-a intrebat nici macar 1 persoana de ce nu am copii, dar nu faci, dar de ce nu vrei etc.) si articolele ca acesta al tau sunt foarte putine. Cu alte cuvinte, inca mai avem mult de invatat si acceptat, deci orice pas e important. Multumesc!

    • Florina Badea

      Cu mare drag!

Publică un comentariu

This error message is only visible to WordPress admins

Error: No posts found.

Make sure this account has posts available on instagram.com.

programe de nutriție toamnă