Povestea unei gogoși fierbinți mâncată pe stradă

Anul trecut am mâncat o singură dată gogoși. Nu, nu au fost făcute de mine și nici de mama, ci de o bucătăreasă la pensiunea unde am mers cu fetele în vacanța de primăvară și unde am poposit o săptămână încheiată. Întotdeauna e o provocare meniul la pensiuni pentru pofticioșii din familia noastră (me included), tocmai pentru că după fiecare masă suntem îmbiați cu desert. 🙂 Ei bine, ce m-a ținut deoparte de farfuria cu moț așezată în fața noastră, în care gogoșile rotunde și parfumate se lăfăiau să ne facă în ciudă, a fost chiar faptul că nu mai erau…fierbinți. Am luat una, mi-am potolit pofta și am ieșit pe terasă. Mereu mă tulbur însă atunci când vine vorba de gogoși și cozonac, ambele fierbinți.
Intre 2 întâlniri, ieri am oprit în fața unei vitrine. De gogoși, toate înfuriate. La coadă, lume. Bunici și copii. Era pe alese, un freamăt care doar între bunici și nepoți poate exista. Bucurie mare, arome și copii fericiți. Am stat și i-am privit pentru o clipă. Nu puteam să mă așez în fața lor, ca să îi privesc, m-am așzat la coadă.
– Mamaie, cu dulceață sau cu ciocolată?
– Știi, mamaie, că mie nu îmi place decât ciocolata în gogoși!
– Așa, așa! Câte vrei? 1 sau 2? 
– 2, mamaie, că sunt tare bune și calde!
Gogoșile apăreau pe geam și erau imediat înhățate de copii. Vânzătoarea zâmbea, bunica plătea, în timp ce moțul căciulii se îndepărta înspre colț, unde dezvelea gogoșile cu nerăbdare. Aroma ajungea până la mine. Am închis ochii și m-am trezit copil din nou.
Eram în bucătărie la bunica, iarna. Era cald și mirosea bine. Locul meu era mereu lângă sobă. Cocoțată pe divan, așteptam următoarea tură de gogoși. Le priveam cum sfârâie și se rumenesc în același timp, cum se leagănă în ulei, ca bărcuțele pe valuri. La pândeam să iasă și le atacam imediat cum vedeau lumina farfuriei. Bunica nici nu mai încerca să mă oprească, nu voia să îmi ia bucuria. Știam toți că nu e bine să mănânci fierbinte nimic. Dar ce rost avea să mai vorbim despre asta, când bunica făcea cele mai bune gogoși, cei mai fragezi cozonaci sau cele mai bune ciorbe de găină de pe lume, chiar dacă lumea copiilor pare atât de mică..Le priveam, le miroseam și le țineam un pic sub limbă, ca să simt toate aromele, dar și toată fierbânțeala lor, care mă bucura cel mai tare.
– Dumneavoastră, ce doriți? Înfuriată simplă sau cu ciocolată? 
M-am trezit brusc. Uitasem că mă așezasem la coadă. Copiii se răspândiseră, rămăsesem singură în fața vitrinei. M-am trezit că răspund:
– Ce aveți fierbinte? Să fie simplă și fără zahăr.
Vânzătoarea m-a privit pentru o clipă și m-a rugat să mai aștept 2 minute, că se rezolvă.
Așa am mâncat ieri, la colțul unui bloc, o gogoașă fierbinte, din care aburul ieșea și se înălța către cer, acolo de unde vreau să cred că bunica mă veghează și astăzi și se bucură pentru mine.
P.s.: Azi nu mănânc niciodată mâncare rece și nici nu beau decât lichidele fierbinți.
Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Sursa foto: aici

Related posts

Comentarii ( 13 )

  • Liliana

    Frumoasă și bună bunică ai avut! Să fii fericită și să te bucuri de amintiri frumoase cu ea!

    • Florina Badea

      Da, da, minunată a fost! E mereu în gândul meu!

  • MARIANA GEORGESCU

    Te pup draga Florina si scuze ca am fost atata timp disparuta.
    Mi-ai facut pofta de gogosi si asa este si eu tot la bunica am mancat cele mai bune gogosi ,desi daca ma gandesc bine si mama le facea chiar mai bune, iar eu nu imi amintesc cand am facut ultima data ,e mult…..
    Cu mult drag te imbratisez ,mi-e dor de tine ,de privirea ta calda si deschisa .

    • Florina Badea

      Vă aștept cu mult dor și drag, să ne vedem. Poate ieșim la cafeluța aceea sau poate vă răspund la invitația pentru fabrica/birou.
      Mereu mă bucur de cuvintele dvs calde și de gândurile bune!

  • ghelbere elena

    Eu sunt foarte pofticioasa si mereu imi cumpar gogosi de la gogoseriile pe care le intalnesc. Mirosul de placinte prospat scoase din cuptor imi aduce aminte de bunica.

    • Florina Badea

      E irezistibil! Și, mai ales dacă te prinde într-o stare mai melancolică…:))

  • Ana

    Imi ploua in gura. Maine trebuie sa mananc gogosi! Frumos scris 🙂

    • Florina Badea

      Să ne dai și nouă rețeta! 🙂

  • valentina

    eu imi pregatesc acasa gogosile si sunt super bune mai ales ca le fac cu mult drag

    • Florina Badea

      O rețetă și pentru noi? 🙂

  • Ioana Marinescu

    Eu nu ma omor deloc dupa gogosi, dar soacra mea face unele carora nu le rezist. De fapt, sunt mini gogosi, cu iaurt, f fragede si date prin zahar pudra. Sunt bune doar fierbinti si pline de zahar. Desi nu am nicio poveste la baza, nici eu nu pot manca mancarea rece si nici lichidele. Daca nu ma frige la limba pur si simplu nu pot inghiti. Sunt spaima chelnerilor, in 7 din 10 cazuri trimit ciorba la reincalzit 🙂

    • Florina Badea

      Tare asta cu spaima chelnerilor, you are bold. 🙂 Eu nu indraznesc sa trimit nimic inapoi, iti zic onest! Ma tem de surprize prin mancare! :)))

  • Pingback:Nu le mai interziceți copiilor să mănânce dulciuri!

Publică un comentariu