Pot și eu să fac ce faci tu! Un pic despre misiunea de health coaching

pot și eu să fac

În România, când am început eu lucrez ca Health Coach, erau deja 2 nume mari. Oameni de comunicare, doamne respectate în profesiile lor de bază și admirate pentru reconversia profesională. Le știam bine, cu una dintre ele am și avut o întâlnire. Health Coaching-ul se părea un domeniu uau și, în același timp, destul de vast. După ce am terminat prima școală, mi-a fost destul de greu. Sunt 3 ani și ceva de atunci, am continuat sa studiez singură și am mai făcut încă o școală. Cu cât studiez mai mult, cu atât mi se pare mai complex totul. Între timp, urmăresc și eu mulți oameni din breaslă, tot cu admirație și respect. Nu mă compar și nu vreau să fac același lucru ca ei. Eu am calea mea, mi-am stabilit-o deja. Pot să fac multe lucruri, dar am ales doar unele. Pentru moment.

Între timp, pentru că am promovat mult această misiune, de health coaching, imi scriu oameni. Mulți mă întrebă ce școli recomand, alții ce cărți citesc, alții pur și simplu mă felicită. Unii îmi propun să lucrăm împreună. Sunt mesaje care mă uimesc, dar mă onorează, în același timp. Uneori mi se face frică și, de fiecare dată când scriu ceva, mă gândesc nu numai la cititorii mei de zi cu zi, ci și la aceștia. Care sunt la început și au nevoie de îndrumare. Mă gândesc să nu le creez impresia că e ceva ușor ori simplu.

Știți de ce? Pentru că au fost și oameni care mi-au zâmbit condescendent și mi-au spus lejer ”pot și eu să fac ce faci tu!”. Știți ce m-a speriat, de fapt? Nu că altcineva poate face meseria asta. Să o facă, slavă Domnului, e loc pentru toată lumea pe piață. Și așa poate o profesionalizăm și noi. M-a speriat ideea că aș putea lăsa impresia că e floare la ureche. Mai ales că eu m-am lansat întâi la blogger în stil de viață sănătos și ulterior am făcut scolile si formarea de health coaching si nutritionist. Nișa de blogging presupune altă muncă și, din afară, lucrurile par naturale și ușoare. Pare viață bună, la evenimente, în călătorii și cu multe lucruri primite așa zis gratis.

Știți imaginea cu icebergul, ce frumos e conturată deasupra apei? Abia când arunci privirea dedesubt, sub apă, vezi ce se petrece acolo. Și nu mai e deloc frumos și simplu. Cam așa și cu misiunea asta. Trebuie să îți placă mult domeniul ca să îl poți practica. Ai nevoie de multe skilluri, dincolo de partea teoretică, informațională. Știu că toți ne pricepem la religie, comunicare și fotbal, dar nu e chiar așa. Lucrul cu oamenii înseamnă multă experiență în comunicare. Care poate se învață la școală, dar se învață mai ales în viața de zi cu zi. Nu cu mama și cu tata ori cu vreo vecină căreia îi trântești ușa în nas.

Înainte de a începe misiunea de health coaching, petrecusem 14 ani în consultanță de comunicare și PR, aveam 11 ani de educație, am lucrat cu copiii, eram formator cu experiență și consilier pentru dezvoltare personală. Toate, dar absolut toate aceste domenii au însemnat lucrul cu clienți, din domenii diferite și de la niveluri diferite, de la execuție până la top manageri din top companii. Am făcut strategii, am ținut prezentări, am consiliat, am ținut traininguri și am avut o multime de roluri individuale ori de echipå.

Când am luat de la zero această misiune, am făcut multe lucruri pro bono. Am lucrat cu cei mici în școli și grădinițe, am ținut în companii sau asociatii traininguri, am consiliat oameni. În acest moment, de aceea nu mai fac nimic pro bono. Pentru că am atins limita emoțională și de timp în ceea ce privește munca pro bono. Vă amintiți icebergul de care ziceam? Nu vă uitați doar la partea de sus și nu o judecați doar pe ea. Sub nivelul mării sunt lucruri care s-au petrecut și despre care nu știți mare lucru. Și nu știți pentru că nu m-am fălit public cu ele și nu am vrut să îmi cresc brandul personal pe acțiunile de caritate făcute. Eu nu sunt așa, unele lucruri pur și simplu prefer să fie știute doar de mine și familia mea.

Înainte de a face consilieri sau a ține traininguri în domeniu, m-am ocupat să construiesc comunitatea aici, pe blog. Ceea ce înseamnă un alt domeniu, e altă muncă, alte ore petrecute, alte cursuri, alte cărți și alte skilluri lucrate. Și de aici vin multe satisfacții și inclusiv cele materiale. Am încetat demult să îmi mai explic sau negociez valoarea. Dar repet asta ca să se înțeleagă de ce nu voi face niciodată proiecte pe 2 produse de mâncare. Munca se plateste. Si eu imi platesc furnizorii, sa stiti.

Înainte de a activa ca health coach și tehnician nutriționist, am făcut evenimente în comunitate. Pro bono și acestea. Oamenii au văzut că nu vorbesc cu un robot, că exist, respir, vorbesc, zâmbesc, sunt serioasă și fac lucruri valoroase. Si nu doar comunitatea a vazut, ci si brandurile cu care am proiecte.

”Pot și eu să fac ce faci tu!” Desigur, mă bucur tare! Doar să știi că nu e vorba doar de un articol scris pe blog, e un concept propriu construit cu răbdare de aproape 5 ani. M-aș bucura să faci, să fim mai mulți care facem educație pentru publicul larg. Campanii proprii de informare, challenge-uri, proiecte proprii. Pe bani proprii. Sute de euro. Pardon, mii, că se adaugă aici și cursurile de certificare, cărțile, formarea continuă, drumurile parcurse pe banii mei, proiectele pro bono, consultanța plătită, furnizorii. Unele one time și altele lunar. Să știi că în unele luni poți factura sute de euro, în altele poate deloc, mai ales la început. Mii de euro vei ajunge poate să facturezi după mulți ani de experiență. Ești pregătit să trăiești așa?

Ești pregătit să citești în fiecare seară și să sacrifici weekendurile pentru unele proiecte care poate nu îți aduc bani, dar sunt de portofoliu? Ești pregătit să petreci seri alături de clienți, ca să fii alături de ei, în schimbul faptului că și ei îti suțin munca zilnică? Știi, nu totul se măsoară la factură. Mereu trebuie să dai un little extra something. Uite, cum dau eu acum, căci îmi dau seama că e nevoie ca oamenii să știe ce presupune această misiune. Pentru cā nu le pot lăsa impresia că e treabă ușoară.

Sigur că poți să faci ce fac eu. Poate chiar mai bine. Și eu pot să fac ce face colega mea pe care o admir tare. Dar nu vreau să plătesc prețul ei. Copiii ei sunt mari, ea se poate implica în mai multe lucruri. Și mă bucur pentru ea că o face. Copiii mei sunt mici, vreau să fiu alături de ei seara, au nevoie de mama lor să le citească povestea, să le pună laptele în biberon și să le tragă păturica sub bărbie. Eu vreau să le dau pupicul de noapte bună. Și vreau să fiu cu soțul meu acasa, nu la vreo lansare, faină de altfel.

Puteți citi și aici despre health coaching. Și aici. 

Și poate mă gândesc să fac un curs pe tema asta, că mi se pare că există cerere mare. 🙂

Voi ce ziceți?

Related posts

Comentarii ( 2 )

  • Vlad Florica Constantina

    Din păcate nu putem controla greutatea ghiozdanului, dar am încercat sa cautam modele cât mai ergonomice, să-i întărim musculatura întregului corp încurajând-l sa facă multă mișcare, să-și petreacă timpul în aer liber și i-am oferit hrana sănătoasă.

  • Mihaela

    Buna ziua stimata doamna, foarte bun articolul ,felicitări. Chiar e o problema pt copiii din Romania căci nu au altfel de a purta ghiozdanul decat in spate.
    In schimb aici in Spania ghiozdanele au roti si e mult mai usor pt pitici sa le duca la scoala ,căci indiferent in ce clasa ar fi au multe lucruri de luat cu ei in fiecare zi si toate la un loc cîntăresc enorm. Stiu ca in Romania e mai greu cu ghiozdane cu roti din cauza drumurilor .
    Ajutor pt copiii ar fi sport ,dieta sanatoasa si multa iubireeeee.
    Eu sunt din afara țării asa ca nu pot participa la concurs si sa dea Dumnezeu sa poata castiga cineva care intr-adevăr are nwvoie de acel ghiozdan.

Publică un comentariu

programe de nutriție toamnă