Ce-am câștigat într-un an de mers la sală – Jurnal, fila 21

mers la sală

Încă puțin și se împlinește 1 an. Când a trecut? Nici eu nu știu. Între copii, familie și muncă, a zburat parcă. Într-un an, faci sau nu faci ceva pentru tine, timpul trece. Că așa e el. E timp și timpul trece/zboară. Noi, femeile, suntem construite în spiritul dedicației. Așa ajungem să îi slujim pe toți, de la copii, la părinți și șefi, iar noi rămânem mereu la urmă. Și acum, după 1 an, când spun că vin de la sală, oamenii mă întreabă: ”Copiii sunt bine?”(?) sau ”Cum ai timp, tu nu muncești?”(ba chiar m-am epuizat). Vedeți? Să faci ceva pentru tine e similar cu a-i abandona pe alții: munca sau familia. Ceea ce nu e deloc corect. 1 an de mers la sală înseamnă un an în care mi-am abandonat cele mai importante îndatoriri?

Ca să o zic pe aia dreaptă, nu știu de ce mă întreabă cineva de copii, căci ei oricum sunt la școală&grădi dimineața. Cât privește munca, fiecare și-o organizează cum știe și cum poate. Eu am organizat-o pe-a mea în așa fel încât să încapă și sala. Adică seara merg foarte rar, din septembrie încoace nu am fost nici măcar o dată. Pentru că avem teme de supravegheat și alte activități, mai ales că noi ne culcăm devreme. Eu nu mai funcționez după o anumită oră. Iar fetele știu că avem program și trebuie să fim la 9 în pat.

Dar dacă ai un job, să știi că sunt săli ori cu program non stop, ori cu program de foarte dimineață. Trebuie doar să vrei. Dar cum ajungi acolo e problema, nu-i așa?

Am mai zis și repet, dacă nu faci sport din copilărie, nu te vei simți motivată să mergi la sală și, în general, să te miști de vreun fel. Dar dacă nu te urnești, nu o va face nimeni pentru tine. Chiar și din pură curiozitate, ori poate că vrei să socializezi, dar e nevoie să îi dai o șansă.

Mărturisesc, m-am trezit în multe dimineți cu gândul să abandonez. Am avut multe episoade de febră musculară, încât nu se puteau așeza fetele la mine în brațe. Și am avut multe zile de lene și nechef. Plus nopți nu foarte bine dormite înainte, deci lipsă de energie.

Dar mă bucur că:

  • La fel ca la spălatul pe dinți, încep să simt nevoia să mai adaug ață dentară (mers pe jos), un duș bucal (alergare) ori o apă de gură (lucrul cu greutăți). Înțelegeți ce zic, dacă până acum mă încadram în stilul general de viață sănătoasă, acum simt nevoia să aprofundez, să fiu și mai scrupuloasă. Vine cu timpul, ca rezultat al exercițiului;
  • Am creat o rutină și un sistem, ca lucrurile să funcționeze și să nu mai fiu tentată să abandonez. Acum am posibilitatea să merg zilnic la sală, deci din 5 zile, ajung sigur de 3 ori. Am mers și de mai multe ori. Mai mult, sala e la 1 km de casă și aproape de grădinița Mariei. Programul claselor înseamnă să ajung imediat după grădiniță acolo, destul de devreme. Nu mai am nicio scuză. Chiar și cu traficul îmi e ușor;
  • La clasele la care merg se alternează efortul aerob cu cel anaerob. Lucrăm și cu greutăți, ceea ce e grozav, pentru că am învățat asta în lucrul cu antrenor persoanal. Și pentru că am descoperit cât de importantă este masa musculară pentru femei, contrar percepției multora;
  • Îmi plac mult colegele de la sală, dar și antrenoarele. Sunt foarte prietenoase și drăguțe, fără nas pe sus și fumuri în cap. Chiar ne distrăm, ceea ce e chiar important. Toată lumea are joburi, probleme, copii, în general, lucruri de făcut. Dar e important ca în ora aia acolo să ne deconectăm și să ne conectăm unele la altele. De multe ori suntem atât de puține, încât putem spune că beneficiem de antrenor personal. 🙂
  • Într-un an de mers la sală am convins și alte femei să o facă. Ele zic că le-am schimbat viața. În realitate, nu eu am făcut-o, ci ele. Au avut puterea să dea acestei activități o șansă. Și după o vreme au văzut cât de mult le-a schimbat;
  • Am documentat acest subiect și am făcut un proiect din el, care să ne ajute pe toate, aici, în comunitate. Am primit feedback foarte bun pe temele abordate. Continui jurnalul și la anul;
  • Am primit susținere din partea unor branduri precum Eisberg și nutritivita.ro. Îi știți, sunt cei cu salatele acelea bune la pungă, pentru consum în fiecare anotimp și în diferite mixuri, pe care niciodată nu am avea timp și imaginație să le facem acasă. Și cei cu produse dietetice și bio, precum și cu nutriția sportivă. Probabil știți de produsele Isostar, nu-i așa? Dar și Gerlinea, produse pentru managemtul greutății corporale. Apropo, până pe 31 decembrie puteți comanda de pe site-ul nutrivita.ro, folosind codul meu FLORINA25 și veți avea reducere de 25%!

Așadar, susținerea lor a însemnat că am putut merge mai departe cu proiectul și că v-am putut ajuta și pe voi: cu produse ori coduri de discount. Vă mai amintiți concursurile acelea geniale la care ați câștigat 14 salate și 14 sosuri de la prietenii de la Eisberg?

Tot ei m-au sprijinit să scriu articole valoroase, pe teme conexe sportului și alimentației specifice. Știți că mare parte din articolele de pe blog sunt susținute din timpul și banii proprii? De aceea țin să menționez aici aceste colaborări.

Dar am mai câștigat:

  • Experiență. Acum știu la ce să mă raportez când vine vorba de mișcare și efort;
  • Am devenit mai rezistentă la efort, am altă relație cu el. Mai degrabă, nu mă mai feresc de efort;
  • Corpul meu a învățat să îmi ceară să alternez perioade de mișcare cu cele de pauză. Aici văd un mare plus;
  • Acum am ajuns să mă simt chiar bine după o oră de sală, chiar dacă acolo efortul e intens. Și, mai mult, să mă simt bine înainte, când știu că voi merge la sală.
  • Acolo îmi vin idei multe. 🙂 E normal, se secretă niște hormoni și e altă activitate neuronală.

Am mai scris despre beneficii în celelalte episoade din proiectul dedicat – Jurnal de începător la sală.

Cred că încă sunt începător, mai am multe de învățat. Dar mă felicit că am deschis această cutie, pentru că simt că nu o să mă opresc aici.

Multe puteam face și cu timpul și cu banii într-un an de mers la sală. Unele poate se vedeau mai bine – haine, masaj, cosmetice ori alte bazaconii. Dar am ales să fac asta. E ca un drum fără întoarcere. Și a fost exact ca pariul lui Pascal. Nu am pierdut nimic, de fapt, am avut numai de câștigat. Cum e asta: am mers la sală și am câștigat? 🙂

Voi ce ați făcut anul acesta pentru voi?

Related posts

Comentarii ( 2 )

  • Andreea

    Felicitari pentru perseverenta. In alta ordine de idei ma scoate din minti intrebarea asta referitoare la copiii. M-am dus pana la salonul de la capatul strazii unde stau ( gen 200m) si m-am intalnit cu vreo 3 persoane care m-au intrebat cu cine mi-am lasat copiii in conditiile in care merg o data pe luna la salon. E mentalitatea asta ca din momentul in care ai copii incetezi sa mai existi ca persoana si nu mai ai dreptul sa ai dorinte proprii sau sa faci ceva pentru sufletul tau.

    • Florina Badea

      I know sister. Nu trebuie pus nimic mai presus de statul cu copiii. Orice altceva te transforma in mama rea. La mine se uita lumea si la unghii, daca sunt date cu lac. :)) Asta inseamna ca fetele au avut de suferit, de pe urma ne-prezentei mamei lor acasa. :))) Rad tavalita pe jos.
      Te pup!

Publică un comentariu

programe de nutriție toamnă