Cum ne-am organizat anul trecut acasă cu toate și ne-am menținut calmul

Am evitat să fac o retrospectivă a anului trecut, din mai multe motive. Am revăzut, în mare, întâmplările anului, împreună cu soțul, am conchis că am avut tot ce ne-am dorit. Și am închis subiectul. Nu după ce am admis că și ce a fost rău, a făcut parte din pachetul 2020. Iar dacă nu erau părțile rele, poate n-am fi văzut atât de clar binele din anul care a trecut. Cât despre organizare, mă întreabă toată lumea cum pot să fac atâtea lucruri cu un copil de școală și unul de grădiniță, cu tot ce înseamnă casă și, mai ales, cu mesele, rufele și cumpărăturile. Cei care nu mă cunosc decât din online se miră de cât de radioasă sunt tot timpul pe acolo, prietenele mele mă mai sună să mă verifice dacă mai trăiesc. Având în vedere că nu avem bonă, nu ne face nimeni menajul și nici cumpărăturile. Nu am avut copiii la after school, tot timpul au fost cu noi. Până în octombrie nici pe bunici nu i-au văzut, din martie. Cu toate acestea, iată-ne la început de 2021 cu mințile întregi și fără prea multe daune mentale. Haideți să vedeți cum am făcut și ce m-a ajutat.

După ce a început nebunia mediatică, am renunțat la vreo 2 săptămâni să mă mai uit la televizor. Am remarcat că îmi crește tensiunea și nivelul de anxietate, iar după fiecare calup de știri nu mai dorm deloc. Imediat ce am renunțat, m-am liniștit și mi-am propus să fac tot ce pot ca să mă odihnesc și să mă țin bine cu nervii.

Am coborât standardele în casă, am învățat să merg la culcare și dacă nu am strâns jucăriile perfect înainte. Am considerat că e de ajuns modul cum le strâng fetele și m-am liniștit.

Nu am lăsat niciodată să se adune mizerie în casă, am un aspirator de mână care intră imediat în funcțiune și care e folosit zilnic sau de mai multe ori pe zi. El poate fi folosit și de fete, chiar le-am încurajat în acest sens. Cea mare își face curat singură în cameră. Avem o rutină: sâmbăta dimineață strângem toate rufele pentru spălat, ducem jos la mașină, strângem cărți și caiete, aranjăm în dulapuri, udăm flori, aerisim, aspirăm, strângem rufele curate din mansardă, le așezăm în dressing. În joacă, le-am stimulat să folosească rola de scame pe mocheta de pe scară, ceea ce face să fie foarte bine curățată, o dată la o perioadă.

Am făcut curat de Crăciun în câteva ore, toți 4, iar fetele erau foarte încântate de contribuția lor și de cum arăta casa după aceea. Am făcut brandul împreună, ele s-au ocupat de cutii, de despachetat, de decorat, de colinde.

Din păcate, am amânat achiziționarea unui uscător de rufe, ca să mai pot sări etapa de scos rufe din cuvă, pus pe uscătoare, așteptat și abia apoi strâns și pus în dulap. Urăsc partea asta cu șosetele și lenjeria, căratul ligheanului pe scări de la parter la mansardă. Cred că pun pe lista de anul acesta și îmi iau chiar de ziua mea. Până la urmă am ocazia să îmi fac tot viața mea mai ușoară.

Cu vasele de la bucătărie e mult mai simplu, avem mașina de spălat vase care e iubita mea oficială. 🙂 E în dulap, copiii nu trebuie să facă niciun efort, scot farfuriile și le pun imediat deasupra și tot așa. Nu le place să o încarce, dar îi mobilizez eu și văd și ele cât de ușor merg lucrurile.

Călcăm la nevoie, iarna mai puțin decât vara. Cel mai mult pentru soț, el iese zilnic din casă, la mine nu e cazul. Hainele sport sunt din materiale care nu necesită călcare, iar în ultimele luni m-am izolat atât de tare, încât am fost doar la sală, la dentist și la cosmetică.

Nu mă mai stresez, am comandat multă vreme alimente, până a venit vara, a fost soțul în piață, nu am ieșit niciodată toți gură – cască în aglomerații, doar de plăcerea de a mirosi împreună salata verde. Nici nu am avut timp, în perioada cu școala online copilul meu de 12 ani a meșterit zilnic până seara teme și proiecte, meditații online, mereu a avut ceva de făcut până seara târziu.

Am menținut cumpărăturile pentru duminica și apoi joia, cu ceva creveți și pește. Nu pot să zic că avem o rutină cu gătitul,  uneori o facem zilnic, de plictiseală, poftă, pentru că așa cere meniul pe care ni l-am făcut. Plus că din noiembrie avem vasele Saladmaster și gătim fără încetare în ele. Alteori gătim pentru 3 sau chiar 4 zile și trebuie să mai auzim de la fete replici de genul ”iar mâncăm musaca?”. Nu aruncăm mâncare, reciclăm, congelăm, aici suntem maeștri, nu ne plângem. Am ținut post împreună, am adăugat doar pe ici colo pentru fete câte ceva, dar pentru că cea mică nu prea mănâncă carne, nu a fost greu deloc.

Am și comandat mâncare în pandemie, unele momente chiar au fost reușite. Am comandat și de aniversări, ca să ne facem momentele mai speciale.

Plătim toate facturile online, nu mergem la ghișee, nici măcar pentru impozite.

Am văzut toată seria Harry Potter pe HBO, împreună cu ele. Mi-a plăcut mult. Le-am învățat să facă floricele, am compromis o oală, bine că nu a luat foc bucătăria. Aia e, cine cu muncește, nu greșește. Și dacă nu le las să facă nimic, vor ajunge adulți care nu știu să folosească aragazul.

Din fericire, nu a fost nevoie să mergem cu ele în parcuri, s-au jucat în curtea interioară de la noi din complex, a fost o ușurare pentru noi. Peste vară, lucram din camera Mariei, transformată în birou, cu geamul deschis, în timp ce ele se jucau sub privirile mele. În general, cât a fost vacanță, am încercat să nu stau prea mult cu gura pe ele, le-am lăsat să se joace liber, ceea ce au și făcut. Și s-a cunoscut în relația lor, e mult îmbunătățită, se ceartă mai puțin, Maria a învățat de la Teo multe jocuri, a învățat să deseneze, vorbește mult mai bine și mai complex, e clar un progres.

Nu mi-am mai propus să fac lucruri mărețe, cât timp sunt eu cu ele acasă. Le-am făcut de mâncare ce și-au dorit, dacă am pus eu masa, le-am rugat pe ele să strângă. Au fost zile când au pregătit ele masa și am fost impresionată de cât de frumos s-a organizat Teo.

M-a epuizat și pe mine școala online, nu pentru partea ei tehnică. Căci Teo e responsabilă, se conectează singură, participă la ore, vorbește, susține proiectele, nu are nevoie de asistența mea. Dar sunt materii care o frustrează, unde nu primește cerințe pe înțeles, uneori obosește. Am recurs la meditații și la română și la mate, ca să fiu sigură că parcurge tot, repetă, fixează. E materie multă și nu stă nimeni cu ei să-i învețe cum să învețe. E foarte complicată clasa a VI-a și viitorul e tot la fel de complicat. Avem seri în care stăm cu orele să explicăm la istorie și la geografie sau să repetăm la biologie. În timp ce un copil de 4 ani se cere la culcare. Da, aici am simțit de multe ori că sunt pe modul supraviețuire și nu excelez deloc. După care mi-am zis că asta e, nu pot excela în toate, mă voi mulțumi cu atât.

Dar am și zile de weekend când mă pot da jos din pat la 9. Ele se trezesc cu 15-20 minute înainte, se joacă, își încălzesc lapte sau mănâncă un fruct și le aud cum sușotesc, ca să nu mă trezească. Sunt rare zilele astea, dar sunt și asta e foarte important. Că am copii care înțeleg că mama nu e robot, deși și-ar dori să fie.

Nu știu dacă am muncit mai mult sau mai puțin, dar m-am bucurat că au avut cu cine sta copiii mei acasă în plină pandemie. Că au avut o mamă care să le pună o ciorbă caldă la prânz și să le facă o mămăligă. Sunt mulți copii care stau legați de computere singuri, speriați, în timp ce părinții trebuie să fie la muncă…Iar gândul acesta m-a ajut mult.

A fost frustrant și încă e. Când am webinarii trebuie să mă încui în birou, ca să nu mă mai trezesc că îmi pune Maria coarne sau jucării în cap, cum am pățit-o de câteva ori, deși era supravegheată. Când nu am nicio sesiune, mă ridic de zeci de ori, cu toate că fac înainte program, cine ce face pentru cât timp, ca să fim siguri să ne facem toți treaba. Le mai explic că peste tatăl lor nu se duc la birou la 11 ziua, dar chiar și așa tot fără succes, în unele zile.

Dar, vă zic: în casă dacă e cald și ai mâncare, mai pui de o banana bread și o wafă o dată la câteva zile, toată lumea e fericită. Faci un popcorn, dai drumul la un film și nimic nu mai contează! Asta-i variantă de iarnă, care până acum a ținut, cu succes. Toată lumea e fericită și zâmbetele lor de nani sunt neprețuite.

Varianta de vară e și mai simplă: faci sendvișuri, pui la rucsac fructe, legume și alune, o caserolă cu ceva mâncare gătită, un bax de apă și pe cai! La mașină, în fiecare sâmbătă, să mai descoperim un munte, o poieniță, un locșor drăguț, un pârăiaș. Sau să facem un grătărel instant, noi 4. Uau, cum a fost!! Ce vară, ce expediții, ce pește fript am mâncat, cu ardei și dovlecei copți!

Ne-am organizat, ne-am și plimbat, am mai returnat și dintr-o datorie ceva, nu a simțit nimeni frustrare, toată lumea a simțit că e în câștig, fiecăruia i-am făcut ziua, i-am tăiat tortul și i-am cântat la mulți ani, toată lumea a fost îmbrăcată, am citit toți pe rupte, unii am terminat școli, alții am început școli. Am terminat anul cu sufletul împăcat și nu ne-a mai trebuit nicio evaluare cu pixul pe hârtie. Se vedea pe chipul nostru și se citea în ochii noștri că suntem bine.

Mă rog la Dumnezeu să fim sănătoși, noi, părinții, bunicul, frații, toate rudele care mai sunt cu noi, deși departe! Să ne revedem și să îmbrățișăm strâns și să petrecem mult timp de acum încolo împreună!

Related posts

Leave a comment