În timp ce tu te agiți cu prostii, copiii cresc și soțul pleacă

copiii cresc

Azi mi-a scris o colegă să îmi spună de un proiect. Să vă zic ce fain era? Demult mi-am dorit să fiu implicată într-o asemenea campanie educațională pentru părinți! Doar că data evenimentului la care trebuia să particip era într-o sâmbătă. Și i-am răspuns colegei mele că nu pot merge. Sâmbata respectivă e una dintre puținele când vom toți acasă. Să ne bucurăm de timp împreună, chiar dacă stăm acasă, în pijamale și mâncăm floricele la un maraton de filme. Apoi mi-am amintit de anii când aveam primul copil mic și alergam la evenimentele de serviciu, care nu erau la nice to have. Și cum plecam din casă cu inima frântă, sâmbăta sau duminica devreme, de la puiul atunci mic. Mi-am promis de multe ori că nu voi mai lăsa copiii în pat, ca eu să plec în goană pentru altceva. Copiii cresc repede și eu vreau să fiu aici.

În jur, oameni din generația mea se duc la ceruri. Abrupt și fără preaviz. Copiii noștri cresc repede. Azi se roagă ei de noi să ne jucăm împreună. După ce mai clipim de câteva ori, vor fi adolescenți. Și ne vom ruga noi de ei să petrecem timp împreună. Oameni cu relații aparent solide astăzi nu mai sunt împreună și trec prin divorțuri violente. Părinții noști îmbătrânesc văzând cu ochii, roind de dor și grijă în jurul nostru. Prieteni apropiați ne devin străini. Ne-am văzut ieri, acum 5 ani, de fapt.

În timp ce tu te porți frumos cu toți străinii și zâmbești de complezență. Te trezești zilnic cu toate frământările de muncă în cap. Cu ce-a zis șeful, cu ce-a făcut colega cea nouă și cu toate răutățile care îți trec pe la urechi. Te gândești obsesiv la lucruri legate de supraviețuirea profesională sau la avansarea mult promisă. Te lași cuprinsă în jocuri de putere. Care mănâncă timp, energie și iar timp. Care te încurajează să trăiești în capul tău. În lumea ta. În bula ta.

Ești absentă. În timp ce micuții trag de tine. Soțul vorbește cu tine, îți povestește despre planuri și idei. despre problemele lui. Parcă e aievea.

Și într-o zi, soțul zice că nu mai e fericit. Și că vrea să plece. Copiii petrec mai mult timp pe la familiile prietenilor sau colegilor de școală. Nu îți mai amintești de când nu ați mai avut o discuție sau de când nu ați mai râs împreună. Ai tăi s-au dus demult, iar prietenii nu te-au mai căutat de ani. Tu mereu erai aia ocupată din gașcă. Care gașcă?

Scenariu sumbru, nu-i așa? Nu ți se poate întâmpla ție. Ni se pare că lucruri precum acestea li se întâmplă doar oamenilor needucați și neglijenți. Dar realitatea din jurul nostru spune că se întâmplă. Ne poate lovi pe toți. În timp ce noi ne roadem unghiile pentru toate prostiile pământului, nu dormim și nu trăim, copiii cresc și soții pleacă.

Azi nu va mai fi niciodată. Azi e ziua în care suntem cea mai tânără versiune a nostră. Și tot azi avem șansa să fim cea mai bună variantă a noastră. Bună cu noi, bună cu familia noastră. Azi putem fi prezente cu adevărat. Nu de mâine, nu după ce terminăm următorul proiect. Nu după ce vom fi mai slabe și mai în formă.

Amintiți-vă că înainte să fiți mame ați fost iubitele bărbaților voștri. Unde a dispărut femeia din voi? Înainte de a da viață copiilor voștri ați fost o singură inimă cu iubitul vostru. Fiți acolo, lângă el, nu doar când vă aduce trandafiri și brățări cu diamante. Fiți acolo și când e trist și flămând, când e bolnav sau se simte fără țintă.

Dintr-un spirit al obligației pentru ceilalți, ajungem să dăruim strinilor lor mai multă atenție decât alor noștri. Pentru ei ne capacităm să oferim vorbe bune și atenție. Din obligație. În timp ce copiii noștri ori soțul trebuie să aștepte. Ori să înțeleagă de ce țipăm la ei sau nu le vorbim. Nu e împotriva legămintelor făcute din iubire?

Care e cel mai important lucru în viața ta? Joburile vin și pleacă. Un așa zis eșec la un loc de muncă se va recupera la următorul. Poate nu ai construit cariera vieții tale, dar familia minunată, așa cum ai dorit-o tot timpul, ai șansa să o faci. Eșecul de aici se repară greu, către imposibil.

Care e super puterea ta? Unde e mai ușor să construiești? Ce îți aduce bucuria cea mai mare? Către acolo merită să întrepți efortul.

Inima ta ce spune? Când ți-ai ascultat ultima oară inima?

Acest material e scris într-un moment în care lumea din jur pare că se risipește, relațiile dintre oameni sunt din ce în ce mai puțin prețuite, copiii cresc mai mult fără părinți, iar bunicii îndeplinesc și roluri de părinți. În timp ce partenerii aleargă de colo colo, într-o cursă care nici măcar miză nu are.

Nu insinuez că femeilor cărora le-au plecat soții poartă vreo vină, nu știu nimic despre asta și nu se cade să am vreo părere despre o asemenea rană. 

Spun să trăim azi, cu ai noștri, prezente și aici, pentru că mâine nu știm ce va fi. 

Related posts

Comentarii ( 3 )

  • Simona

    Asa e, bine punctate toate problemele! Mi-as permite sa-ti dau un pont! Daca tot mai ai un spatiu nefolosit pe undeva la adapost, e mai indicat sa-ti iei un uscator de rufe (ex. Beko), independent de masina de spalat. E mult mai ok decat o masina 2 in 1!

    • Florina Badea

      Da, da, il stiu. 🙂 Doar ca alte costuri, alta distractie. Un uscator e si el cam cat o masina de spalat buna. 🙂

  • Simona Banica

    Trebuie sa fim atenti la nevoile celorlati nu doar ale noastre!

Publică un comentariu

programe de nutriție toamnă