E final de an și ups, nu mi-am evaluat performanțele din acest an. Ce o fi cu mine? 🙂 Fire practică și organizată, care visează cu un creion în mână și cu o foaie de hârtie în față, în aceste zile ale lui decembrie, nu simt nevoia să evaluez nimic. Cu ani în urmă, socoteam și făceam o analiză ca la carte, cu plusuri și minusuri, cu cifre, despre bani încasați și bani economisiți, despre câte trepte avansasem în carieră și pentru ce clienți lucrasem în anul respectiv. Evaluam tot, profesional și personal, în cele mai mici detalii. Încercuiam și bifam ce nu fusese la înalțimea așteptărilor mele. Îmi doream creștere de la an la an, așa că evaluam și comparativ întotdeauna. De formație umanistă, n-ați crede că puteam să am asemenea abilități de analist. Cu toate acestea, le aveam. Și încă le am. Dar azi nu le mai scot pe masa așa de des, pentru că ultimul an mi-a arătat niște cărări pe care eu nu le-aș fi proiectat cu mintea și cu pixul meu.

Un an ca o poveste. Un an de poveste. Un an cât 10. Un an de 10. Cam asta e povestea anului meu. Paradoxal, nu a fost unul dintre acei ani  proiectați și desenați la linie. Dimpotrivă, puținele planuri pe care mi le făcusem au luat o turnură total neașteptată până la final.

La început de an am decis că rămânem pe loc pentru moment, cu proiectul casa, pentru că toate ofertele aveau o mulțime de minusuri pentru noi. Cel mai mare: locația. Nu eram pregătiți pentru a locui în afara orașului, cu un bebeluș și un copil de școală, cu un soț care lucrează în centru și cu mine, care pot face și câteva drumuri dus-întors pe zi. Finalul anului ne prinde însă la casă nouă, pe care am găsit-o pe neașteptate în februarie – un pont de la un prieten. În oraș, la câteva străzi de unde locuiam. Nu am schimbat multe în viața noastră, dar ni s-a îmbunătățit calitatea vieții.

În ianuarie am decis să mă afiliez cu blogul. Mi se părea cea mai bună idee. La mijlocul anului, ne despărțeam. Am învățat mult despre blogging și proiecte în acest an, din colaborarea cu regie de vânzări, cu agenții de digital sau de PR și cu oamenii de la client.

Am coborât blogul în offline, ca să zic așa, cu o idee răsărită timid, pe la mijloc de an. Am lansat însă Mama Time Out în octombrie. Ianuarie o prinde la a 4-a ediție deja, cu un public constant la fiecare ediție.

Plănuisem să fac măcar o ieșire din țară, de ziua mea. Am fost la Barcelona, însă ziua mea am petrecut-o în Andorra. 🙂 Am văzut Suedia din nou, am fost la Copenhaga și la Paris. Pe astea nu le visasem, au apărut de niciunde. Am visat niște țărmuri de mări, dar am rămas tot la Marea Neagră, la noi și la Bulgari. Nu m-am plâns, dar nici nu m-am bucurat prea tare.

Partenerul de viață a început pentru următorii ani studiile doctorale, după o decizie luată peste vară și o idee de teză, care i-a răsărit, după ani de zile, pur și simplu. Sunt mândră de el, dar și bucuroasă că face ceva cu semnificație pentru el și nu doar pentru o diplomă.

M-am apucat de un curs nou, deși am zis că, momentan, o las mai ușor cu școlile și calificările, că am destule. 🙂 E un efort un weekend pe lună, timp de 8 luni, dedicat acestui proiect.

Am prieteni noi, datorită blogului – bloggeri și colaboratori. Cine ar fi crezut așa? Online-ul nu prea aduce prietenii, se știe.

Am apelat la servicii profesioniste pentru grafică și pentru mentenanța blogului, așa că mă bucur de suport de nădejde și mă simt safe.

Ca mindset, am renunțat să mai lucrez pentru alții, oricât de costisitor ar fi. Lucrul pentru mine mi-a adus satisfacții de altă natură. Se pare că odată cu trecerea anilor mi s-au modificat senzorii de satisfacție profesională. 🙂

Am început să fac consiliere unu la unu cu oameni care își doresc o altă relație cu mâncarea. Nu e spectaculos acest lucru, ci faptul că oamenii îmi spun că odată ce și-au clarificat motivații și-au deblocat acul de pe cântar. Că au înțeles de ce nu erau fericiți deși mâncau puțin. Că au învățat/descoperit lucruri despre ei.

Mi-a răsărit ideea proiectului Tabăra de Wellness, pe care am reformulat-o de câteva ori și pe care o reiau în 2018 sub altă formă.

Am învățat pe pielea mea ideea lui ”puțin și bun”. În toate domeniile. Zilnic.

Am aflat despre fricile și lașitatea unor oameni – la care nu mă așteptam. I-am luat așa cum sunt și am mers mai departe.

Fetele au crescut mult și sunt fericite. Tropăie de colo colo zilnic și se bucură de noul lor cămin. Le simt fericite, dincolo de frecușurile zilnice legate de spălat pe mâini, pe dinți, program și teme. Măriuca merge mai sigură pe ea, e curioasă și entuziasmată, cântă și se joacă, singură sau cu soră-sa sau ne invită pe noi. Fiecare doarme liniștită la ea în cameră. E pace în casă și fiecare și-a găsit locul, așa încât să fim împreună, dar să avem și intimitate atunci când ne dorim.

Da, am fost prin spitale, eu cu mama, eu, eu cu ele, nici nu mai știu în ce combinații. Dar am rezistat. Am revenit și, pentru moment, suntem bine, suntem aici, suntem împreună.

Nu am simțit că ne lipsește ceva. Poate câteva ore în plus în zi, ca să petrecem mai mult timp unii cu alții. Mi-aș fi dorit să citesc mai mult, să fac mai multă mișcare și să dorm mai mult.

Dar cel mai important și mai important e că nu simt nevoia să evaluez cum făceam pe vremuri pentru că simt că e bine. Îi simt pe ei bine, îi simt pe părinți bine, iar eu simt că sunt pe calea cea bună. Nu am întrebări și nu am îndoieli, poate pentru prima oară, după mulți ani. Parcă nici frică nu îmi mai e. O fi ceva în aer? 🙂 Sau e un virus periculos în noua noastră casă? 🙂 Mă simt bine și primesc această stare, o îmbrățișez. Simt că așa e bine să fie.

La revedere, anule 2017! Nu îmi va fi dor de tine, dar cu siguranță imi voi aminti multă vreme de isprăvile pe care mi le-ai așternut pe cale!

Să vină 2018, cu:

  • sănătate;
  • dragoste;
  • pace;
  • tihnă;
  • împreună;
  • zâmbete;
  • călătorii în locuri noi;
  • proiecte care să facă bine;
  • somn;
  • citit.

Sau ce va vrea el să ne ofere, dar bun să fie, că primim!

Anul vostru cum a fost? Și ce vă doriți de la următorul? Planificați sau vă bucurați de neprevăzut?

Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteți da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!

Sursa foto: aici