foto sparanghelSaptamana trecuta am primit de la cititori 2 intrebari foarte interesante despre consumul de dulciuri si cum ar trebui sa il tinem sub control si despre cum ne decidem sa alegem mancarea bebelusilor dupa 6 luni, intre cea pasteurizata la borcan sau fructele si legumele pe care ni le dorim cat mai proaspete, insa pe care le banuim de un nivel ridicat de pesticide. Raspunsurile dr. Mihaela Posea sunt detaliate si documentate si ne clarifica asupra lucrurilor, cu argumente stiintifice.

De asemenea, am rugat-o pe doamna doctor sa ne scrie cateva cuvinte despre ce inseamna NUTRITIA de fapt, acest termen care de multe ori ne provoaca confuzie si care pare destul de elitist. In realitate lucrurile stau destul de simplu si medicul Mihaela Posea ne explica pe larg intelesul lui. Sa ne fie de folos!

Va astept in continuare cu intrebari pe tema in comentarii la acest post!

Imi plac foarte mult dulciurile. Nu cred ca a existat vreo perioada din viata mea de adult (am aproape 40 de ani 🙂 ) sa fi renuntat la dulciuri (sub diferite forme). La analizele medicale efectuate nu au fost depistate probleme legate de glicemie, prin urmare m-am simtit incurajat sa continui obiceiul. Singura „frana” este satietatea. Am observat ca atunci cand, din varii motive, nu mai mananc dulciuri rafinate (bomboane sau ciocolata cu lapte), ma confrunt cu stari de moleseala sau tremur usor. Avand in vedere varsta, ma sperie gandul ca, daca nu renunt la consumul de dulciuri rafinate, pot face diabet. Cat este de real acest risc? si Cum pot renunta (in afara de varianta radicala) la dulciuri, fara sa ma mai confrunt cu „sevrajul”?

In conditiile unui consum crescut de dulciuri rafinate, organismul incearca sa mentina glucoza plasmatica in limitele normale printr-o secretie mai mare de insulina, ducand in timp la epuizarea functiei secretorii a pancreasului sau la aparitia rezistentei la insulina. Diabetul zaharat de tip 2 este o boala evolutiva a carei aparitie se poate intarzia printr-un regim alimentar echilibrat (3 mese principale, 2 gustari, consumul de cereale integrale, fructe si legume,  lactate semidegresate, peste si carne slaba), activitate fizica zilnica si odihna corespunzatoare. Dulciurile sunt prezente in varful piramidei alimentare, ceea ce inseamna ca sunt recomandate a fi consumate rar si in cantitati mici.

Starile de moleseala sau tremur usor pot fi expresia unei scaderi a glicemiei (hipoglicemie), care trebuie insa sa fie documentata printr-o analiza de sange. Hipoglicemia apare in cazul in care nu ati respectat mesele (nu v-ati alimentat) si este semnalul tras de organism ca trebuie sa mancam. Va recomand ca atunci mai aveti aceste stari, in primul rand sa va evaluati glicemia, iar daca valorile acesteia sunt scazute, puteti sa consumati fructe – care sunt o sursa de carbohidrati cu absorbtie rapida. Cat despre renuntarea la dulciuri, puteti incepe cu pasi marunti, in care sa notati cantitatile consumate zilnic, timp de 5-7 zile si apoi sa va propuneti scaderea treptata a lor intr-o perioda mai lunga de timp: de ex., daca observati ca dumneavoastra consumati zilnic 100 de g de ciocolata, va puteti propune ca, o data la 3 zile sa mai scadeti consumul cu 10 g (sau mai mult), dar in conditiile in care respectati mesele principale ale zilei (pentru a-i furniza organismului energia de care are nevoie).

Intrebarea mea este legata de diversificarea hranei bebelusilor incepand cu luna a 6 a. Ca proaspata mamica imi pun mereu aceasta intrebare: ce sa aleg sa ii dau copilului meu sa manance: legume care au pesticide (caci nu exista fara si nu le putem detecta dupa eticheta) sau hrana pt bebelusi la borcanele care contine conservanti? Care este „raul mai mic” intre cele doua? Si cu ce am putem sa spalam legumele si fructele ca sa prevenim contactul cu pesticidele?

Conform Dictionarului Explicativ al Limbii Romane, pesticidul este o substanta chimica cu toxicitate mare, folosita in agricultura pentru distrugerea daunatorilor. Exista mai multe categorii de pesticide, precum: erbicide, insecticide, fungicide etc, in functie de ceea ce se doreste a fi distrus. Atat la nivel international, european cat si la nivelul tarii noastre exista legi care reglementeaza utilizarea lor, dar si cantitatile maxim admise de reziduuri de pesticide in plante si produse vegetale si autoritati care vegheaza ca acestea sa fie respectate (Autoritatea Nationala Sanitara Veterinara si pentru Siguranta Alimentelor, Laboratorul pentru Controlul Reziduurilor de Pesticide in Plante si Produse Vegetale).

Prin definitie, un conservant este o substanta folosita in scopul impiedicarii fermentatiei unor produse alimentare sau de alta natura. El face parte, alaturi de coloranti, antioxidanti, emulgatori, indulcitori, potentiatori de aroma etc, din lista de aditivi alimentari (acele substante folosite pentru a modifica anumite caracteristici precum culoarea, durata de viata, omogenitatea, gustul, aroma etc). Un exemplu de aditiv il reprezinta vitamina B2 (riboflavina, folosita pentru a da culoare), vitamina C (acidul ascorbic, folosit ca antioxidant).

Ca si in cazul pesticidelor, in Uniunea Europeana exista o lista unionala de aditivi permisi, ceea ce inseamna ca aditivul respectiv a trecut proba de evaluare a riscului asupra sanatatii, dar a  fost demonstrata si nevoia tehnologica rezonabila a utilizarii lui. Tot pentru a ajunge pe aceasta lista, substanta respectiva trebuie sa nu induca in eroare condumatorul (referitor la natura, prospetimea, calitatea sau cantitatea ingredientelor folosite), se supune unor cerinte de puritate specifice (in asa fel ancat nu numai substanta ca atare sa fie sigura, dar sa nu apara probleme nici din cauza unor eventuali contaminanti, de exemplu, din cauza unor metale grele) si sa aduca beneficii consumatorului (sursa: Siguranta utilizarii aditivilor in produsele alimentare-ghid, elaborata de Dr Corina Zugravu).

In concluzie, este putin probabil ca aceste limite, in ceea ce priveste atat pesticidele cat si aditivii, sa  fie depasite in alimentele pe care le consumam.

 CE ESTE NUTRITIA

“Nutritia umana este stiinta care stabileste nevoile energetice si in principii nutritive, necesare dezvoltarii normale a copilului si adolescentului, iar in perioada adulta intretinerii in regim optim a functiilor organismului, tinand seama de varsta, sex, grad de activitate fizica, conditii de mediu, precum si de prezenta starii de sanatate sau de boala” (G. Radulian- Notiuni de nutritie si igiena alimentatiei).

Pornind de la aceasta definitie ne putem da seama de rolul important pe care il are alimentatia in mentinerea starii de sanatate. Exista insa situatii in care alimentatia completeaza tratamentul medical sau chirurgical, vorbind astfel despre dietoterapie.

Starea optima de nutritie reprezinta echilibrul dintre aportul si cheltuielile nutritionale, iar excesul sau deficitul nutritional pot conduce la aparitia unor stari patologice.

Prin alimente noi furnizam organismului anumite principii nutritive, folosite in mentinerea starii de sanatate. Insa aceste principii trebuie sa indeplineasca ceea ce se numeste Doza zilnica recomandata – adica acea cantitate care acopera necesarul zilnic in cazul a 97-98 % din populatie. Cand sunt in exces, in functie de tipul nutrientului, organismul fie ii depoziteaza (cum este cazul vitaminelor liposolubile A, D, E si K) fie ii elimina (ca in cazul vitaminelor hidrosolubile din grupul B sau C). Cand sunt deficitare, anumite principii pot fi sintetizate de organism (precum aminoacizii neesentiali, glucide), insa exista si nutrienti pe care trebuie sa ii furnizam prin alimentatie (cum sunt aminoacizii esentiali, ce nu pot fi sintetizati de organism- leucina, triptofan, etc).

Astazi este dovedit faptul ca nici un nutrient (luat separat) nu poate fi nici responsabil pentru, nici suficient ca sa previna bolile cronice. Recomandarile actuale pun accentul pe consumul unor alimente variate pentru a avea un aport de nutrienti diferiti.

Piatra de temelie a unei stari corespunzatoare de sanatate este regimul alimentar adecvat, bine echilibrat, combinat cu o activitate fizica regulata.

MIHAELA POSEA

medic specialist, diabet zaharat, nutritie si boli metabolice