Câteodată, proiectul Turul restaurantelor iese din București. Normal, e proiectul meu și mă însoțește pe unde merg. Abia așteptam să ajung în Brașov, ca să mergem la restaurantul despre care se vorbește și la București: Dei Frati. Eu chiar trăiesc cu visul că într-o zi vor veni și la noi în oraș. Le-am zis și lor. Au zâmbit. Cine știe..
Ca să ajungeți la Dei Fati, e foarte simplu. Din Piața Sfatului, intrați pe o străduță mică de la lângă biserică și ajungeți imediat în Piața George Enescu. Nu aveți cum să ratați clădirea veche de pe partea dreaptă. E într-o lumină, pe care o vedeți și în fotografia de mai jos. De fapt, lumina aceasta însoțește toată atmosfera.
Știam că trebuie să rezervăm, nu ne-am gândit însă să sunăm de luni pentru cina de sâmbătă seara. Vineri seara, când ne plimbam pe străduțe, după o cină mult prea copioasă și un drum mult prea lung din București, am ajuns în zonă. Așa că am intrat și am făcut rezervare. Din păcate, pentru că sunt mese puține, loc pentru cina de sâmbătă nu mai aveau, așa că am rezervat pentru prânz, ora 14.00. Era o sâmbătă de noiembrie, 10. Aș fi stat și afară, dar nu am riscat. Pe ploaie sau vânt nu ar fi fost la fel de prietenos și cald.
Restaurantul e mic, la parterul unei clădiri vechi. Mi-a amintit de micile afaceri de familie din burgurile medievale Luca sau Siena. Citisem deja că proprietarii sunt 2 frați care au lucrat peste 10 ani în Italia și s-au întors de acolo cu pasiunea pentru bucătărie. Că este într-adevăr o afacere de familie, că părinții lor au lucrat în servicii în Poiană, că mama îi ajută la servirea clienților și tatăl lor, la fel. Că sunt primii din Brașov care au introdus conceptul de paste home made și au pus pastele în lumina lor cea mai….gustoasă. Exact așa cum ne-au arătat și nouă: ingrediente de calitate, de la uleiul de măsline, care se știe că e 20 de euro sticla în Italia și cu care gătesc pastele uimitoare pe care le pregătesc ei aici, până la ierburile aromatice sau fructele de mare. Totul respiră aer italian autentic.
Micul restaurant e împărțit în 2 zone. În stânga, are bucătăria deschisă și câteva mese, în dreapta, unde este și baia, au cealaltă zonă. Era liniște la ora 14,00, când am sosit noi și doar o masă ocupată. 2 doamne serveau tihnit o supă și vorbeau despre copiii lor și despre sărbători. Mi-a dat o stare de bine aerul lor boem și burghez, ajutat de muzica în surdină, care te îmbia să stai, nu să mănânci repede și să fugi.
Pentru că mesele încă nu se ocupaseră, am reușit să surprind în imagini toată atmosfera, inclusiv colțul plin de cărți aduse din Italia, cu rețete de paste și colecția de vinuri din firidă. Desigur, ne-am jucat un pic și cu selfie stick-ul pe care abia îl cumpărasem și ne-am făcut planul pentru o excursie în Poiană, către o peșteră de care nu știam nimic.
Observați lumina aceea caldă, de care vorbeam la început de articol, da? Oricât am încercat, nu s-a lăsat scoasă din fotografii. Vine clar la pachet cu locul și e parte integrantă din atmosferă.
Ce am mâncat și ce am băut
Meniul este bineînțeles tipic italian, bazat pe paste de toate felurile, dar salatele și supele sunt nelipsite. Noi nu prea suntem genul care mânâncă 3 feluri de mâncare la prânz, mai ales dacă micul dejun a fost luat la timp și a fost consistent și variat, precum cel de la Pines – The Boutique Villa, unde eram noi cazați.
Așa că am comandat o salată mare cu avocado, prosciuto și parmezan, pentru amândoi, iar la felul principal eu am dorit pastele cu spanac, creveți și dovlecei, iar soțul rața și piure cu trufe. Nu știți ce ture am dat prin toate farfuriile, căci aromele ne-au lovit drept în cap, nu ne puteam abține! Vă închipuiți voi că abia ne întorsesem de la Milano și ne simțeam de parcă ne teleportasem înapoi acolo.
Salata e perfectă ca aperitiv, are marea calitate că e sățioasă și ne mai taie din elanul cu care ne putem arunca pe felul principal, hămesiți fiind. Adică vom mânca mai așezat felul principal, vom mesteca mai mult și ne va scuti de ”șansa” de a ne pica greu un fel hăpăit prea repede. Ca să fac o paranteză, dacă urmează să vă duceți partenerul sau copiii la vreo petrecere, nu plecați niciodată cu ei de acasă pe burta goală, ca să ajungeți acolo și să mănânce orice, compulsiv. Faceți-le o salată din asta și vă asigur că le va plăcea. Nu trebuie să splălați frunze, au cei de la Eisberg sortimente ready to eat, AICI. Goliți punga într-un bol și asezonați voi, după gust, cu ce vreți! 🙂
Pâine nu am servit la nimic, nu prea mânânc pâine decât dacă o ung cu ceva: vinete sau icre sau unt, din când în când. Dar am luat un cidru și o bere fără alcool. Am stat 2 ore acolo, am vorbit, am făcut fotografii, am savurat fiecare îmbucătură. Nota noastră fianală a fost de 115 lei, prețuri chiar mai mici decât în București și mult mai mici decât restaurantul în care am mâncat la cină, care nu se putea lăuda cu asemenea calitate și grijă pentru ingrediente și preparate.
Dacă mă puneți să dau notă, 10 este prea puțin. Excelent a fost totul, de la mâncare, servire, atmosferă, baie, locație, curățenie.
Unde am stat în Brașov
Am scris pe larg aici despre descoperirea noastră din Brașov, cu fotografii nenumărate.
Proiectul Turul restaurantelor
Acesta a fost episodul al VIII-lea din proiect. Puteți urmări celelelate review-uri în manieră proprie, AICI
Ce restaurante îmi mai recomandați să iau la pas? Tocmai îmi fac o listă pentru lunile următoare.
.Dacă doriți să fiți la curent cu noutățile de pe blogul de viata sănătoasă, puteti da LIKE paginii de Facebook sau vă puteți abona la Newsletter!
Sursa foto: arhiva personală
