comoda NorielCa si voi, am intrat in multe case, si am vazut multe camere pentru copii, mai mari sau mai mici. Unele dintre ele au reprezentat pentru mine o sursa de inspiratie, care m-au ajutat sa amenajez eu insami camera fetei mele. Altele ma uimesc fara margini, vazand cat de incarcate si ultra decorate sunt. Cu decoratiuni dintre cele mai diverse sau cu un pat deloc adecvat varstei, camerele pentru copii arareori au si mobilier pentru copii.

Imi e greu sa inteleg de ce familiile prefera sa mobileze si decoreze camera unui bebelus de parca ar avea un copil de scoala. Din experienta, bebelusul nu are are nevoie de multe lucruri intr-o camera. Pentru el e important patutul sau tarcul unde isi petrece vremea, dormind sau socializand cu parintii lui. E adevarat, mamele care dorm in camera bebelusului prefera sa aiba la indemana toate obiectele de care au nevoie. E mai simplu si mai practic. Cu toate acestea, pentru a se pastra spatiul intr-o astfel de camera – aceeasi in care copilul mic, cu dorinta lui de explorare, va incepe sa patrunda prin toate locurile ascunse sau inchise, e necesar un minim de mobilier. Iata ce ne-a fost noua util cu adevarat:

  • Dulapul pentru haine: il are si acum si e posibil sa fie la fel de practic o buna perioada de timp, pana cand realmente va cere ea un altul; ne-a fost de mare folos – cu 2 usi si 2 zone separate de depozitare printr-o mini etajera si sertare in partea de jos.
  • Comoda cu saltea de infasat deasupra: de la primele zile, cand am inceput sa manevrez bebelusa acasa, stateam cu o mana pe ea si cu cealalta mana scormoneam dupa cele trebuincioase din sertarele comodei – scutece, schimburi, creme, servetele umede etc. Extrem de practica, o avem si astazi depozitata la uscatorie, ca niste nostalgici ce suntem.
  • Patut: tarcul pe care l-am folosit acasa din prima zi si pana la cativa anisori, cand i-am facut cadou un patut mai mare, cu aparatoare pe lateral. De care, apropos, nu s-a despartit nici astazi, la aproape 7 ani. 🙂 Urmeaza o negociere apriga, pentru ca deja nu mai are loc in el.
  • Un fotoliu mic – ca sa o veghem sau sa ne odihim si noi un pic intre perioade de nesomn. Acesta a si disparut destul de repede, a fost exilat in balcon.

Atat si numai atat. Fara etajere, fara dulap pana in tavan si fara birou, pentru vremea cand va merge la scoala. Si mai ales, fara televizor!!! E drept, la noi in casa, exista doar 1 TV, dar asta e alta poveste, pentru un alt post. 🙂

E drept, prietenii care veneau in vizita aveau reactii de genul – ”waw, ce camera mare pentru un copil atat de mic!” Era evident, o iluzie, datorita amenajarii minimaliste si poate a cromaticii camerei, in general. Sau ”ce camera luminoasa!” sau ”dar restul mobilei unde ati pus-o?” sau ”de ce nu aveti birou?” sau ”nu aveti televizor in camera copilului? Nu va plictisiti?”.

Am mers pe ideea ca, de la an la an sau odata cu o noua grupa de varsta care va avea specificul ei, am putea scoate anumite piese de mobilier si introduce altele. Ne-a placut ideea de spatiu – si acum exista spatiu de joaca in camera ei, chiar daca merge la scoala si un pic amenajarea s-a schimbat. Si nu are o camera de 20 mp, nici vorba!

Asa am simtit noi, asa am amenajat. Aerisit si spatios. Less is more, e un fel de filozofie de viata a noastra. Poate v-am inspirat sau poate credeti ca suntem niste nebuni. 🙂 Dar noi chiar credem ca fiecare lucru se face la timpul lui. Si e timp pentru tot, nu trebuie sa ne grabim si nici sa adunam din vreme lucruri pentru un viitor despre care nu avem nici cea mai mica idee!

Sursa foto: Noriel