De ce nu fac bartere și nu lucrez gratis

nu lucrez gratis

Azi mi-am dat seama că sunt 6 luni de când a început pandemia și pentru noi. 6 luni de când s-au schimbat și în relațiile economice atât de multe lucruri. În ceea ce mă privește, în industriile în care activez eu (PR, blogging, coaching&training în domeniul wellness&nutriție) am remarcat de la început mișcări, dar am zis să mai aștept până mă lămuresc. Totuși, prin aprilie, când cererile de bartere pentru blog au crescut simțitor, m-am lămurit. Publicitatea online, pe bloguri mai ales, a fost dintotdeauna un subiect destul de ingrat. Prin urmare, fiecare influencer a fost nevoit să își definească propriile limite. Am 5 ani de creare conținut pe blog (și nu numai) și cam de 3 ani am stabilit o politică de la care nu mă abat. Nu fac bartere și nu lucrez gratis pentru nicio companie. Vreau să scriu despre acest lucru și să rămână aici, ca să se înțeleagă viziunea mea. La urma urmei, parteneriatele se aleg și după viziuni comune, nu-i așa?

La început, în blogging, am acceptat barterele. Pentru că eram nouă în domeniu și pentru că trebuia să încep cumva. A fost ok, mai ales că am învățat multe despre colaborări, despre așteptări și despre cum funcționează campaniile cu brandurile. După care, am aflat învățămintele: pentru fiecare proiect, fie că implică buget sau produse, eu lucrez la fel. Implic ore de documentare, de creare, de promovare, de evaluare. Adică timp la fel de mult ca pentru orice alt proiect. Dar timpul care nu a produs buget nu mă ajută să îmi plătesc taxele. Mai mult, îmi ia din felia de timp pe care aș putea să o dedic parteneriatelor contractuale. Adică acelea pe care fiecare profesionist și le dorește, pentru că ele înseamnă plata muncii. Odată ce am aflat aceste învățăminte, am decis să pun stop acestui tip de colaborare. Nu am mai revenit la el niciodată.

Apoi, eu mai am câteva probleme cu barterele, de principiu:

  • Nu sunt făcute în oglindă. Ce înseamnă asta? Înseamnă că cineva vrea să îmi dea o ojă ce poate costa 20 de lei ca eu să îi fac o întreagă campanie de promovare online, care poate valora sute de euro. Ca să fie în oglindă ar însemna să primesc un bax de oje pentru campanie. Vedeți unde e greșeala? Ce să fac eu cu un bax de oje? Nu mă ajută să plătesc taxele la stat, mi-au luat zeci de ore de muncă să pot crea conținut în jurul lor și ele vor expira în cutie.
  • Orice relație între entități economice trebuie să se transpună într-un contract. Când vine vorba de bartere, nu se întâmplă acest lucru. Prin urmare, dacă nu există contract, cum ne asigurăm că se și prestează și livrează ce s-a promis? E normal și legal să facem troc în secolul 21? Da, există și contracte de barter, dar mie nu mi s-a propus vreodată unul…
  • Dilemă etică și morală: eu am un fix cu taxele la stat. Vreau să știu că dacă eu plătesc taxe, toți cei care lucrează cu mine plătesc taxe. Și dacă nu vor să mă plătească pe mine, care muncesc pentru ei, oare au aceeași nerăbdare ca mine să plătească taxe la stat?
  • Nu mi se pare deloc, dar deloc, un tool de promovare demn de un departament de marketing. Pur și simplu eu văd așa de sus acest departament dintr-o companie, încât mi se pare că discuția e mult prea jos când se pune pe masă o asemenea propunere. Oameni buni, găsiți tool-uri pe măsura măiestriei voastre și a domeniului în care activați! Și nu, nu este o scuză faptul că e vorba de o companie nou înființată sau că nu aveți buget de marketing. Dacă sunteți consultați, recomandați clienților voștri să aloce buget, este un must. Dacă sunteți angajat, faceți aceeași recomandare GM-ului cu care lucrați. Pentru că vouă vă va fi mai greu să vă duceți la bun sfârșit implementarea planului de marketing.

Cât despre lucrul gratis, sunt câteva motive mari pentru care nu vreau și nu pot să lucrez gratis:

  • Am o firmă pe care o țin vie de peste 5 ani, din activități de consultanță, training și publicitate. Faptul că eu apar în față în relația cu toți clienții mei, nu înseamnă că lucrez singură. Vreau să plătesc corect și la timp toți colaboratorii și toți furnizorii. Nu e o firmă mare, dar e a mea, nu e pe minus, îmi aduce bucurie ce fac cu ea și prin ea și e atât de mare încât să mă pot ocupa de ea fără să simt că trebuie să divorțez și să îmi abandonez copiii ca să mă dedic doar ei.
  • Dacă lucrez gratis pentru un client, transmit un mesaj confuz celorlalți clienți. Cum ar fi să mergeți la un medic azi și, după ce plătiți, să aflați că are câțiva clienți cărora le-a efectuat consultațiile gratis. Nu ați vrea și voi? Nu v-ați simți ca și cum ați fi păcăliți? Nu v-ați întreba pe ce criterii sunt aleși clienții care nu plătesc? Și tot întrebându-vă așa, veți ajunge să nu mai mergeți la cabinetul respectiv, chiar dacă vi se prestau niște servicii la standarde înalte și la un preț corect.
  • Dacă lucrez gratis pentru un client, persiflez întreaga industrie. Da, e valabil și cu poziționările de genul: ”Discount-uri de 50% pe perioada pandemiei, pentru clienți, ca să trecem împreună peste asta”. Well, e o minciună, știți de ce? Pentru că nicio companie care are de plătit angajați și taxe nu poate munci fără plată jumătate din timp. Prin urmare, pentru că respect industriile în care activez și oamenii cheie pe care îi cunosc prea bine, nu voi lucra gratis niciodată și nici cu discount-uri de acest gen.
  • Nu cred în ”motivațiile” de genul: ”Hai să încercăm prima oară pro bono și dacă iese bine, data viitoare alocăm buget.” Say what?? Păi la cofetărie te duci și zici la vitrină dați-mi o prăji gratis și dacă îmi place poate data viitoare o plătesc? Dacă ai venit la mine să îți prestez un serviciu înseamnă că știi ce fac, ai auzit o recomandare, ai văzut o campanie sau niște rezultate clare undeva, nu? Un client care va primi gratis un serviciu sau produs nu va mai plăti vreodată, mai degrabă va cumpăra de la altcineva decât să vină din nou la tine.
  • Când lucrez gratis nu sunt motivată. Da, pentru că orice om vrea să fie plătit pentru munca lui. Știți, scrie și în Biblie despre asta. ”Dă-i lucrătorului plata lui!”. Da, pentru asta trebuie să mai și citim, nu musai Biblia, în general. Ori noi văd că suntem într-un top al țărilor în care cam 90% din populația țării n-a citit nimic în ultimul an…
  • Dacă lucrez gratis transmit mesajul că munca mea nu valorează nimic. Și vestea se duce. Vedeți voi, oamenilor le place să dea bani pe ceva valoros. De multe ori, e posibil ca ce obțin să nu fie pe măsura banilor dați, dar se simt bine că au plătit, asta înseamnă că vor primi ceva valoros în schimb.
  • În legătură cu anteriorul: oamenii nu apreciază ce primesc gratis. De aceea am renunțat și să fac freebees. Blogul acesta tot e freebee-ul meu, de fapt. De-a lungul anilor, am învățat că oricât ar fi de bună ar fi o resursă, dacă e gratis nu va primi atenția pe care o merită. Este o energie depusă în van într-un produs care nu va fi folosit.
  • Munca gratis consumă. Ca orice muncă, de fapt. Când te așezi la lucru, uiți de toate. Și te implici acolo, consumi timp, energie, creativitate, resurse de toate felurile. Deci consum tot există, pentru care nu primești nimic. Poate fi ok de câteva ori, dar pe termen lung eu sigur mă voi simți ”jefuită” de toate resursele și fără recompense. Iar acesta nu e un motor bun pentru a continua.
  • Nu lucrez gratis pentru că timpul a devenit atât de prețios pentru mine, încât mai bine stau cu familia mea. Sau citesc sau studiez pentru proiecte noi sau pentru dezvoltarea mea. Când lucrez gratis practic ajung să plătesc mult din propriul buzunar. La propriu uneori, la figurat alteori: energie, entuziasm, creativitate etc. Simt că nu mai am de dat în acest sens, am depășit acea perioadă.
  • Nu lucrez gratis pentru că sunt un profesionist care a investit mii de ore în studiu și muncă pe proiecte și clienți. Care investește în formare continuă (cursuri, cărți, mentoring, coaching, terapie) și acum. Iar ceea ce un client plătește nu e ora respectivă, ci toată experiența și expertiza mea din cei 20 de ani de când muncesc. Poate de aceea la mine va găsi mereu un tarif corect și livrabile peste așteptări, niciodată bugete umflate și promisiuni pe care nu le pot respecta.

Da, mai sunt situații particulare în care ajut prieteni colaboratori, pentru că avem o relație. Și pentru că știu că niciodată nu vor abuza de ea. Pentru că s-au gândit și ei la mine că e pandemie, au făcut plăți integrale în avans sau ne promovăm reciproc. Mai ajut colegi, care și ei mă ajută pe mine, ne direcționăm clienți sau facem share de idei. E un cerc al încrederii în care funcționăm și de care ne bucurăm reciproc, din când în când. Dar este cu totul altceva, sunt situații aparte.

Nu uitați, pandemia va trece, vor rămâne însă bunele obiceiuri și practici. Eu tot cred că acestea vor supraviețui, cu spatele drept și fără excepții de la etică, morală și profesionalism. E ceea ce pe mine mă ține vie, într-un prezent incert și un viitor și mai și.

Related posts

Leave a comment