baby-memory-rama-mulaj-3d-naturCand ne pregateam sa avem copil, in perioada cea mai frumoasa de dinainte de nastere, toti cei cu care ne intalneam aveau aceeasi reactie: ”A, veti avea copil?! O sa vedeti voi!!”. Azi de la unul, maine de la altul, le luam ca atare. Pana intr-o zi cand am inceput sa intrebam care e treaba – de ce ne caineaza toata lumea si prevede sfarsitul lumii pentru noi. Desi toata lumea avea copii si nu patise nimeni nimic, ba erau toti bine merci, fara sa ne ingrijoreze cu nimic. Facand sondaj, am aflat ca erau 2 lucruri pentru care ne cainau: sa ai copii e un lux cu adevarat – copiii costa (?), mai ales in perioada lor de bebelusi, cand au atatea nevoi. Si ca gata, s-a zis cu viata noastra, nu va mai fi niciodata ce a fost, cel putin la nivel de independenta.

Iar noi ne intrebam cum de s-a ajuns in situatia in care nu mai exista firescul lucrurilor – familiile care au ales sa aiba copii (pentru ca azi e o alegere, nu mai este ca pe vremea bunicilor) sa nu se mai bucure de ei si de viata lor impreuna, ci sa vada doar partile mai putin placute ale rolului lor de parinte, daca pot spune asa. Adevarul este ca, fiind la prima experienta, incepusem sa ma ingrijorez. Uite asa ajungi sa iei lucrurile prea in serios – adica in tragic, plecand urechile la stanga si la dreapta. Bine e sa asculti de inima ta si sa mergi mai departe. Dupa care a inceput dezbaterea legata de tipuri de nastere si blamele de rigoare. De parca poti programa corpul, daca esti in situatia in care chiar trebuie sa faci cezariana. Si ultima, dar cea mai importanta, adevarata dezbatere din jurul alaptarii – de pe forumuri si in grupuri de mamici, in fata careia, fara sa spun vorbe mari, daca nu ai pic de experienta si nu te tii bine cu nervii, ajungi sa clachezi si sa te simti cea mai ne-mama din capul locului, daca nu poti alapta un numar de ani…

Ca sa va zic asa, sa fii mama la prima experienta, e foarte dificil. Si nu pentru altceva decat din cauza presiunii sociale. Sunt atatia sfetnici si judecatori in jur, care stau cu ochii pe tine, incat devine foarte greu. Sunt femei, proaspete mame, care au ajuns sa faca adevarate depresii din cauza tututor deciziilor pe care cei din jur le iau pentru toate mamele. Decizii care, nu va suparati, dar nu se potrivesc pentru noi toate. Poate nu ne reprezinta pe toate nici sa facem cezariana, dar nici sa nastem in apa, nici sa alaptam pana la 5 ani si nici sa stam 2 ani doar cu copilul nostru. Astazi, ma bucur sa le aud pe toate din jur, dar ascult doar ce mi se potriveste. Am testat pe pielea mea si asa si asa. Cu unele nu m-am potrivit deloc. Si eu chiar cred ca sunt o mama buna. Am facut ce am putut in anumite momente de bebeluseala si ce am simtit, cu ajutorul si cu resursele pe care le-am avut la indemana. Nu ma simt vinovata ca nu am mai alaptat de la 9 luni si astazi am depasit si momentul vinovatiei ca la 6 luni m-am intors la birou. La vremea aceea si in contextul familial si profesional existent, era nevoie sa ma intorc. Si am facut foarte bine, caci am invatat niste lectii. Astazi, as face lucrurile altfel, dar nu pentru ca atunci a fost gresit. Ci pentru ca astazi eu sunt alt om, alta femeie si poate chiar o alta mama, viata mea e diferita si contextul in care aduc pe lume un alt copil este cu totul diferit.

Nu mi-am propus nimic. Doar sa imi ascult inima, sa iau seama la momentul vietii mele in care ma aflu si sa ma folosesc ce tot ce stiu si pot face azi, ca sa ne fie noua tuturor bine. Asa ca, va rog, nu imi mai spuneti ca imi va fi greu cu 2 copii, pentru ca nici nu va ascult si nici nu va aud! Va fi asa cum trebuie sa fie si eu cred ca va fi frumos!

Sursa foto: Noriel