OMG, am uitat!

Mă așez în pat, fericită că sunt în grafic cu somnul. Încă nu e 23, iuhuu! După ce exersez 2 întoarceri, una pe-o parte și una pe cealaltă, sar ca arsă. (Nu, nu îmi puseseră copiii niciun arici în pat!) OMG: am uitat! Îmi amintesc că nu am transmis la after ora pentru mâine (nu întrebați). Ca să nu uit, mă ridic, deschid net-ul și îmi trimit un email. Mă așez la loc, ușurată! După alte 2 întoarceri, mă lovește altă revelație: am uitat să anulez o factură! Pac, din nou, jos, lumina, net, operațiunea. Când mă așez la loc, îmi dau seama că nu am trecut prin cameră pe la fete. Pf, mă ridic iar și iau camerele la rând, pupat mânuțe, învelit și emoționat! Când au crescut atât?!! Dacă tot am ieșit din cearceafuri, hai să beau niște apă. Alt traseu, s-a dus somnul și programul! Apuc coperta cărții de pe noptieră.

Până să mă viziteze domnul somn din nou, îmi amintesc de rufele din cuvă. Nu îmi amintesc însă când le-am pus la spălat! În apărarea mea, e totuși miezul nopții!!

Dimineața, deschid ochii la primele raze de lumină. Recap în gând: spălat repede pe dinți și față, aia, aia, aia, până strigă piticania. Apuc să fac 1/2 din cele propuse, strigă piticania, urgență de gradul 1! Arde, uit tot, pe loc! Mă rog de ea, nimic. Ea vrea cu mami! Ce o fi fost la punctul 3?! Nu am apucat să îmi dau email – pentru soț și omul de la IT, care mereu se încruntă la mine că am căsuța plină de emailuri, ca să înțeleagă de ce.

Gata, piticania e împachetată și preluată, revin asupra listei din gând. Fac un exercițiu repede, pe o hârtie. Strâng toate lucrurile personale și dau să plec. Unde e lista?!?! OMG: am uitat! Ei, asta e, cum mi-am amintit o dată, sigur îmi mai amintesc și a 2-a oară. Unde sunt cheile de la mașină? De obicei, pe pantofar! Azi, nu! Panică, sunt în întârziere! Fug repede după cheile de rezervă. Ajung în mașină, mă caut de un șervețel în buzunar, dau de cheile de la mașină. Nu cele de rezervă, primele. Bun așa.

Recap din nou: apa, pachețelul bla bla. Apare lista, o pusesem în agendă. Apă nu am luat din casă, am uitat! Normal, căutam cheile! Dar stai, am apă în mașină, mereu. Uh!

Și acum: 40 de minute până la destinație. Timp de apeluri. Pe cine trebuia să sun? Mama, prima! Soțul. De job? Sună telefonul, intră viața de azi peste mine! Adio, mamă, adio soț! Știți vorba aia: ”Vorbim mai încolo?”. E posibil să ne auzim pe la final de săptămână.

Intre timp, bâzzz pe whats app, bâzzz pe Facebook mess, sms-uri. Mailuri. Toată lumea vrea ceva! Să fac ceva, normal. Ați văzut voi pe cineva care să te bâzâie la 8-9 dimineața ca să îți ofere ceva?! Eu nu. Poate nu sunt în relație cu oamenii potriviți.

Din categoria OMG, am uitat, sunt celebre deja:

• Evenimentul la care m-am dus cu o săptămână înainte, deși îmi notez tot cu conștiinciozitate;
• Rufele din cuvă, o, da! Mereu e cineva care închide ușa cuvei, prin urmare cine să își mai amintească de ce se petrecuse acolo?!
• Cheia de la cutia de scrisori – dar aflu de ea abia în fața cutiei, după un drum de seară care m-a ostenit și iritat în același timp;
• Ouăle mega super fierte/coapte, de pe foc!
• Să scot bani de pe card pentru diferite servicii care se pot plăti doar cash;
• Să plătesc after school-ul. E chiar lângă noi și cred că mi se pare că suntem doar niște vecini simpatici, de ce să plătesc pentru asta?!
• Telefonul – oooo, de câte ori uit telefonul în niște locuri despre care nu vă pot povesti. Doar atâta zic: am dezvoltat obișnuința de a verifica gunoiul și în mașina de spălat mereu!
• Parcarea și mașina – o poveste fără sfârșit prin mall-uri sau locuri centrale, cu parcări întortocheate. Aproape să sun la poliție că mi-a fost furată!
• Lumini și luminițe, mereu puse acolo să mă încurce pe mine!
• Ah, zilele de naștere ale prietenilor – în fiecare an, mi se le copiez din agendă în agendă și tot mai gafez uneori!
• Ignor atât de mult butonul roșu al mașinii, încât am fost la un pas de a o împinge.

Din fericire:

• nu uit copiii la școală/grădiniță/în parc/în mașină;
• nu uit de soț, problemele lui și mai ales programul lui de acasă :);
• nu uit să plătesc facturi, sunt prima grijă;
• nu încurc programări la medic și nici la cosmetică;
• nu uit să îmi plătesc taxele și impozitele;
• nu uit deadline-uri;
• nu uit dorințele copiilor;
• nu uit nicio vacanță sau plecare din țară!

Acestea fiind spuse, cred că v-ați dat seama că nu sunt o amnezică celebră și nici vreo lovită de Alzheimer, doamne sfinte! Cred că pur și simplu ar trebui să o iau mai încet uneori, că atenția mea distributivă nu mai e ce-a fost la 20 de ani. Și că a trecut prea puțin timp de la ultima naștere, iar hormonii mei încă nu s-au decis și mai trebuie să am nițică răbdare cu ei. Plus, cred că nu mi-ar strica o vacanță mai lungă! 🙂 🙂

Voi ce lucruri vă încăpățânați să uitați?