healthy idea

 

 

E inca inceput de an, moment de reflectie si de rezolutii. Pentru ca suntem pe un blog care promoveaza viata sanatoasa sub toate formele sale, incerc sa ma intorc din cand in cand la subiect ca sa mai clarificam pentru noi insine cate o idee pe aceasta tema. Zilele trecute ma gandeam la perioada in care am inceput sa fiu preocupata de sanatate, de ceea ce mananc, de hidratare sau de relatiile mele sanatoase. Voi va mai amintiti cand ati inceput sa fiti preocupati de sanatate? E interesant sa ne intoarcem un pic in timp, caci putem afla multe lucruri despre noi insine si despre resorturile noastre interioare. Sa aflam acel moment de declic, in care spunem apasat si cu dintii inclestati: ”Gata, pana aici! De azi inainte voi fi mai atent cu mine, cum ma hranesc, ce beau, la cata miscare fac sau cu cine ma insotesc!”. E un exercitiu interesant, pentru ca in acele momente, cel mai probabil ne punem niste intentii sau ne formulam niste obiective de viata. Iar in momente de cumpana, daca ne intoarcem la obiective, se poate sa le depasim mai usor, de dragul acestora din urma.

Cand eram acasa la parinti, nu prea imi amintesc sa se fi discutat in familia noastra despre viata sanatoasa. Eram o familie ok, preocupata de educatie si de munca, aveam prieteni si viata sociala, dar nu se punea problema ca unele alimente sa fie excluse din meniu pentru ca nu sunt sanatoase, sau sa ii vad pe ai mei in fiecare seara ca ies la alergat in parc, pentru ca mancasera scaricica de Craciun. Dar imi amintesc ca eu oricum nu prea mancam in copilaria mea. Am fost un copil care nu se dadea in vand dupa mancare. Nu imi placea si pace, ceea ce o scotea din minti pe mama mea, de frica spectrului unei imbolnaviri a copilului de inanitie. Ceea ce evident nu era cazul, dar panica era foarte mare. Si, din cauza respectiva, ma obliga sa mananc de cele mai multe ori. Amintirile deci nu sunt foarte placute legate de partea aceasta in primii mei ani de viata. Ceea ce pot spune insa este ca odata cu mancarea la cele impuse, treptat am inceput sa internalizez obiceiul si sa mananc din ce in ce mai des si….mai mult. Spre norocul meu nu am ajuns obeza, insa mai mereu am fost pofticioasa clasei, a grupei sau a grupului de prieteni. De unde mancarea nu era una dintre prioritatile mele, treptat a devenit. Si ma gandesc din ce in ce mai des ca daca mama nu ar fi ”lucrat” in acest sens, poate as fi fost si eu una dintre acele persoane pentru care mancarea ar reprezenta doar acel ingredient pentru supravietuire. Dar cine poate sti?..In ceea ce ma priveste, evit cat pot aceasta ”strategie” de a obliga copila sa termine din farfurie sau sa manance un aliment daca nu ii place – ex: carnea.

Dar sa ma intorc la primele ganduri despre sanatate si alimentatie sanatoasa si cele conexe. Da, marturisesc ca partea cu aspectul fizic m-a preocupat dintotdeauna, de aceea am avut mereu grija de greutatea mea. Dar numai din ratiuni legate de aspect si mai putin din cele privitoare la sanatate. Si era simplu, daca aveam ceva probleme cu cateva kilograme in plus – tineam o dieta de 3 zile si era totul ok, incapeam in rochia de petrecere sau de nasa. Insa au trecut anii destul de repejor si a inceput sa nu mai fie la fel de simplu. De unde imi permiteam sa mananc intr-o zi pizza, in alta zi mancare chinezeasca si alte zile la rand mese de sendvis si covrigi, au inceput sa apara problemele. In primul rand, gastrice. Asa incat curand mi-am dat seama ca stomacul meu nu mai putea tolera orice, ca din cauza sarii din alimente aveam niste edeme ingrozitoare la nivelul mainilor si picioarelor. Mi-am dat seama ca mancatul seara in oras la ora 22.00 era una dintre cele mai urate experiente ale mele – somnul imi era agitat, iar a doua zi dimineata nu eram in cea mai buna forma. Si toate acestea au inceput dupa ce am inceput sa petrec peste 9 ore pe zi la birou, unde mancam de cel putin 2 ori in acest rastimp, plus gustari, cafea si alte bauturi. Si unde aproape zilnic aveam ceva de aniversat cu tort sau prajituri, sucuri si alte asemenea. E greu sa umbli cu mancarea sanatoasa dupa tine cand iti petreci toata ziua intr-o comunitate cu niste obiceiuri total diferite de ale tale, in care nimeni nu imbratiseaza ideea de sanatate, ci doar sa ne simtim bine, de cate ori avem ocazia, chiar daca acest lucru inseamna de 3 ori pe zi. Norocosii de noi!! 🙂 Cine isi mai permite in zilele noastre la locul de munca sa se distreze, ca noi? Si noi sa nu fim bucurosi si sa nu profitam??? Cam aceasta este optica in comunitati si nu e de mirare si nici de blamat. Intrebarea este cum facem sa ne pastram obiceiurile noastre cu greu adoptate intr-un grup diferit de noi, unde apare si presiunea sub forma de persiflare sau de excludere, daca nu se acomodam la datinile acestuia. Pentru ca este evident ca nu e usor de acceptat si de tinut piept unei asemenea provocari.

Da, raspunsul meu la intrebarea legata de momentul in care au inceput dilemele legate de sanatate, este: atunci cand m-am angajat prima oara. De atunci a fost o provocare continua, pentru ca toate grupurile fara exceptie urmau acelasi model cand venea vorba de alimentatie sau de sanatate in general. Mai ales ca orele pe care le-am petrecut la birou erau din ce in ce mai multe, paharele de sucuri nenumarate, iar mesele impreuna mai toate de la fastfood.

Spre deosebire de birou, acasa poate fi mai usor cand vine de vorba de obiceiuri, daca cel care isi doreste un trai si o alimentatie sanatoasa gestioneaza cumparaturile si meniul familiei, daca toti membrii ei sunt de acord ca unele alimente nu au ce sa caute pe lista de cumparaturi si in frigider si daca copiilor li se imprima de la cateva luni ideea de baza – ca mancam ce e sanatos, nu numai ce este gustos.

E un efort foarte mare, adevarat. De multe ori, motivatia poate fi chiar o afectiune care te obliga in acest sens – diabet, celiachie, colesterol sau alte asemenea. Din ce am citit legat de bolile cronice, stilul de viata este una dintre componentele de baza cand vine vorba de aparitia acestora, iar contributia lui la acestea depaseste 30%. De ce sa nu fim atenti la sanatate, fara sa fim constransi din exterior de un diagnostic medical?

Va doresc un an nou cu sanatate si un strop de noroc! 🙂

Sursa foto: Pinterest